8,675 matches
-
panică. Catamaranele se apropiau tot mai mult. Miti Matái se hotărî până la urmă să dea ordine scurte și precise, care, la început, îi luară pe oameni prin surprindere. Cu toate acestea, se grăbiră să le execute, fără să pună întrebări inutile. Soarele începuse deja să se ascundă în spatele unui nor roșiatic... Te-Onó se aflau atât de aproape, că puteau deja să le distingă oribilele tatuaje. Marara se întoarse cu provele spre inamici, ca și cum ar fi fost dispusă să atace în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Velele în poziția inițială! Navă cârmi din nou și își pierdu și mai mult din viteza, însă când vântul îi veni iarăși din spate, întinzând pânzele, isi recupera vitalitatea, lăsând în urmă navele dușmane, ai căror ocupanți păcăliți făceau eforturi inutile să întoarcă și să-i urmărească în continuare. Tapú Tetuanúi putu distinge cât se poate de clar figură respingătoare a unui uriaș acoperit de tatuaje, care îi amenință în gura mare, învârtind în jurul capului o ghioaga lungă, si nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
construiască navă cea mai rapidă pe care și-ar fi putut-o visa; sacrificiile celor care o conduseseră peste ocean și, mai ales, singurătatea văduvelor celor care se prăpădiseră în această riscantă misiune, se transformau, peste noapte, într-un efort inutil, care nu reprezenta nimic în fața fascinației pe careo exercita asupra acelei copile demne de dispreț penisul nemăsurat al asasinului propriului ei tata. Ce rușine, o, zeule Tané! Ce grozăvie! Tapú Tetuanúi nu reușise să găsească niște cuvinte mai potrivite care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
le va fi mai greu să ne localizeze. Și, cel mai important, să nu iasă nimeni pe punte cu vreun obiect care poate reflectă lumina soarelui. Nici o măsură de precauție nu trebuia considerată exagerată, însă, de această dată, se dovediră inutile, căci gărzile nu observară nici o mișcare. Miti Matái le ceru atunci oamenilor să se odihnească în timpul celor mai călduroase ore ale zilei, căci era o zi într-adevăr zăpușitoare, care îi făcea să se teamă că s-ar putea forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se târască afară din ascunzătoare. Niciodată întunericul n-a fost atât de profund - nici atât de iubit - și niciodată n-a fost mai bine folosit. Se strecurară cu toții, fără să pronunțe un cuvant și fără să facă nici măcar un singur gest inutil, până în locul unde se găsea carena dreapta a Mararei și, după ce dădură la o parte, în liniște, camuflajul, începură să o târască centimetru cu centimetru către țărmul dinspre ocean, cel opus lagunei și recifului de corali. O oră mai tarziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
poate observa un echilibru între zonele de umbră și cele de lumină, punându-se astfel în valoare portretul. Soluția iluminării „artistice” a fundalului poate fi înlocuită cu una simplă, fără a crea astfel structuri de lumină și umbră, care sunt inutile pentru unii fotografi artiști. 6. Developarea negativelor tc "6. Developarea negativelor " După ce pelicula fotografică a fost expusă la lumină, în structura intimă a cristalelor de halogenură de argint din emulsie au loc o serie de modificări la nivel atomic, formându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
mai apere. Dacă tu mă vezi în stare de așa ceva, atunci eu nu mai am ce să-ți spun. Cum crezi c-aș putea să te pun într-o astfel de postură față de colegii tăi? Se simți, dintr-o dată, neputincioasă, inutilă, lipsită de spațiu. O durea, fizic, răutatea, ipocrizia, lipsa de Dumnezeu a celor din jur dar cel mai tare o îngenunchea prostia bărbatului ei. Se retrase în dormitor, își ascunse fața în pernă și începu să plângă. Poate că Noia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
binevoitor. Cel puțin se mai schimbă cenușiul, Își spuse Margaret. Dar pentru ea Începea să fie plictisitor. Văzuse treisprezece sărbătoriri ale Zilei Independenței, una mai măreață și mai somptuoasă decât alta, fiecare Însemnată de un impozant „dar“ făcut nației, un inutil monument futuristic, un stadion ori un parc tematic. Era familiarizată cu grotescul lor, se imunizase. Își amintea, fără regrete, poate doar cu o umbră de tristețe, cât de Încurajatoare, cât de promițătoare fuseseră primele sărbătoriri. Tocmai sosea din Europa și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
voioșia celor incapabili să găsească un ecou În persoana de alături, astfel Încât, dornici să evite stângăciile unei după-amiezi pierdute Împreună, depun toate eforturile cu putință ca să arate mulțumiți. Numai că această pretinsă mulțumire Îi face să se simtă dezorientați și inutili, iar asta pentru că fiecare Își zice În sinea lui că ar fi trebuit să știe ce-i de făcut ca să fie tot atât de mulțumit pe cât este celălalt, În vreme ce el habar n-are. Președintele a mai clipit de câteva ori privind imaginea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
altor femei, numai ideea că ar trebui să insiste pe lângă Larisa îl inhiba, asta însemna să-și recunoască un sentiment de inferioritate ori lui îi era mai comod să nu-l știe. Pe el obstacolele îl dezarmau, i se părea inutile, îi era mult mai lesne să le ocolească. Zadarnice fuseseră manevrele Sidoniei de a pleca braț la braț cu soțul, pe care alminterea îl uita cu săptămânile, la teatru, la film sau oriunde, atunci când venea Larisa în vizită la Ovidiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
urmă la legalizarea unei legături, în zadar încerca să popularizeze pe ici pe acolo relațiile intime dintre Ovidiu și Larisa. Degeaba juca rolul unei persoane sensibile, turbând de îngrijorare la gândul posibilelor urmări, armele ei erau așa de perimate, de inutile, pentru că părinții Larisei și Larisa cu atât mai puțin nu se temeau nici de bârfe, nici de consecințe, erau imuni în sfera lor prea plină cu de toate, erau intangibili astfel încât sulițele ei ascuțite întâlneau două stânci de granit, neclintite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
răspuns foarte stângaci și, până au cotit pe șoseaua principală, au rămas în poartă cu brațele fluturând. Carmina își aminti de un sfârșit de august, culegea cei câțiva maci crescuți pe marginea cărăruii din vie, știa că este un gest inutil, că florile roșii, cu mijlocul punctat de negru, se vor muia pe lujeri închinându-se către pământ, dar voia să alcătuiască un buchet, să-și încânte privirea fie și numai pentru câteva clipe, chiar dacă pentru această dorință sacrifica atâtea plante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
accentuată pe obrajii supți, dar ceea ce-i atrase atenția erau degetele micuțe, agile, nespus de gălbui. Își aminti că îl auzise pe inginerul Marcu spunând că Nina fusese bolnavă, ar fi vrut să rostească câteva vorbe de încurajare, minunat de inutile. Dar nu se simțea în stare. Și apoi Alexe ar fi înțepat-o, i-ar fi atras atenția că intră în banalitate: a suferit, a trecut, vorbele politicoase oricum nu ajută, noi nu ne văităm ca alții, mă, ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de șaradele lor încâlcite, ei nu au făcut decât să îndesească hățișul și dacă vreodată ajunsese la concluzia că dăduse de un fir important, foarte curând trebuia să recunoască că acela nu era decât un surogat și lupta îi fusese inutilă, total inutilă și dacă mai avea suflu trebuia s-o ia de la capăt. Când se redresa, forțele ei erau tot mai anemice, un biet bondar în fața morii de vânt care știe de la bun început că nu are nici o șansă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lor încâlcite, ei nu au făcut decât să îndesească hățișul și dacă vreodată ajunsese la concluzia că dăduse de un fir important, foarte curând trebuia să recunoască că acela nu era decât un surogat și lupta îi fusese inutilă, total inutilă și dacă mai avea suflu trebuia s-o ia de la capăt. Când se redresa, forțele ei erau tot mai anemice, un biet bondar în fața morii de vânt care știe de la bun început că nu are nici o șansă, dar încearcă așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în baie tremurând ca varga, cu dinții clănțănind, își puse casca de plastic pe cap, ca să nu-și ude părul și lăsă jetul de apă fierbinte să-i dezmorțească țesuturile. O clipă realiză că duce cu ea însăși o luptă inutilă și fu gata să renunțe. I se părea atât de zadarnic totul! Nici vocea interioară nu mai spunea nimic, ședea și ea resemnată, pitulată într-un colț, ca o găinușă plouată. Ieși din cadă înfășurată în două prosoape mari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
palme a trecut la vorbe frumoase, apoi, înapoi la violență. A încercat s-o posede cu forța, dar nu a reușit. Nu cred în tine, îi striga printre lacrimi Carmina, ca să-l facă să înțeleagă că stăruințele lui vor fi inutile. Nu cred în violuri, într-un viol există și o parte de acceptare a femeii, tu nu o vei avea, nu înțelegi? Ovidiu plecase în cele din urmă trântind ușa ca un dement, plecase pentru prima oară cu ținuta răvășită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
oamenilor, intra în magazine, se oprea la câte o vitrină, un joc stupid, fără doar și poate parcă era un fluture, un exemplar bun de prins în insectar. Dar micile ei manevre, învățate de prin filme, se dovediră a fi inutile, nu reușea să depisteze nici un om suspect, parcă un ochi mare, nevăzut se plimba pe deasupra ei și o urmărea peste tot, un ecran fixat asupra persoanei sale. Se simțea stânjenită. Trecuseră anii. Ovidiu era acum un om de viitor, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vine în nări aerul de uitat înainte, ținta, de aruncat pe piept fără prea multe frânghii: cu el 4 ani, 3 ani jumate cu el... îi învidiez tinerețea, eșecul meu pare mai grav, deși cu fusta scurtă, duc o luptă inutilă, truda mea e în gol, pietre de moară suite pe deal pe care nu știu ce forță le teleportează la poale în fața privirii mele prostite, nu înțeleg mecanismul, nu înțeleg rațiunea acestor apariții și dispariții, nu înțeleg nimic din fizica neuronilor când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
înțeleg, nu mai pot, nu mai pot, nebunii orașului ies din pământ și asfaltul e moale de la căldură, o bătrână vrea bilete la Loto, unul mănâncă sticsuri și bate după 3 portocale la fel, 3 figuri la fel, fac drumuri inutile și sunt un extraterestru mutant, creierii mi se topesc în cap și mi se umflă, am ochelari pe nas și nu suport nici lumina, nici lumina verzuie din lentile, nici căldura, nici mașinile, nici calmul meu, nici controlul mersului, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
de tine, trebuie trepănată pe viu și servită la masă cu lingurița ca din pepene galben, și dacă nu e dragoste, nu e, trebuie întoarsă și mușcată din coadă și pusă iar pe șina lumii, risipitorii de viață trebuie uciși, inutilii care mănâncă aberant și aliniază planetele ca să scuipe-n Univers cu otravă, cu respingerea magneților, cu decăderea și marele râs, cu batjocura din hohotul lui pe spate căzut în nisip, tu nu ești bărbat, cu anularea mea de femeie, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
rechizitorii critice la adresa compozițiilor colegilor, așa încât observațiilor să se refere la conținutul, cât și la forma lucrărilor. În ceea ce privește conținutul, analiza critică vizează respectarea cuvintelor enunțate în titlu, dezvoltarea tuturor ideilor din plan și stabilirea legăturilor logice dintre ele, eliminarea amănuntelor inutile, precum și originalitatea acestora. În legătură cu forma, se vor urmări: așezarea în pagină, respectarea normelor de punctuație și ortografie, modul în care ideile au îmbrăcat veșmântul de sărbătoare al tropilor. Aceste ,,exerciții critice” minore solicită puterea de creație și analiză a elevului
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
textului, în partea dreaptă. În stânga paginii, jos, se notează data înscrierii cererii, iar dedesubt numele adresantului. Stilul de redactare al cererii trebuie să rămână în limitele oficialului, cu formulări simple, clare și precise, abaterile de la aceste cerințe elementare generând exprimări inutile sau chiar penibile uneori. Iată un model de cerere frecvent utilizat: Domnule Director, Subsemnatul, Dascălu I. Dorin, elev în clasa a VIII-a C al Gimnaziului ,,Anastasie Panu” din orașul Huși, vă rog să-mi eliberați o adeverință din care
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dom' profesor. 4. Toată după-amiaza acelei zile a zăcut În pat. Îl durea capul și Îl Încerca o cumplită senzație de vomă ori de câte ori Îi venea În minte cortul portocaliu. Și-a spulberat economiile și s-a ales cu un obiect inutil. Se mai liniștea la gândul că, Într-o bună zi, Îl va face cadou cuiva care va ști să-l prețuiască și să se bucure de el. Prilejuri se vor ivi, nu-i vorbă. La o adică l-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În el timp de zece minute În speranța vindecării guturaiului, va masca micile inconveniențe ale paltonului: Îngustimea umerilor și scurtimea mânecilor. Ambele sesizabile doar pentru ochi versați. Piața Carolina era luminată ca o sală de bal. Risipa de lumină făcea inutile parcă paltoanele și căciulile de blană cu miros de naftalină și de lavandă. Purtate În virtutea obișnuinței, urmau a fi scoase la semnalul unui herald ramolit care Își bea zâmbitor cafeaua la barul din colț. Până la revelion mai erau trei zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]