1,088 matches
-
întreagă, la ritualul parlamentar. A cântărit bine ce are de făcut - și s-a suit în primul tren spre Coimbra. IX. SALAZAR: O ZI ÎN PARLAMENT... O singură ședință parlamentară i-a fost de ajuns lui Oliveira Salazar ca să înțeleagă inutilitatea acestei instituții politice. Și cum era un om care voia să-și vadă de treabă și nu avea timp de pierdut, se reîntoarce la catedra sa universitară din Coimbra. Să fie însă numai aceasta? Numai sentimentul că și-ar pierde
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nici un gest de a o rupe la fugă, și poate că tocmai această renunțare la sine și această absolută supunere l-au calmat pe Oberlus, care, văzînd că nu Întîmpină nici un fel de Împotrivire la fapta sa, păru să constante inutilitatea faptei sale, se liniști pe dată și preferară să se Îndepărteze, șontîc-șontîc, pe plajă. O primă analiză nepătimașă a situației sale Îl Încredință pe Iguana Oberlus că nu putea Înfrunta lumea și nici nu avea cum să năzuiască la a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
unde o azvârlise Dascălu. Își arăta fundul, iar capul i se proptise într-o farfurioară cu cremă. N-ar fi trebuit decât să întindă mâna ca s-o dea la o parte, dar gestul i se părea inutil, de-o inutilitate care o cutremura. I-o dăruise fiica unei prietene pentru că-i împrumutase o rochie de Revelion. Doamna Miga oftă până în adâncul inimii și Ioniță Dragii o privi îngrijorat. Se interesă în șoaptă: ― Ți-e rău? Florence nu-i răspunse... Fusese
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
decepție trucată, „decepția“ divină dinaintea neantului, asupra căruia nu mai are nici o putere. A fecunda în neant nu este visul lui Dumnezeu, însă cu siguranță reprezintă înțelesul unei mirări, care sancționează un anumit gen de gratuitate extremă, nocivă. De aceea, inutilitatea sublimă a sexualității homosexuale nu pare a sugera decât neajunsul invocației fatidice și indiferența fantasmei. Selenarul sentiment de iubire care unește doi homosexuali poartă cu sine înțelesul escatologic al unui tip de autosugestie ontologică pe care lumea nu și-o
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
inerent, dacă ceea ce scrie ar fi cu adevărat important sau măcar interesant), ci creditului care i s-a acordat pentru a contribui la edificarea și împământenirea rețelei de încadrare a mentalului comun. Dar în tabloul de față libertatea este o inutilitate sofistă - și în primul rând libertatea spirituală a scriitorului care se crede încă stăpân pe propriile-i gânduri. * Vei muri încrâncenat că nu poți să uiți ce ai vrut să fii pe lumea asta - nimic mai mult decât o simplă
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
incident încheiat, Da, incidentul e încheiat, dar mâine dimineață vreau acele elicoptere în aer, Da, domnule președinte. Dacă această discuție acerbă n-ar fi avut loc, dacă manifestul prezidențial și ceilalți fluturași ar fi sfârșit la gunoi, din motive de inutilitate, scurta lor viață, povestea pe care o relatăm ar fi, de aici înainte, complet diferită. Nu ne imaginăm cu precizie cum și sub ce aspect, știm doar că ar fi diferită. Bineînțeles că un cititor atent la meandrele relatării, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
urma. Oricum ar fi, răul nu mai avea leac, secretele de stat se află într-adevăr într-o perioadă nefericită, nu are cine să le apere. Atât de conștient este prim-ministrul de această certitudine deplorabilă, atât de convins de inutilitatea secretului, mai ales când a încetat să mai fie un secret, încât, cu gestul celui care ar observa lumea foarte de sus, ca și cum ar fi spus Știu totul, nu mă sâcâiți, îndoi încet scrisoarea și o puse într-unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o fată e neserioasă sau contramandează un prânz, dar Lauren a dus conceptul de Fată Neserioasă din New York la limita suportabilității. Dați-mi voie să vă explic. O anumită doză de neseriozitate, gen contramandări În ultimul moment, lăsat baltă și inutilitate generală la capitolul relațiilor de prietenie este o normă acceptată la New York În anumite cercuri. Adevărul este că fetelor foarte frumoase și Înstărite li se permite să lase baltă pe toată lumea În mai mare măsură decât li se permite același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
anomie, valorile și sensurile comune nu mai sînt înțelese sau acceptate, iar noi valori sau înțelesuri nu sînt încă disponibile. Conform lui Durkheim, o astfel de societate produce, la majo ritatea membrilor săi, o stare psihică particulară, definită prin sentimentul inutilității, lipsă de rost, vid emoțional și disperare. A te strădui să realizezi ceva este considerat inutil, căci nu mai există nici o reprezentare împărtășită a ceea ce este dezirabil. într-o societate ajunsă într-o astfel de stare, constată statistic Durkheim, un
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
asta cu păcatul originar, dar de atunci s-ar zice că se simt vinovați dacă nu muncesc - iar în pauze își trag sufletul după muncă sau se pregătesc de muncă. Or, după cum spune același George Banu, „suprema odihnă este exercițiul inutilității”. Nu știu de unde știe Bigy lucrul acesta, dar nu am descoperit niciodată în ochii lui nici o urmă de culpabilitate și nici o ezitare în mișcările sale de a se deda întru totul odihnei atunci cînd e să fie. Cred că asta
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la el : este întruparea unei lumi nepăcătoase și care, în consecință, nu se frămîntă pentru a fi iertată de alții sau pentru a se uita pe sine. (în paranteză fie spus, cu pisicile este altceva : ele știu că sînt întruparea inutilității pe pămînt, drept care îți vîntură pe sub nas, cu morgă și sîc, odihna lor. Totdeauna m-au enervat pisicile și m-am simțit în competiție cu ele. Cînd mă pierdeam în străfundurile patului meu pentru a-mi demonstra capacitățile de odihnă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ia să vedem, care știe să doarmă mai profund ?”. După care pleca plin de el și mă lăsa pradă insomniilor. Un cîine este mai ingenuu din acest punct de vedere : dacă nu este hingherit de om, se odihnește fără conștiința inutilității sublime a gestu lui său. Și îi lasă și pe alții să se odihnească, dacă știu cum. Comparativ, exercițiile mele de odihnă sînt de-a dreptul meschine : în fiecare după-masă dau cu tifla tuturor oamenilor muncii din toate țările, uniți
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Străduiește-te să nu încapi în nici o definiție! Tragedia și mărețiile noastre constau în aceea că ne învârtim printre lucruri finite, dar visăm la cele absolute. De ce murim? Dar de ce trăim? La primele confruntări cu absurdul, viața pare de o inutilitate monstruoasă. Metafizica de cârciumă are, deocamdată, cea mai largă răspândire. Pilonii metafizicii sunt turnați din tulburătoare semne de întrebare. Stăm de mii de ani precum Sf. Sebastian în bătaia tuturor săgeților metafizice. Artei i se trage nemurirea îndeosebi de la filonul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Alții o mlaștină. Fascinația clipei spulberă refuzul duratei. Unii se apucă să comită literatură târziu, aproape de ora închiderii. Bătrânețea își pune speranțele în uităciuni și în iertăciuni. Tinerețea vine cu explozia proiectelor, maturitatea cu selecția lor. Iar bătrânețea le demonstrează inutilitatea. Timpul poate fi înnobilat, nu dilatat. Tinerețea este probabil singura febră care, o dată cu trecerea timpului, se vindecă de la sine. Doi dușmani ai omului și-au dat mâna : oglinda și ceasul. Strângeți căt mai multe amintiri. Insomniile bătrâneții sunt foarte lungi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
din categoria lui socială, indiferent de țară. Părinții lui răbdaseră de foame ca el să devină doctor, el Însuși răbdase de foame și-și periclitase sănătatea ca să ajungă doctor, și abia după câțiva ani de practică Își dădu seama de inutilitatea cunoștințelor sale. Nu putea face nimic pentru ai lui. Nu le putea recomanda odihnă celor epuizați, nici nu le putea prescrie insulină celor diabetici, pentru că aceștia nu avea bani să plătească pentru nici una. Începu să străbată culoarul, murmurând Încet pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
din urmă declară convins: — Oricine ar fi, a murit chiar în acest loc, căci nici fluxul, nici curentul nu l-ar fi adus aici. Dacă ar fi plutit pe mare, ar fi fost aruncat pe plaja din nord. În ciuda aparentei inutilități a macabreidescoperiri, Navigatorul-Căpitan păru să considere că aceasta ar putea avea o semnificație ascunsă. De aceea îi ordona Omului-Memorie să o aibă în vedere atunci cand va relata aventurile expediției și îi ceru bătrânului kahuna să înceapă să tatueze acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
încă mai plutea. Vreo cinci rechini se învârteau în jurul lor, dar nu se arătau agresivi. Apă continuă să urce. Cei de pe prima navă le strigau celor care se apropiau să nu încerce să urce la bord. Câțiva dintre naufragiați înțeleseră inutilitatea eforturilor lor și, întorcându-se, porniră într-o încercare absurdă de a ajunge înot până pe coasta. Peștele Zburător se oprise la vreo trei sute de metri distanță, iar echipajul sau ridică vâslele în aer, aclamându-și căpitanul. Tapú Tetuanúi și cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
încerca să vadă ceva, ceva, cît să nu dea în gropi. Din loc în loc își ștergea lentilele. Efort inutil, deoarece aproape instantaneu lapovița, cu o oarecare furie, refăcea perdeaua de apă și fulgi de pe ochelari. Omulețul despre care vorbim, văzînd inutilitatea demersurilor sale, se oprea cu batista la nas, pe frunte și chiar pe la urechi. Total preocupat de înfruntarea acelei vremi de cîine, omulețul, care era profesorul Paraschiv, nici n-a băgat de seamă salutul amical al unui fost elev. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
această categorie. Știu că o expoziție la Dalles nu-mi va schimba destinul, dar fără ea nu mai sînt În stare să iau pensula În mînă. Toate pînzele alea care-mi căptușesc pereții mă sufocă. Simt tot mai acut senzația inutilității, luxul gratuit al artei Într-un coteț În care trebuie să faci curățenie. Am devenit inert, incapabil de a mai spune ceva, mi-am pierdut Încrederea În mine. Nici un artist nu este atît de vanitos, atît de Îndrăgostit de opera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
șir la telefon, nu sunt veșnic nemulțumite sau geloase, nu-și supun bărbatul unei constante pisălogeli, nu Întreabă: „Crezi că m-am Îngrășat?“, „Unde-ai fost până la ora asta?“, „La ce te gândești?“, nu traversează perioade de incertitudini sau de inutilitate. Se isprăvise, așadar, cu site-urile pentru voyeuri, unde discuțiile dintre spectatori erau adeseori mai interesante decât acțiunea În sine, unde mai pui că, majoritatea aflându-ne la a treia sau chiar la a patra tinerețe, ațipeam până să se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nopții - toți trei Îmbrăcați elegant, În stilul ostentativ, la modă pe Broadway - adunați laolaltă ca și cum fiecare recunoscuse În celălalt un adevăr expert În cele lumești și materiale. Începură să filozofeze Într-o manieră impresionant de savantă pe tema vieții, morții, inutilității speranțelor și aspirațiilor omului, ale cărui zile sînt numărate - rodul experienței lor mature. Evreul era punctul central și dominant al acestui mic grup și vorbea cel mai mult. De fapt ceilalți doi aveau mai mult rolul de a amplifica spusele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
multă, plictiseală în viața de pensionar și zilele trec doar dacă ești suficient de diligent de a-ți găsi de lucru, sau măcar de a te afla în treabă, chiar dacă rezultatele muncii tale sunt de multe ori niște capodopere ale inutilității. Sunt sigur că majoritatea invențiilor din categoria lucrurilor inutile aparțin pensionarilor. Și totuși așa îi ajută să trăiască în continuare și să „prindă" și alte timpuri, care în mod normal, unii ar fi considerat că sunt rezervate generațiilor viitoare. Socrul
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
mic / măcar atât / cât să poată transpira / ori vărsa o lacrimă //măcar atât cât / să se poată recunoaște. Între acestea - bufnița, stelele, ziarul, planta de cameră, o casă la țară, cerbul etc. -, omul își caută salvarea, deși e convins de inutilitatea gestului, astfel că, într-un asemenea context, paradoxul însuși, chiar numit, nu mai surprinde, înscriindu-se în normalitate: Nu-i spune pâinii mai mult decât ea-ți poate spune; Lemnului nu-i dărui decât propria lui imagine; Femeii restituie-i
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mai cu seama pentru femeie, care nu are accesul la funcții publice, o existență închisă, mediocră, cenușie și exasperantă. Condiția nu este prea depărtată de orașele mărunte de provincie, unde același sens moral insalubru al mărginirii, al vidului și al inutilității domnea pretutindeni. Se relevă mediul descris de scriitoare, mediul în care a fost silită să trăiască și Hortensia Papadat-Bengescu, dependentă de ocupația tatălui militar de carieră, și apoi a soțului magistrat, ambii mutați mereu în diferite târguri, ce au trezit
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
chemările greierilor; perechea stoarsă de nerăbdări știa că se află la adăpostul clipelor nesfârșite intrate în galeria rătăcirilor! Pasiunea care-o pândea de-atâta vreme îi liniști pe amândoi; rămaseră atemporali, nemișcați cu fața agățata de cer, dezgoliți de sentimentul inutilității, privindu-se și tăinuindu-și nehotărârile. Razele lumii se scăldau pe chipurile lor radioase. Se întoarse spre el cercetându-l cu atenție; începu să-l mângâie și alinte, întărâtându-l: - Îi așteptăm sau le-o luăm înainte? Se furișară înapoi
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]