941 matches
-
una, o”, "jedno" (neutru), "dva" „doi”, "dve" „două”, "tri" „trei” și "četiri" „patru”, inclusiv că ultima cifră a unui număr, se declina. Celelalte nume de cifre ("pet" 5, "šest" 6, "sedam" 7, "osam" 8, "devet" 9) și "deset" 10 sunt invariabile. "Jedan" se declina că adjectivele cu forma scurtă. La plural se folosește cu substantivele care au numai formă de plural: "jedne makaze" (feminin) „o foarfecă”, "jedna vrata" (neutru) „o ușă”. Declinarea celorlalte nume de cifre este: Numeralele corespunzătoare numerelor de la
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
nume de persoane de sex masculin sau cu pronume care se referă la asemenea nume: "nas dvojica „noi doi” (bărbați), spre deosebire de "nas dvoje" „noi doi” (un bărbat și o femeie). Pot înlocui numeralele cardinale, dar față de majoritatea acestora, care sunt invariabile, cele cu "-ică" se declina că orice substantiv de declinarea a II-a. Pronumele personale stau înaintea lor la cazul genitiv, iar substantivul/adjectivul după ele, la genitiv plural: "Došao je s petoricom drugova" A venit cu cinci prieteni’. Fiecare
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
când mă voi fi întors”. Locuțiuni conjuncționale sunt "kao da" „ca si cum”, "zato što" „pentru că”, "zbog toga što" „din cauza că” etc. Particularități de folosire: Particulă este considerată în gramaticile sârbești că o parte de vorbire aparte. Este definită că un cuvant invariabil care indică atitudinea vorbitorului față de conținutul exprimării. Multora dintre ele în gramaticile limbii române le corespund adverbe. Sensul particulelor depinde în general de împrejurările concrete ale comunicării. De exemplu cuvântul "samo" poate servi la: Particulele cele mai frecvente: Unele particule
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
exprimată numai prin substantiv neseparat prin pauze și prin intonație. Se acordă în general în gen, număr și caz cu substantivul pe langă care stă ("doktor Simić" „doctor Simić” - "s doktorom Simićem" „cu doctorul Simić”), dar în unele cazuri rămâne invariabila: Topica depinde de rolul semantic, de tema sau de remă, care i se dă uneia sau alteia din părțile propoziției și/sau de intenția vorbitorului de a scoate sau nu în evidență o parte sau alta. Deși în limba sârbă
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
La cuvintele de origine latină în "-tio" în această limbă, aceasta terminație devine "-cija", fie ca sursă directă este sau o altă limbă : "ambicija", "degradacija". Numai substantivele care denumesc persoane de sex feminin terminate în alt sunet decât "-a" sunt invariabile, de exemplu "Dolores", "ledi". Adjectivele împrumutate primesc de regulă terminații sârbe și se declina conform acestora, exprimând de asemenea gradele de comparație după regulile limbii sârbe: "abdominalni", "atomski", "nostalgičan", "nostalgičniji" „mai nostalgic”, "najnostalgičniji" „cel mai nostalgic”. Excepții de adjective străine
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
de exemplu "Dolores", "ledi". Adjectivele împrumutate primesc de regulă terminații sârbe și se declina conform acestora, exprimând de asemenea gradele de comparație după regulile limbii sârbe: "abdominalni", "atomski", "nostalgičan", "nostalgičniji" „mai nostalgic”, "najnostalgičniji" „cel mai nostalgic”. Excepții de adjective străine invariabile sunt, de exemplu, în bež haljina" „rochie bej” și "Njihova igra je fer „Jocul lor este fair”. Cele care au grade de comparație le exprimă cu adverbul "više" „mai mult”: "više fer" „mai fair”, "najviše fer" „cel mai fair”. Verbele
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
observații poate fi indicată diferența ireconciliabila între modelele genetice biologice și cele culturale: pentru o cultură, găzduirea unui alt specific cultural, cu proprietăți structurale diferite, modelează transmiterea și schimbul de elemente culturale, procesele sunt variabile, în timp ce în cel biologic sunt invariabile. Deși oamenii de științe sociale, cum ar fi Max Weber au încercat să înțeleagă și să explice religia în termenii unor atribute culturale, Richard Dawkins a cerut reanalizarea religiei în termenii unei evoluții a ideilor auto-reproductibile în afara unor posibile avantaje
Memă () [Corola-website/Science/304443_a_305772]
-
indicativ. Exemple: Acest timp are particularitatea de a nu avea forme variabile după persoană. Dacă verbul nu are subiect exprimat, persoana trebuie să reiasă din context. Structura să este: conjuncția "să" + verbul auxiliar "fi" (la infinitiv fără prepoziția "a") + participiul invariabil al verbului de conjugat: ul exprimă în general o acțiune, o întâmplare sau o stare virtuală, adică realizabila sau posibilă. Astfel, poate fi vorba de o acțiune dorită, preferata, permisă, cerută, recomandată, necesară, obligatorie etc., în propoziție pozitivă, dar verbul
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
organizării și dinamicei sociale, destinat să furnizeze un cadru elementului principal pe care îl constituie "acțiunea". Orice acțiune implică relații interdependente, cum ar fi normele, simbolurile și valorile sociale. Structura este definită de Claude Lévi-Strauss ca un ansamblu de raporturi invariabile (corelative sau antitezice), care exprimă organizarea unui sistem: ""noțiunea de structură socială nu se raportează la realitatea sa empirică, ci la modelele construite după aceasta"" (C. L-S.). În consecință, ea nu poate fi observată în mod direct, ci constituie
Structuralism () [Corola-website/Science/305765_a_307094]
-
central, structurile partidului și statului sunt mixate, șeful unui minister sau unei comisii fiind și liderul organizației de partid asociate acelei structuri ministeriale. La nivel provincial sau la nivelurile inferioare, structurile de partid și de stat sunt separate în mod invariabil, în ciuda faptului că șeful local al partidului deține funcții importante pe linie administrativă, iar șeful administrației locale se numără printre fruntașii comuniști provinciali Structura organizatorică a partidului a fost distrusă în timpul Revoluției Culturale și a fost reconstruită după aceea de
Partidul Comunist Chinez () [Corola-website/Science/303474_a_304803]
-
tutun, prin folosirea zahărului, a cartofilor care iau locul grâului, a rachiului ș.a.m.d.” „Omul se îmbracă, are o locuință, vorbește, umblă, mănâncă, merge călare sau cu trăsura, fumează, se îmbată și se dezbată, acționează după reguli date și invariabile, în ciuda diferențelor destul de neînsemnate ale modei, care mărește sau simplifică lucrurile, însă rareori le desființează. De aceea, codificarea legilor acestei existențe exterioare, aflarea expresiei ei filosofice, constatarea neorânduielilor dintr-însa era o lucrare de cea mai mare însemnătate. Starea societății
Patologia vieții sociale () [Corola-website/Science/314691_a_316020]
-
cuvinte polisemantice; Sensul denotativ și sensul conotativ al cuvintelor. Gramatică ● Articolul: hotărât, nehotărât și partitiv; folosirea articolului cu numele proprii de persoane și geografice; ● Substantivul: formarea femininului; formarea pluralului; substantive defective; substantive cu două forme de plural; substantive colective; substantive invariabile; substantive defective de singular / plural; substantive compuse; substantive derivate cu un sufix diminutival, peiorativ, etc; ● Adjectivul: formarea femininului adjectivelor calificative; poziția adjectivului calificativ; adjectivul demonstrativ; adjectivul posesiv și omiterea articolului în cazul posesivelor care însoțesc substantive indicând înrudirea; adjectivul nehotărât
ANEXE din 29 august 2014 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.430/2014 privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat naţional - 2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265833_a_267162]
-
de frunte ai țării; supunerea de bună voie față de sultan, si nu în urmă uneo confruntări armate deschise terminată cu înfrângere; încheierea unei înțelegeri de pare între cele două părți; plata unei sume de bani considerat de otomani în mod invariabil tribut ( numite fie djizye, fie kharadj); acordarea protecției de către sultan; confirmarea domniei și acrdarea unor însemne de învestitură voievodului sau trimisului acestuia. Izvoarele dovedesc cu prisosință că acceptarea tributului și a „supuenrii”, încheierea unor „legăminte” nu sunt specifice numai unui
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
totdeauna marcat în scris. Genul majorității substantivelor și al unor adjective nu este indicat de forma cuvintelor, dar în general se poate deduce din forma celor cu care se acordă, deși de multe ori numai în scris. Unele pronume sunt invariabile și genul lor este indicat numai de acordul cu alte cuvinte (de exemplu pronumele personale de persoana a II-a), altele sunt neutre, anume cele care se referă la o propoziție sau la un verb la infinitiv (de exemplu pronumele
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
Geometria proiectivă este acel domeniu al geometriei care tratează figurile geometrice din punctul de vedere al perspectivei și al liniei de orizont, figuri care sunt considerate invariabile prin proiecție. Originile se regăsesc în lucrările lui Pappus din Alexandria (secolul al IV-lea d.Hr.) care, referindu-se la rezultatele lui Apoloniu din Perga, introduce conceptul de raport anarmonic. Studiul geometriei proiective este reluat mai târziu de către matematicieni
Geometrie proiectivă () [Corola-website/Science/318095_a_319424]
-
este sufixul "-na/-ne/-ná/-né", iar desinențele personale la această formă verbală sunt: Exemple cu vocalele de legătură folosite la condițional prezent: Observații: Condiționalul trecut este un timp compus din verbul auxiliar "van" „a fi” la condițional prezent (forma invariabilă "volna") și indicativul trecut al verbului conjugat: O parte din valorile condiționalului sunt aceleași în maghiară și în română. Acesta poate exprima: Alte valori se exprimă cu condiționalul în maghiară, dar cu conjunctivul în română: Marca acestui mod este "j
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
se formează prin compunere directă: "harmincegy" „treizeci și unu”, "háromszáznyolcvanhat" 386, "ezerkilencszázötvenhat" 1956. Folosite cu valoare substantivală, numeralele se declină ca substantivele: "egyet" (acuzativ) „unul/una”, "háromban" (superesiv) „în trei”, "tíznek" (dativ) „la zece” etc. În funcția de atribut sunt invariabile, iar substantivul determinat se declină, dar este totdeauna la singular: "négy esetben" „în patru situații”. Numeralele ordinale corespunzătoare lui "egy" și "kettő" sunt supletive: "az első" „primul, prima”, respectiv "a második" „al doilea, a doua”. Celelalte se formează de la numeralele
Substantivul, adjectivul și numeralul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316238_a_317567]
-
sau un "calificativ" verbal. Pentru ca aprecierea să fie obiectivă trebuie ca proba și rezultatul ei să aibă aceeași semnificație pentru toți, atât cei examinați, cât și examinatori. Obiectul măsurării trebuie să fie același și să existe o unitate de măsură, invariabilă. Obiectul măsurătorilor poate fi divers: bagajul de informație, capacitatea de înțelegere, selecție, aprofundare și organizare a informației, capacitatea de a da un răspuns la o problemă concretă. Testul trebuie să fie adecvat scopului urmărit, conform „legii lui Sutton”. Dacă se
Docimologie () [Corola-website/Science/316260_a_317589]
-
de valori tehnic posibile). "Parametrii sistemului". Acestea sunt mărimi care au o valoare specifică dată, pentru o formulare particulară a modelului. Pentru modele de simulare, parametrii rămân ficși în timpul unei rulări unice pe calculator a simulării. "Constantele sistemului". Sunt mărimi invariabile, dependente de fenomenul studiat (de exemplu, constanta gazelor). "Relații matematice". Sunt ecuații sau inecuații care descriu interacțiunea dintre variabile, parametri și constante. Relațiile matematice încearcă să descrie funcționarea sistemului în condițiile impuse de mediul său înconjurător, adică în condițiile variabilelor
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
opinii cu privire la care legi se încadrează în care categorie sau circumstanțele (dacă este cazul) în care, hotărârile rabinilor precedenți pot fi reanalizate de către rabinii contemporani. Unanim toți evrei religioși susțin faptul că ambele categorii există și că prima categorie este invariabilă, cu excepția situației în care prevalează salvarea unei vieți sau alte împrejurări de urgență similare. O a doua distincție clasică este dintre Tora scrisă (legile scrise în Biblie ebraică, în mod specific la primele cinci cărți), precum și Legea orală, legile transmise
Halaha () [Corola-website/Science/315364_a_316693]
-
În lingvistică, particula este un element de limbă invariabil tratat în mod diferit în gramaticile a diverse limbi, ba chiar și de diversele orientări lingvistice referitoare la aceeași limbă. Particulă se numea deja în Antichitate orice cuvânt invariabil. Abia în anii 1960 au apărut preocupări în lingvistica rusă și în cea germană legate de acele cuvinte invariabile care nu sunt adverbe ce exprimă părți de propoziție, și nici nu îndeplinesc alte roluri sintactice, adică nu sunt prepoziții sau
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
diverse limbi, ba chiar și de diversele orientări lingvistice referitoare la aceeași limbă. Particulă se numea deja în Antichitate orice cuvânt invariabil. Abia în anii 1960 au apărut preocupări în lingvistica rusă și în cea germană legate de acele cuvinte invariabile care nu sunt adverbe ce exprimă părți de propoziție, și nici nu îndeplinesc alte roluri sintactice, adică nu sunt prepoziții sau conjuncții. Înainte de aceste preocupări, astfel de cuvinte, nepotrivindu-se în sistemul tradițional al părților de vorbire, erau socotite dubioase
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
și ale altor limbi, particula în sensul ei modern este tratată ca o parte de vorbire aparte, pe când în gramaticile francezei și ale românei nu este vorba despre cuvinte particule. Privitor la limba română, gramaticile tradiționale consideră particula un „segment invariabil atașat la sfârșitul unui cuvânt sau al unei forme flexionare”, ori un „element lingvistic invariabil de diferite origini, cu corpul fonetic redus, atașat unui cuvânt ca întăritor al sensului acestuia”. În limba română standard există două asemenea particule: În graiuri
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
ale limbii franceze sunt numite particule elementele "-ci" și "-là" adăugate la pronumele demonstrative și la substantivele determinate de adjectivele demonstrative, care marchează în principiu apropierea, respectiv depărtarea: "celui-ci „acesta”, "ce garçon-là „băiatul acela”. Concepția că particule sunt toate cuvintele invariabile, adică adverbele, prepozițiile, conjuncțiile și interjecțiile, este veche și cea mai largă despre aceste cuvinte. În sensul cel mai restrâns, particule sunt numai cuvintele cu funcție modală care, considerate singure, nu răspund la nicio întrebare. Între aceste două concepții există
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
cel mai restrâns, particule sunt numai cuvintele cu funcție modală care, considerate singure, nu răspund la nicio întrebare. Între aceste două concepții există diverse viziuni intermediare. Bussmann 1998, de exemplu, menționează și el sensul larg tradițional, cuprinzând și alte cuvinte invariabile care nu sunt niciuna din aceste părți de vorbire. Pentru el, în sens restrâns particule sunt interjecțiile, cuvintele negative, cuvintele numite particule modale, cele numite particule de gradare și conectorii logici. Helbig 1994 menționează de asemenea sensul larg dat mai
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]