2,606 matches
-
lui postumă. Considerând exagerată afirmația lui G. Călinescu potrivit căreia „În Amintirile lui Creangă nu este nimic individual, nimic cu caracter de confesiune...”, e de căutat în ele tocmai individualul, particularul, irepetabilul, confesiunea, fie ea directă sau deghizată, voluntară ori involuntară (inconștientă). Și, nu în ultimul rând, trăsătura de unire dintre „timpul trăirii” și „timpul mărturisirii”, semnele premonitorii, acele linii tematice, acele motive care alcătuiesc, împreună, în operă și biografie, o unică, inconfundabilă structură. Va rezulta că și-a „introdus” în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
Julien Ries, Giulia Sfameni Gasparro, Alan Segal, Michael Stone, Guy Stroumsa, Lawrence Sullivan, Jacob Taubes, André Vauchez, răposatul Maarten Vermaseren, Adela Yarbro Collins, Hans Witte, Elémire Zolla - și Îmi cer scuze față de cei pe care poate i-am omis, din involuntară scăpare. Atunci cînd, În 1973, mi-am schimbat aria de cercetare din indologie În gnosticism și am studiat cu Ugo Bianchi la Milano, aproape patru ani, timp În care am dat diferite examene de creștinism timpuriu, Noul Testament, teologie biblică, antropologie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
din „elementele spirituale ale răutății”, acele ta pneumatika tes ponerias din Epistola lui Pavel către Efesieni 164, lucru ce Îi Îngăduie să cunoască existența Pleromei, ignorată de Demiurg 165. La venirea MÎntuitorului, Demiurgul, care acționase pînă atunci ca un agent involuntar al Pleromei, este inițiat În această taină și se grăbește să se alăture, conștient și conștiincios, celor care i se dezvăluiseră drept superiori 166. Scrisoarea către Flora 167 a lui Ptolemeu confirmă că Demiurgul care a proclamat Legea este un
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
instantanee memorabile comedia vieții de zi cu zi: "O doamnă bine, plângându-se de reglementarea circulației pietone, e revoltată că nu mai poate să facă un pas, că pretutindeni e sex unic...". Aici, jocului de cuvinte, sursă a unui umor involuntar, i se poate atribui și o conotație psihologică, prin trimitere la condiția primară a frustrării, nu numai la cea de ordin rațional. Mai departe: "La un concert, o altă distinsă doamnă, amatoare de muzică înnaltă (n.n.) așteaptă. "Acum vine Grieg
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
spațiu redus în care sunt adăpostite două corpuri, servește de revelator, ca și culoarul unei case în corpurile ajung să se atingă. Oaspetele va pătrunde într-o familiaritate așteptată pe care calitatea lui de străin o face ambiguă. Și mișcările involuntare provoacă subtile rezonanțe, șoaptele unor mărturisiri venind de departe. Altă surpriză la Denon, întâlnirea față în față a trioului, tânărul,soția și soțul: "Vă închipuiți conversația între trei ființe atât de mirate să fie împreună!" Apoi, cum soțul cedează locul
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
numele masivului unde el se gândise să facă rezistența, publicând acest manifest contra invadatorului, pentru a arăta că nu există compromis posibil cu dușmanul. El vrea să arate că toată curtoazia cuceritorilor nu poate să ascundă complicitatea lor (voluntară sau involuntară) cu o ideologie odioasă. "Mulțumesc lui Dumnezeu pare un om cumsecade" spusese odată unchiul. Nepoata ridicase din umeri, semnificând explicit că aceasta nu se punea la socoteală, că nu era vorba decât de aparența superficială care nu înseamnă nimic și
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Karl această valiză. Și fiul se grăbește să execute această judecată a tatălui, să-i dea dreptate. Karl, acest om care nu-i bun la nimic, obiect de scandal, nu va înceta să repete, pentru a preveni orice culpabilitate, aparent involuntară, rușinea sa, slăbiciunea sa și aceste tare recunoscute și proclamate de către familie. Ceea ce, bineînțeles nu va face decât să crească această culpabilitate. Astfel la Hotel Occidental el va deveni subiectul unui scandal care va provoca excluderea sa. Repetiția legii tatălui
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
spun deloc că sunt asemănătoare, între ele este legătura dintre alb și negru, iar albul este Frieda ]...] de aceea sunt, cu siguranță, cazuri fundamental diferite dar și analoage". În consecință asemănarea reiese din jocul iluziei, al unei iluzii nu numai involuntare, dar care poate să ascundă intenții machiavelice. Astfel, Sordini și Sortini nu sunt dubluri din întâmplare: "Numele său seamănă cu cel al lui Sordini, dacă nu ar fi această asemănare a numelor, nu l-ar cunoaște probabil nimeni. De asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
adaptare caracteristică lumii vii rezultând diversitatea speciilor și ecosistemelor. Biodiversitatea actuală este rezultatul îndelungatei evoluții naturale, dar și rezultatul intervenției antropice. Prin activitatea sa, omul a modificat permanent structura florei și faunei din mediul de viață, prin introducerea intenționată sau involuntară a unor specii noi. Modificarea drastică a mediului din ultima jumătate de secol a dus la o accelerare a pierderii speciilor și la reducerea accentuată a biodiversității. Îngrijorarea față de consecințele acesteia asupra vieții și asupra dezvoltării sociale și economice, a
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Andriev Sorina-Octavia () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1196]
-
nevoi sunt mereu prezente, indiferent dacă individul își dorește sau nu acest lucru. Prin contrast, nevoile voliționale sunt fie nevoi derivate dintr-o dorință liberă și voluntară pentru un anumit scop ("nevoile voliționale libere"), fie nevoi cauzate de o dorință involuntară, de o înclinație ce emerge și continuă să existe independent de voința liberă a persoanei ("nevoile voliționale constrânse"). În ceea ce privește "nevoile parcursului vieții", acestea sunt, în definiția lui Braybrooke, "nevoile de bază" ale indivizilor, acele lucruri care le sunt necesare acestora
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
nu-și trage puterile din ea însăși, ci din infinitul căruia i se încredințează omul imaginar. Sau, mai exact, căruia infinita lui slăbiciune îl obligă să i se încredințeze, în lipsă de altceva. Arta numită magică era astfel în mod involuntar, iar cel care a sculptat-o pe Venus la Willendorf sau la Lespugue nu-și spunea, cu siguranță, că "întotdeauna frumosul este bizar"**. Fecunditatea femeilor din clanul său era suficientă ca să-l facă fericit. N-am da magiei locul ce
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
proustiană? Așa cum inteligența "dezvoltă" senzațiile, limbajul poate aspira să "dezvolte" imaginea ca un negativ, chiar dacă nu are aceeași putere de sugestie. Vizibilul se împlinește atunci în lizibil. Acest lucru poartă numele de literatură. Factura unui pictor este încă o mărturie involuntară. Un pisălog îți telefonează. Nu vrei să-i spui nimic, pentru că n-ai nimic a-i spune. Dar vocea ta va vorbi pentru tine și-i va spune esențialul: sensul acestui nimic. N-ai codat nimic, dar te-ai comunicat
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
atât un semn de desăvârșire, cât de decădere spirituală, la fel cum înmulțirea templelor romane nu marchează apogeul, ci sfârșitul unei mari civilizații"89. Simptomul alexandrin Pompoasele escorte ale puținului iau simptomul drept remediu. Este în gravitatea aceasta un comic involuntar. I se cere unei culturi devenite autistă, devitalizată să remedieze pierderea de vitalitate a legăturii sociale. Ca și cum această religie estetică fără energie comunitară ar putea răspunde cererilor unei comunități naționale lipsite de religie civică, pulverizate în microcomunități etnice. Se luptă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pentru abstract. Și pentru fantasmă. Zăcăminte de nepătruns: Forma pură și Inconștientul. Kandinsky și Max Ernst. Odată materialul și temporalul ocupate de imaginea mecanică, arta pune stăpânire pe Spiritual. După Kandinsky, eliberarea. Duchamp, cu mult înaintea "artei retiniene", este cadoul involuntar făcut de peliculă pânzei, contrariul fără replică posibilă. După care vor veni, culme a vicleniei, parodiile, pastișele și deturnările hiperrealismului. O ironie oarecum prefăcută, care-l învinge pe concurent la propriul său joc printr-o suprareprezentare a sclipirilor fotogenice. Strălucită
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a simboliza. Direct de la un ins la altul, fiecare devenind propriul său mediator, fără transpuneri narative și totul cu mare economie, cu onorarii minime, fără drepturi de autor. Reality-show-ul, scurtcircuit genial și culme a artificiului, apogeu al acestei arte a involuntarului și accidentalului (care, firește, poate fi provocat sau trucat), la fel de opus față de premeditarea cinematografică precum documentarul față de melodramă sau crudul față de gătit. Imediatul sau culmea iluziei mediatice: să crezi că poți avea acces direct la o experiență trăită fără iluzii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
din zece privesc viața prin imaginile despre ei înșiși pe care li le furnizează Atlanta și Hollywood-ul. Iar americanul, ale cărui imagini dublate sau subtitrate sunt acceptate pretutindeni, nu suportă, la el în țară, o imagine subtitrată din străinătate. Această involuntară asimetrie a privirilor provoacă o anumită orbire colectivă în clubul destul de închis al celor care pun în imagini lumea actuală. Și o importantă pierdere de forță a propriului univers simbolic, a cărui emblemă ar fi acel non-disturbing scenario recomandat pentru
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
existe), însă această eră a relativizării valorilor instituite de modernitatea inițiatoare nu reprezintă decât un element de tranziție istorică spre izomodernitatea incipientă. Aceasta din urmă este parte componentă a modernității înseși, iar noi suntem părtașii, mai mult sau mai puțin involuntari, la crearea ei. Modificările structurale ale modernității, așa cum vom vedea, sunt uneori radicale, dar cel mai adesea recuperează setul axiologic fundamental al modernității timpurii, depășind vortexul postmodernității secolului al XX-lea. Cititorul se va întreba de ce consider că secolul trecut
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Eugen Simion remarca în romanul Lumina ce se stinge semnificația numelui lui Manuel, mântuire, precum și frecvența inițialei M din numele celor mai multe personaje din roman: Marta, Melania, Mauro, Manuel - și varianta italiană, Emanuele, situând pe terenul simbolisticii această "potrivire voluntară sau involuntară de nume": "M de la mântuire? Să fie o pură coincidență?"12. Despre numele Una din Întoarcerea din rai enumeră ca posibile surse o cantilenă a lui Dan Botta, opera lui Poe sau numele zeiței etrusce 13. În ceea ce-l privește
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Textul 4 este un lung text cuprins între paginile 76-87. Aici Halbwachs reia, plecînd de la un manuscris mai vechi, reflecțiile din caietele sale datînd din perioada 1925-1932, privitoare la iluziile memoriei. El recurge la Proust și la noțiunea de memorie involuntară, opusă celei de memorie inconștientă. Analizează sentimentul de a fi pe punctul de descoperire a unei amintiri ca experiență a incapacității de a realiza această descoperire: interpretează această senzație prin apartenența unei amintiri la mai multe grupuri, la mai multe
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
o rațiune, un limbaj trecute din starea de veghe în vis (care nu este așadar deloc o memorie a imaginii pure). Aici, pe linia ideii de reminiscență, el găsește sau crede că găsește la Proust substituirea inconștientului bergsonian prin memoria involuntară. La sfîrșitul lunii martie din 1925, dată la care Cadrele sînt încheiate, el citește Swann de Proust și consemnează lectura; iar mai tîrziu, tot în 1925, scrie: "lectura unor fragmente din Proust și Quint: Marcel Proust, viața și opera". Își
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
și consemnează lectura; iar mai tîrziu, tot în 1925, scrie: "lectura unor fragmente din Proust și Quint: Marcel Proust, viața și opera". Își notează astfel impresiile de lectură: "Este o carte extrem de reală, bine construită, oarecum, pentru a imita memoria involuntară [prin reminiscențe] care, după mine, deși Bergson nu face această distincție, este singura adevărată. Memoria voluntară, memoria inteligenței și a ochilor nu ne redau din trecut decît facsimile care nu seamănă cum nu seamănă ta-blourile pictorilor veleitari cu primăvara. Astfel
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
fie așezat la începutul Memoriei colective. Dar "Memoria colectivă la muzicieni" constituie un început abrupt, nou al gîndirii lui Halbwachs. Al doilea manuscris, din 1932, succedase deja unui moment de meditație fără rezultat asupra noțiunii de cadru și de uitare involuntară care l-a preocupat în anii 1925-1926. "Manuscrisul 1932" începuse o apărare a Cadrelor sociale, reluînd analiza în replică la obiecțiile lui Blondel. Mai mult decît ma-nuscrisul din 1932, articolul despre " Memoria colectivă la muzicieni" nu trimite la nici o referință
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
semnificație psihologică: este vorba, în general, de explicitarea rememorării de către un individ. Într-o parte a Memoriei colective care corespunde în special primei variante eliminate, în care Halbwachs continuă critica față de obiecțiile lui Blondel și reia reflecțiile anterioare asupra memoriei involuntare și a falsei recunoașteri curentul de memorie va fi utilizat pentru a explica fenomenul rememorării. Dar, în esență, Memoria colectivă va dezvolta ideea unui curent de memorie culturală sprijinit pe o temporalitate unică în genul ei. Halbwachs face prima generalizare
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
este că, invers, fiecare persoană, precum și fiecare obiect și (în cazul copilului căzut în groa-pă) situație se află în punctul de intersectare a unei pluralități de memorii colective. Într-o primă variantă omisă, dar editată aici, Halbwachs înlocuiește sentimentul amintirii involuntare care ne vine în minte fără s-o fi chemat cu experiența participării la un mare număr de grupuri. În același sens, apariția unui obiect în foarte multe memorii de grup explică faptul că amintirea unui obiect este posibilă pentru
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
limba romînă și a derivatelor lor romînie, romînesc, romînește etc. în viața și în spiritualitatea poporului din cele trei țări a pregătit și a impus cum nu se poate mai bine denumirea țării reunificate, după multe secole de divizare politică involuntară și forțată. Revenind la ideea creației semiculte, după unii, a numelui Romînia, trebuie să precizăm că ea este adevărată numai dacă ne referim la calea prin care numele s-a impus pe plan național și internațional, crearea (de fapt, păstrarea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]