1,547 matches
-
Candide. De asemenea și Jurnalul fericirii. În Jurnalul fericirii nu apare nici un cuplu ca atare. Steinhardt nu a avut parte de asta. Dar la 48 de ani s-a cununat cu pușcăria. Pe urmă s-a călugărit. În Cartea lui Iov există cuplul. Femeia lui Iov apare puțin, dar există. Rolul ei nu diferă prea mult de al Evei. Băieții pregetă să se însoare ; dacă o fac, e sub rezerva divorțului. Diverse „aventuri” în dreapta și în stânga, surogate de donjuanism. Apoi, ce
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fericirii. În Jurnalul fericirii nu apare nici un cuplu ca atare. Steinhardt nu a avut parte de asta. Dar la 48 de ani s-a cununat cu pușcăria. Pe urmă s-a călugărit. În Cartea lui Iov există cuplul. Femeia lui Iov apare puțin, dar există. Rolul ei nu diferă prea mult de al Evei. Băieții pregetă să se însoare ; dacă o fac, e sub rezerva divorțului. Diverse „aventuri” în dreapta și în stânga, surogate de donjuanism. Apoi, ce ? Viața ușoară, plictiseala. Rămân fetele
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
economică”, „Viața internațională”, „Teatru-Cinema”, „Pagina școalei buzoiene”, „Aici se râde”, „Medalioane”etc. Numărul celor care trimit versuri este mare, iar printre semnatari apar și nume mai importante: Dem. Iliescu, Mircea Streinul, George Gregorian, Alexandru Călinescu, Mihail Arbore, Octav Sargețiu, D. Iov, Virgil Carianopol, Aron Cotruș (Fragment din țară), V. Voiculescu (Cântecul ursului, În sihla de imagini, Androginul), M. Ghimbășanu, Margareta Isbășoiu, Radu Gyr (Țara) și, în fine, Stelian Diaconescu (Sanatoriu), cel care în numărul 349-350/1940 va semna cu pseudonimul Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285160_a_286489]
-
pe coperta interioară sunt enumerați colaboratorii: I.A. Bassarabescu, N.A. Bogdan, Const. Z. Buzdugan, Maria Cunțan, Cridim (Christea N. Dimitrescu), Alex. G. Doinaru, Ion Dongorozi, Elenă Farago, Zoe Frasin (Zoe Tutoveanu), C.D. Fortunescu, C.V. Gerota, Artur Gorovei, Al. Iacobescu, D. Iov, Emil Isac, Vintilă Russu- Șirianu, Mihail Sadoveanu, Sandu Teleajen, G. Tutoveanu, George Voevidca, Elenă Voronca. Li s-au alăturat Irina G. Lecca, B. Luca, I. M. Marinescu, C. Nedelescu-Zlotești, Giorge Păscu, G. Ranetti, Horia Robeanu. În programul antimodernist, prezentat sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289180_a_290509]
-
de trei ori. Iuda n-a mai stat o clipă pe gânduri, și-a Împletit funia și s-a spânzurat. Autorul introduce În scenă un personaj inedit, soția lui Iuda, care trimite, pe de o parte, la obrăznicia soției lui Iov, iar pe de altă parte, la incredulitatea Sarei lui Avraam. Dar actorul principal din mica scenetă este cocoșul fiert. O fi același care a cântat de trei ori, fatal, În urechea lui Petru? Coincidența nu pare deloc Întâmplătoare. Foarte interesant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Înrobite analizelor juridice. „Definirea Bisericii ca un mysterium (gr. mysterion) reia o temă patristică și mistică, ce se referă la unirea intimă cu Dumnezeu prin care se realizează unitatea Întregului neam omenesc. Expresia mysterion tes ekklesias apare În Fragmentele despre Iov ale lui Origen. Alexandrinul lega expresia de Învățătura despre Revelație și de economia mântuirii” (Pietri, p. 518). În ce-l privește, Augustin afirmă, În De baptismo contra Donatistas 5,28,39, că Biserica botezaților este taina simbolizată de „arca mântuirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
știință sau credință”, iunie 2006. Mă voi limita În mod deliberat la corpusul de scrieri apocrife creștine. Dar multe observații sunt valabile și pentru corpusul de scrieri intertestamentare, din care am tradus deja, În românește, Testamentul lui Avraam, Testamentul lui Iov și romanul mistic Iosif și Aseneth (Editura Polirom, Iași, 2000). A se vedea și introducerea mea la Apocalipsa lui Ioan, Editura Humanitas, București, 1998. Pe lângă culegerile de apocrife recente (James, Otero, Erbetta, Moraldi etc.) semnalez colecția de la Brepols, Apocryphes, coordonată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
instalat sub arcadă, zicând: „Biblioteca din camera asta îi aparține doamnei“ - și eu, înspăimântată, am întrebat: „Și rândul de cărți cu învelitoare albă de deasupra ușii?“ Atunci s-a întâmplat minunea: omul ăsta îngrozitor, care m-a lăsat săracă precum Iov, fără pat, fără saltea, fără o masă sau un scaun, lucruri care pe vre muri i se lăsau până și unui condamnat, a început să-mi arunce cărțile pe divanul tău: „Asta-i a doamnei, și asta, și astă laltă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
bucurie”) alternează tot mai des cu îndoiala și cu lehamitea. Îmi dau seama că nu trebuie să trăiești toate nenorocirile lumii ca să fii disperat, cîteodată e de ajuns o decepție sau numai ipoteza producerii ei. Chiar fără niște bube reale, Iov putea să fie nefericit. E personajul cu care nu o dată îndrăznesc să mă identific în gînd. Ca și el, mă consider dizgrațiat. Ca și el, vreau să știu care-i greșeala mea. Ca și el, mă compar cu cei cărora
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vocație al cărei preț îl înțelegi abia după ce ți-ai însușit abeceul moral, ai învățat să distingi între bine și rău, între adevăr și minciună, între dreptate și nedreptate. E descoperire treptată sau, rareori, „pe drumul Damascului”, revelație. *Certîndu-l pe Iov, Elihu îl întreabă la un moment dat: „înțelegi tu cum cîrmuiește Dumnezeu norii Săi și în ce fel poate să sloboadă fulgerul pe pămînt?” Bazat pe știință, un contemporan de-al nostru, lucrător la un institut meteorologic, ar putea răspunde
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
oare, „lumea de dincolo”? Evident, n-am răspuns. Eu cred însă pentru că am conștiința mărginirii și efemerității mele. Cred pentru că vreau să mă „îmbunătățesc” și să mă consolez de imperfecțiunea mea. *Țofar, Elifaz, Elihu, Bildad, cei patru acuzatori ai lui Iov, au în luările lor de cuvînt ceva „demagogic”. Ei sînt prototipurile „tovarășilor” care „iau atitudine” și se situează mereu pe o „poziție justă”. Formaliști, gîndesc „corect”, în funcție de exigențele dogmelor, dar nu simt profund ceea ce spun. Mirările, indignările, învinuirile, consolările lor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
profund ceea ce spun. Mirările, indignările, învinuirile, consolările lor sînt formale. „Iată - le ripostează victima - toți știți că deșarte întru deșarte spuneț” (XXVI 12). Știu, totuși își continuă, cu răceală, „execuția”. Dogmatismul lor nu se poate împăca nicicum cu sinceritatea lui Iov, un gen de experiență care le lipsește. *A-l acuza pe „Tovarășul” că e „analfabet” nu-i lucru care să mă determine cel mai mult să fiu împotriva lui. Unii, cu o instrucție și mai precară, au condus imperii: „Ajuns
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de la început cu prejudecăți în dreptul lor. Dumnezeu nu discriminează pe nimeni. “Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere fața omului” (Romani 2:11); “Care nu caută la fața celor mari și nu face deosebire între bogat și sărac” (Iov 34:19). Rezultatele cercetării semnalează că între populația majoritară și populația romă există încă importante diferențe de percepție. Ca exemplu vă pot spune că există încă 20% dintre majoritari ce consideră că romii nu au loc în România sau că
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
și fără teama de a fi discreditat de Biserică, mereu total deschis altora. Capitolul 8 Suferința în viață "Eu strig către tine, dar tu nu îmi răspunzi, Insist, dar tu nu mă asculți. Tu ești un adversar puternic pentru mine...". Iov., 30, 20 s. Parcurgând calea vieții cu bucuria de a trăi având un sens: totuși o viață nu fără suferință. De-a lungul vieții mele nu am fost aproape niciodată bolnav foarte serios. Totuși, în timp ce scriu aceste pagini sunt internat
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
teodiceei. Iar când li se cer explicații despre comportamentul lor practic, evreii și creștinii fac trimitere la tradițiile lor, care sunt diferite, dar în raport una cu cealaltă. În suferința extremă evreii, dar și creștinii au în fața ochilor figura lui Iov din relatările didascalice ale Bibliei din secolul V până în secolul II a.C. Acest om care pierde fără a avea nici o vină averea, familia, sănătatea devine un cerșetor infectat de lepră, îl acuză pe Dumnezeu și refuză toate argumentele ce-l
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a.C. Acest om care pierde fără a avea nici o vină averea, familia, sănătatea devine un cerșetor infectat de lepră, îl acuză pe Dumnezeu și refuză toate argumentele ce-l justifică pe Dumnezeu aduse de prietenii săi în lungile lor conversații. Iov arată că nu este necesar ca omul să accepte pur și simplu suferința, el trebuie să se confrunte cu Dumnezeu însuși. Poate să se supere, să protesteze, să se revolte împotriva unui Dumnezeu care îi pare crud, perfid și viclean
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
este necesar ca omul să accepte pur și simplu suferința, el trebuie să se confrunte cu Dumnezeu însuși. Poate să se supere, să protesteze, să se revolte împotriva unui Dumnezeu care îi pare crud, perfid și viclean. În final lui Iov îi este recunoscut faptul că a făcut bine să vorbească despre Dumnezeu. Dar nu acesta este sfârșitul istoriei sale. Lui Iov la sfârșit îi este dat înapoi tot ce a pierdut. Omul suferind nu poate pătrunde misterul decretului divin și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
supere, să protesteze, să se revolte împotriva unui Dumnezeu care îi pare crud, perfid și viclean. În final lui Iov îi este recunoscut faptul că a făcut bine să vorbească despre Dumnezeu. Dar nu acesta este sfârșitul istoriei sale. Lui Iov la sfârșit îi este dat înapoi tot ce a pierdut. Omul suferind nu poate pătrunde misterul decretului divin și planul Creatorului cu lumea. Enigma suferinței și a răului nu pot fi deschise cu cheile rațiunii. Obscuritatea suferinței și a răului
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lumea. Enigma suferinței și a răului nu pot fi deschise cu cheile rațiunii. Obscuritatea suferinței și a răului nu pot fi transformate în lumină nici cu psihologia, nici cu speculațiile filozofice sau cu moartea. Este un eșec teodiceea prietenilor lui Iov, care încercaseră justificarea lui Dumnezeu cu argumente logice. Este un eșec chiar și teodiceea lui Iov însuși, care încercase să ajungă indirect la justificarea lui Dumnezeu justificându-se pe el însuși. Dumnezeu este și rămâne incomprehensibil. În definitiv, pentru oameni
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a răului nu pot fi transformate în lumină nici cu psihologia, nici cu speculațiile filozofice sau cu moartea. Este un eșec teodiceea prietenilor lui Iov, care încercaseră justificarea lui Dumnezeu cu argumente logice. Este un eșec chiar și teodiceea lui Iov însuși, care încercase să ajungă indirect la justificarea lui Dumnezeu justificându-se pe el însuși. Dumnezeu este și rămâne incomprehensibil. În definitiv, pentru oameni se revelează ca fiind lucrul cel mai potrivit acea încredere neclintită, necondiționată. Omul poate să protesteze
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
oameni se revelează ca fiind lucrul cel mai potrivit acea încredere neclintită, necondiționată. Omul poate să protesteze, dar protestul nu trebuie să fie ultimul său cuvânt. Pentru creștini și de ce nu și pentru evrei? în suferința extremă, depășind figura lui Iov (în fond fictivă), apare autentica figură a "Slujitorului lui Dumnezeu", care suferă și moare: omul suferind din Nazaret. A fi acuzat, biciuit, batjocorit și lunga sa agonie pe cruce cum mi-a explicat odată o evreică americancă au anticipat tripla
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
la nivelul expresiei, în ceea ce privește procedeele stilistice, pe de altă parte. Rămâne o publicație democratică, nefiind afectată de expansiunea dreptei și de impactul neosămănătorismului intolerant asupra culturii și literaturii. Colaborează D. Ciurezu, C. Barcaroiu, Virgil Carianopol, Dem. Bassarabeanu, Dimitrie Batova, D. Iov, Al. T. Stamatiad, Mihu Dragomir. Sunt publicate și câteva poezii și articole de N. Iorga. Se anunță debutul poetic al lui Dem. G. Nolla, iar George Dan, prezent aici sub pseudonimul George Danubia, traduce Cântecul columnelor de Paul Valéry și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288378_a_289707]
-
Lungulescu), apoi predomină scriitorii tradiționaliști, indiferent de zona de proveniență: poeții V. Militaru, I.U. Soricu, Ion Al-George, Constantin Asiminei, Ion Buzdugan, N. Batzaria, Nuși Tulliu, Ion G. Dinu, Gr. Vêja, Const. Goran, I. Dragoslav, Christea N. Dimitrescu (Cridim), D. Iov, George Voevidca, Nichifor Crainic, A. Mândru, Artur Enășescu, Teodor Castrișeanu, Const. Barcaroiu, Zaharia Stancu, Agatha Grigorescu-Bacovia, Leon M. Negruzzi, D. Nanu, I. Valerian, V. Voiculescu, Ion Ojog, Mihai Moșandrei, Gallia Tudor. Se publică proză de C. Sandu-Aldea, G. Tițeica, Al.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289137_a_290466]
-
1938, 263, passim; George Ivașcu, „Sonete”, JL, 1939, 10; Vasile Damaschin, Poetul bârlădean, SE, 1940, 745; Călinescu, Ist. lit. (1941), 573-574, Ist. lit. (1982), 646, 1013; [George Tutoveanu], „Păstorul Tutovei”, 1942, 8-10 (semnează Tudor Arghezi, Victor Eftimiu, Pamfil Șeicaru, D. Iov); Nichifor Crainic, Poetul George Tutoveanu, G, 1942, 9; Arghezi, Scrieri, XXVII, 404-405, XXXIII, 261-262, XLI, 453-455; [George Tutoveanu], VBA, 1942, 12 (semnează B. Jordan, Octav Sargețiu, Const. R. Crișan, Vladimir Cavarnali, B. Frunte); Robert Cahuleanu [Andrei Ciurunga], Tinerețe fără bătrânețe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290317_a_291646]
-
Cugetările superficiale și plângătoare (Eternul de ce?, Toate trec), tenta moralizatoare dominantă (Geniul și sărăcia, Lampa și fluturele), imaginile șterse nu pot conferi cărții o notă care să o individualizeze. De aceea, aproape surprind bogăția și frumusețea limbii din poemul dramatic Iov (1885), prelucrare a Cărții lui Iov din Biblie. G. a lucrat la această scriere timp îndelungat și a reușit, respectând totuși textul biblic, să înfățișeze un Iov modern, în zbatere tragică între credință și chinul pe care i-l provoacă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287167_a_288496]