2,036 matches
-
din SUA, cât și prognoza savanților din întreaga lume întruniți în Anglia. Tranziția de la egalitarismul dictatorial oriental la libertatea capitalistă occidentală, de la Lagărul ortodoxo-comunist la UE/NATO a fost extrem de dură în est și a adâncit falia neîncrederii dintre frați. Ipocrizia politic corectă poate menaja senibilități, dar în același timp intimidează, creează confuzii și în final își fură singur căciula. După criza financiară din 2008 treptat iluziile dispar. Astăzi se acceptă, ceea ce se știa încă din 1990. Cele trei regiuni au
GRECO-ORTODOCŞII LA PERIFERIE de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381567_a_382896]
-
atunci procuratorul ar fi putut proba contrariul chiar din cuvintele ieșite din gura lui cu puțin înainte, dând posibilitatea procuratorului de a-l umili în acest fel. Dacă ar fi spus că nu este, atunci procuratorul i-ar fi imputat ipocrizia atunci când invoca precepte ale legii folosite pentru a se eschiva în diversele situații. Viclenia lui Irod era însă neîntrecută în astfel de situații. Tăcu gândindu-se și privi zâmbitor către procurator. Discuția purtându-se în latină slujitorii procuratorului aflați în
FRAGMENTUL NR. OPT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380828_a_382157]
-
răspunsul acestuia. -Cred în măsura în care omul este stăpân pe propriul destin și folosește numele lui Dumnezeu pentru a fi independent față de alții, răspunse rece și cu o mină triumfătoare tetrarhul. -Hm! exclamă procuratorul. Asta pare a fi așa...mai mult o ipocrizie! -Spune-i cum vrei ilustre! Noi cei puternici nu trebuie să arătăm niciodată ceea ce suntem cu adevărat. Altfel, și dușmanii și prietenii noștri ne vor înlătura fără milă de la putere când vor avea ocazia. Procuratorul îi făcu un semn cu mâna
FRAGMENTUL NR. OPT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380828_a_382157]
-
implică o realitate lugubră, ce nu se lasă cucerită de nicio structură benefică în stare a-i tulbura somnul greu al propriei neputințe. Poate și pentru că ea, sfera îndelung disecatei noastre Realii (în genere, mistificate), a renunțat, în nemărginita-i ipocrizie fățișă, atât la principii, cât și la complexul edificiu de semnificații antecesoare, peste noapte transformate într-un “balast” non-substanțial și lipsit totalmente de valoare intrinsecă, o uriașă piatră de moară, până la urmă, atârnând de firavul său gât asculptural. Postmodernitatea în
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
de vârstă mijlocie și o mamă pe cât de iubitoare, pe atât de tiranică. Rămân antologice pentru jocul ei scena în care-și povestește viața, nu ca o justificare, pentru că nu-i e rușine de ce a făcut și nu-i place ipocrizia, apoi scena reconcilierii cu fiica în care se spală fizic de păcate, îmbrăcată într-o rochie imaculată și în care rolul mamei și cel al fiicei se inversează, precum și scena finală, a împăcării dureroase cu soarta de a trăi în
UN RECITAL ACTORICESC – MAYA MORGENSTERN ÎN „PROFESIUNEA DOAMNEI WARREN” LA TEATRUL MIC DIN BUCUREŞTI de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374359_a_375688]
-
impune o chemare excepțională, sfântă, curat românească, privind ieșirea din încremenire, din nepăsare, din ură, din defăimare, din vânzare, din lașitate, din trădare, din fariseism, din meschinărie, din înșelare, din înșelăciune, din cămătărie, prin renunțarea la somnolență, la minciună, la ipocrizie, la atotsuficiență, la cerșit, la indolență, la improvizări, la amăgiri, la prea desele ploconeli, la prea multele îngenuncheri obediente, la repetatele căderi, târâșuri, suind spre trezvirea, revenirea noastră întru misiunea și vocația românului creștin, ca pe o legătură sufletească sensibilă
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
iar adeseori ne simțim răniți și abandonați de semenii noștrii, avem atâta nevoie să fim iubiți. Însă să nu uităm exemplul lui Iisus Hristos acela de a începe să-i iubim noi mai întâi pe oameni chiar dacă sunt plini de ipocrizie sau de dorința de a ne face rău, sau poate că unii au unele caractere cu mari diformități morale, cel mai important este să urmărim în Evanghelii cum ia tratat Iisus pe astfel de oameni. Este într-adevăr o misiune
SUPREMAȚIA IUBIRII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374932_a_376261]
-
mai știe cine pe cine conduce: omul sau banul? Timpul nu așteaptă să-ți faci timp. Tinerii frumoși și liberi urăsc Biserica și credința în Dumnezeu, zbiară lozinca ’’Spitale, nu biserici’’, dar aprind lumânări pentru cei morți. Prostie sau doar ipocrizie? Ignoranță, mai ales că în Biblie nu scrie nimic despre lumânări sau despre vreo posibilitate ca omul să trăiască după moarte și care merg după un fals păstor. E o mare diferență între credință și transpunerea ei administrativă. Neocapitaliștilor, numai
CU NOI E DUMNEZEU, TRĂIASCĂ ROMÂNIA! de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374934_a_376263]
-
Omului frumos de către artistul Dan Puric are implicit un urcuș spre altitudinea stadiului moral și religios, presărat, nimbat și însoțit de o smerenie și umilință active, fiindcă are de învins vrășmași și dușmani redutabili cum ar fi: uitarea, oportunismul, lașitatea, ipocrizia, slugărnicia, indiferența, ignoranța, sfidarea valorilor autentice, aroganța, zeflemeaua, bășcălia și, mai ales, ateismul. Prin urmare, cu toții suntem chemați la reașezarea în locul acestora a virtuților și aspirațiilor curate și sincere, fapt ce presupune cultivarea unei atitudini ferme și curajoase, plină de
ARTICOL – LA CARTEA MAESTRULUI DAN PURIC DESPRE “OMUL FRUMOS” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372266_a_373595]
-
Suntem pregătiți de atac! - Avem încredere în voi, așa că nu vă însoțim în această acțiune! - îi asigură Ciocoiu. - Nu se cade ca boieri de vază ai tronului domnesc să răscolească în plină noapte mormintele morților! - adăugă boier Conacu cu aceeași ipocrizie. - Iar dacă din întâmplare dați de vreo comoară, s-o aduceți numaidecât la conac. În funcție de numărul galbenilor, jumătate voi lua eu și boier Conacu, un sfert voi doi, iar celălalt sfert îl puteți împărți după cum vă este voia, oștenilor din
MĂCELUL VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372829_a_374158]
-
să se deschidă:geniul și sfințenia"(Ibid) Lui Nichy Tu te gândești la mine, sau crezi că-s o păpușă, o toană,un joc mecanic, lipsit de sentimente? Ce ești,ce vrei,hai spune-mi, arată-te la față ! Iubind ipocrizia, adeptul ei vei fi! Sau mă înșel,iubite, necunoscându-ți fața? Dezvăluie-ți identitatea! Mi-e dor de puritatea, ce nu am întâlnit-o, mi-e dor de-un suflet tandru, de mângăieri feline și șoapte de iubire, ce-mi
LUI NICHY de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372971_a_374300]
-
devină bolovani, iar omului nu-i păsa de viața lor, îi rănea, îi sfărâma fără pic de regret! L-am rugat și l-am întrebat, mai în glumă, mai în serios: „Nicule, mai încet! Nu crezi că le doare?” Ce ipocrizie din partea mea, am gândit! Și Nicu, râzând cu poftă, mi-a răspuns: „Doar e piatră, doamnă, cum dracu s-o doară?!” Mi-am luat capul în palme, mi-am astupat urechile pentru câteva momente, neștiind dacă trebuie să mă simt
NICOLAE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371189_a_372518]
-
ca realitatea însăși, o călătorie prin istoria personajelor trecute în cărți, o minuțioasă descriere al contextului socio-cultural al marilor orașe București sau Iași, cu diferențele de clase, cu frivolitatea petrecerilor, cu negustorii evrei sau muzicanții țigani; este un periplu prin ipocrizia politică a epocii, prin carnalitatea unui popor petrecăreț, melancolic, fals și poetic. Dar cartea este în același timp o invitație pentru a cunoaște adevăratul motor, după cum spunea Basterra, al României lui Decebal și Traian, țăranul, chintesența poporului, obiceiurile lui străvechi
CĂLĂTORIE ÎN ROMÂNIA ÎMPĂRATULUI TRAIAN de FABIANNI BELEMUSKI în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344697_a_346026]
-
apă. Ajuns în „culoarea mediului o dată cu care se mișcă” gânditorul-filozof, favorit al auto-intitulatei elite intelectuale a României contemporane, emană aere occidentale, respinge superior atmosfera autohtonă și, șocat de umanitatea anormală a țării sale, împroașcă semnele mitocăniei mascate sub o blânda ipocrizie surâzătoare, pe care o ridică la rang de educație socială. Mă văd obligat conjunctural, să îi adresez propria-i replică: „We agree to disagree”. Dacă personajului îi place să fie ipocrit, este problema lui, nu și a mea; citez din
DESPRE UMANITATEA ANORMALA de ION MĂLDĂRESCU în ediţia nr. 70 din 11 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344852_a_346181]
-
socială. Mă văd obligat conjunctural, să îi adresez propria-i replică: „We agree to disagree”. Dacă personajului îi place să fie ipocrit, este problema lui, nu și a mea; citez din afirmațiile acestui intelectual măcinat de complexul rezervei mintale: „O ipocrizie blândă și surăzâtoare te întâmpina peste tot (în țările civilizate, vezi bine n.a.), ca un balsam care alina toate rănile și satisface toate susceptibilitățile. Această ipocrizie poartă numele de politețe și e esențială pentru fluidizarea substanței sociale”. Înaltul personaj emite
DESPRE UMANITATEA ANORMALA de ION MĂLDĂRESCU în ediţia nr. 70 din 11 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344852_a_346181]
-
și a mea; citez din afirmațiile acestui intelectual măcinat de complexul rezervei mintale: „O ipocrizie blândă și surăzâtoare te întâmpina peste tot (în țările civilizate, vezi bine n.a.), ca un balsam care alina toate rănile și satisface toate susceptibilitățile. Această ipocrizie poartă numele de politețe și e esențială pentru fluidizarea substanței sociale”. Înaltul personaj emite concluzia: „Românul nu este așa pentru că nu poate fi!”. De acord, românul „de rând” mai are încă puțină demnitate și nu excelează în ipocrizie cu toate
DESPRE UMANITATEA ANORMALA de ION MĂLDĂRESCU în ediţia nr. 70 din 11 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344852_a_346181]
-
susceptibilitățile. Această ipocrizie poartă numele de politețe și e esențială pentru fluidizarea substanței sociale”. Înaltul personaj emite concluzia: „Românul nu este așa pentru că nu poate fi!”. De acord, românul „de rând” mai are încă puțină demnitate și nu excelează în ipocrizie cu toate relele care au trecut peste el și care nu se sfiesc să-l agreseze. Diferența de opinie constă în modul de reacție: când cineva mă calcă pe picior, prefer să mi-l retrag de sub talpa cotropitoare și să
DESPRE UMANITATEA ANORMALA de ION MĂLDĂRESCU în ediţia nr. 70 din 11 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344852_a_346181]
-
de a-i lăsa „agresorului” șansa de a se scuza. Desigur, în cazul doamnelor, bărbații pot fi curtenitori, pot schița un zâmbet politicos, chiar dacă tocul cui a apăsat pe bătătura dureroasă a degetului mic de la picior... asta nu înseamnă tocmai ipocrizie, ci o dulce îngăduință. Reîntors din „Levant” într-un „Mongolfier”, pentru a-l detrona pe Vodă printr-o lovitură de palat,, filozoful căutării timpului pierdut a purces să prindă muștele din zbor pentru a le pune „pamblici”, dându-le apoi
DESPRE UMANITATEA ANORMALA de ION MĂLDĂRESCU în ediţia nr. 70 din 11 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344852_a_346181]
-
a le pune „pamblici”, dându-le apoi drumul sub forma unor emanații. Ajuns îngânditorul-filozof, favorit al auto-intitulatei elite intelectuale a României contemporane, emană aere, respinge superior atmosfera autohtonă și, șocat dea țării sale, împroașcă semnele mitocăniei mascate sub o blânda ipocrizie surâzătoare, pe care o ridică la rang de educație socială. Mă văd obligat conjunctural, să îi adresez propria-i replică: Liberul arbitru îi permite personajului în cauză să procedeze cum gândește că este mai bine, dar nu mă poate obliga
DESPRE UMANITATEA ANORMALA de ION MĂLDĂRESCU în ediţia nr. 70 din 11 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344852_a_346181]
-
apă. Ajuns în „culoarea mediului o dată cu care se mișcă” gânditorul-filozof, favorit al auto-intitulatei elite intelectuale a României contemporane, emană aere occidentale, respinge superior atmosferă autohtonă și, șocat de umanitatea anormală a țării sale, împroașcă semnele mitocăniei mașcate sub o blândă ipocrizie surâzătoare, pe care o ridică la rang de educație socială. Mă văd obligat conjunctural, să îi adresez propria-i replică: „We agree to disagree”. Citește mai mult Reîntors din „Levant” într-un „Mongolfier”, pentru a-l detrona pe Vodă printr-
ION MĂLDĂRESCU [Corola-blog/BlogPost/344863_a_346192]
-
apă. Ajuns în „culoarea mediului o dată cu care se mișcă” gânditorul-filozof, favorit al auto-intitulatei elite intelectuale a României contemporane, emană aere occidentale, respinge superior atmosferă autohtonă și, șocat de umanitatea anormală a țării sale, împroașcă semnele mitocăniei mașcate sub o blândă ipocrizie surâzătoare, pe care o ridică la rang de educație socială. Mă văd obligat conjunctural, să îi adresez propria-i replică: „We agree to disagree”.... VII. DILEME, de Ion Măldărescu, publicat în Ediția nr. 69 din 10 martie 2011. Istoria, aceasta
ION MĂLDĂRESCU [Corola-blog/BlogPost/344863_a_346192]
-
profesorul e pe cât instructor (formator de inteligențe), pe atât - educator. Iar cele două aspect ale didacticii, instructivul și educativul, interacționează, se condiționează reciproc. Prin urmare, accept că decizia consiliului de administrație a școlii în cauză a fost corectă. Dar câtă ipocrizie, iată, colaterală cazului! Cele două colege cu funcții de conducere aproape că triumfau când au anunțat presei verdictul. Ca și cum se purificaseră instantaneu prin asta. Păi, din înregistrarea flagrantului rezultă că o sumă de profesori erau pe lista beneficiarilor. Presupun că
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (2) SAU... MI-E RUŞINE. MI-E FOARTE RUŞINE! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347330_a_348659]
-
adică a profesării cu dăruire, în condițiile dispariției factorilor perturbatori, a grijilor vieții personale... Iar dascălii, se știe, nu-s prea pretențioși, nu cer “marea su sarea”. Așadar, mi-e rușine. Mi-e foarte rușine. Nu, nu-mi pun cenușa ipocriziei pe creștet. Nu-mi stă în fire. Pur și simplu mi-e rușine și asta-mi face bine. E ca o autopenitență, întru solidaritatea de breaslă. Dar (de ce nu?) și o autopenitență pentru propriile greșeli, căci numai cine nu se
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (2) SAU... MI-E RUŞINE. MI-E FOARTE RUŞINE! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347330_a_348659]
-
credința și răbdarea de a purta crucea lui Hristos, ci poartă, mai degrabă, și uneori chiar cu stăruință și osteneală, cruci făurite de oameni sub asistența neobosită a diavolului. Și aceste cruci sunt: orbirea morală, egoismul, mânia, indiferența, degradarea umană, ipocrizia, minciuna, disperarea dusă până la sinucidere etc. De altfel, în afara crucii lui Hristos nu există credință, nădejdea se usucă, iar dragostea este oarbă, nu există mântuire! Crucea-devoțiune este unicul răspuns: „Dacă nu se poate ca paharul acesta să treacă de la mine
CRUCEA LUI HRISTOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347446_a_348775]
-
pe panta muntelui Karmel ,care,în traducere, singularizează Grădina lui Dumnezeu sau Via lui Dumnezeu, Iisus fiind acel om care locuiește în Grădina lui Dumnezeu ca o floare. Ilustrații medievale pline de picturi, figuri simbolice ale: urii, geloziei, doliului, sărăciei, ipocriziei, bătrâneții, etc. arată mizeriile și păcatele omului dialectic, legat de materie. Cel care reușește să treacă toate aceste păcate ca pe niște vămi, ajunge să primească cel mai frumos dar al dragostei, Roza, trandafirul inimii, aflat în centrul Crucii, în locul
POESIA SENSULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348772_a_350101]