2,638 matches
-
strategie de cooperare dependentă, dar numai în condițiile în care celălalt jucător face la fel. Astfel, obținerea de recompense pe termen lung care să fie mai mari decât în strategia necooperare/cooperare în situația jocurilor repetate, depinde de o strategie „irațională” pe termen scurt adoptată atât de unul, cât și de celălalt jucător. Totuși, cei doi jucători nu pot conspira în ceea ce privește iraționalitatea, căci ambii vor folosi în interes propriu pronosticul rezultat. Jucătorii au însă posibilitatea să selecteze un număr mare de
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
sau amândurora o recompensă mai mare pe parcursul unor repetate jocuri de „Dilema prizonierului”. Care combinație de cooperare și necooperare are șanse mai mari de reușită? Nu există un răspuns formal la această întrebare, deoarece recompensa unuia dintre jucători de pe urma strategiei iraționale pe termen scurt cu optimizare pe termen lung depinde foarte mult de strategia irațională pe termen scurt aleasă de ceilalți. Acum câțiva ani, Robert Axelrod de la Universitatea din Michigan a lansat o provocare pentru ceilalți teoreticieni ai jocurilor. El a
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
combinație de cooperare și necooperare are șanse mai mari de reușită? Nu există un răspuns formal la această întrebare, deoarece recompensa unuia dintre jucători de pe urma strategiei iraționale pe termen scurt cu optimizare pe termen lung depinde foarte mult de strategia irațională pe termen scurt aleasă de ceilalți. Acum câțiva ani, Robert Axelrod de la Universitatea din Michigan a lansat o provocare pentru ceilalți teoreticieni ai jocurilor. El a realizat un concurs de super-jocuri de „Dilema prizonierului” de două persoane, pentru care teoreticienii
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
a putea fi complet acceptabilă. Oamenii își consideră viețile ca fiind mai mult sau mai puțin în siguranță, mai mult sau mai puțin împlinite și cred că formele diferite de organizare social-politică îi pot afecta. Ei nu sunt atât de iraționali încât să nu poată trăi conform modelelor, care, de altfel, sunt în general previzibile. Societățile există tocmai datorită unor înțelesuri comune și a unor comportamente coordonate. Acestea, la rândul lor, depind de existența unor reguli relativ stabile, a unor așteptări
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
în care vede un personaj de tip renascentist, împletire a matematicianului cu poetul, interesat de definirea în „axiome lirice” a treptelor autocunoașterii (a „nunților necesare”), și „filosoful modern” Jacob Boehme, „ereticul gândirii creștine”, care a avut viziunea împletirii raționalului cu iraționalul și care a intuit legea indeterminării. Că între Ion Barbu și Dan Barbilian nu există o schizoidie, ci o sinteză de personalitate se demonstrează în Ion Barbu. Cosmologia „Jocului secund”, o primă încercare în exegeza barbiană de a reciti creația
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
din România; b) identificarea unor ,,rațiuni Întemeiate”. Studiile sociologice au adâncit cunoașterea publică a vieții sociale prin identificarea unor ,,rațiuni Întemeiate” (În consens cu ,,de bonnes raisons” - Boudon) care fac inteligibile comportamente, atitudini, credințe percepute, de regulă, ca aberante sau iraționale. De pildă, Septimiu Chelcea, Dumitru Sandu și colaboratorii lor au pus În discuție publică importanța decisivă a unor legături culturale adânci care dau sens opțiunilor și șanselor de viață ce caracterizează tranziția, cu toate contrazicerile și incoerențele acestora. De asemenea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
vadă În ,,caracteristicile negative ale soțiilor lor” cauza generală a conflictului existent În mariajul lor. Nu numai atât. Ei consideră ca fiind necesară și utilă folosirea agresiunii În relația maritală. De multe ori, În astfel de cazuri, furia și gândurile iraționale pun stăpânire pe ei și Îi fac să nu mai conștientizeze situația În care se află. O altă caracteristică a bărbaților, care se Întâlnește În mod frecvent În cuplu, este atitudinea de macho. Este foarte adevărat că acest lucru depinde
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
e o literatură a spațiului și timpului infinit, e o încercare de a crea o lume paralelă, nu omoloagă, ci analoagă lumii obișnuite. E o literatură perfect rațională în modalitatea și mijloacele ei, chiar dacă își alege drept criteriu un fenomen irațional. Și, în orice caz, literatura onirică nu e o literatură a delirului, nici a somnului, ci a deplinei lucidități.” Diferențele specifice față de alte formule literare care au exploatat visul sunt afirmate răspicat: „În opoziție cu suprarealismul, onirismul refuză dicteul automat
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
aflat într-o dilemă amoroasă, romanul Între două femei (1941) încearcă să avanseze câteva explorări psihologice, uneori prolixe, discursive și confuze, în timp ce, tot aici, tentativa de reconstituire a universului satului ardelenesc, cu mentalitatea sa ancestrală codificată în datini și prejudecăți iraționale, permite schițarea unor caractere fruste, pline de vigoare. SCRIERI: Semne și mituri, Mediaș, 1937; În țara cerului, București, 1939; Între două femei, București, 1941; Zburăm spre Răsărit, București, 1942; Ochiul din neguri, București, 1943; Pilot de vânătoare, București, 1968; Necunoscuții
LADMISS-ANDREESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287737_a_289066]
-
modul rațional de viață. Ambii au exclus explicațiile exclusiv materialiste bazate pe raționalizarea economică a comportamentului individual sau social. În acest sens, Pareto s-a preocupat de conflictul dintre raționalitatea economică și iraționalitatea conduitei umane, care, oricât ar fi de irațională științific, se dovedește eficientă și utilă social. Weber a admis inevitabilitatea raționalizării birocratice a societăților moderne, dar „despotismului birocratic” i-a opus cu insistență căile și modurile de afirmare a libertăților individuale. 1.3. Succesiuni și distanțări pe traiectoria modernității
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
într-o lucrare în care vrea să prezinte „istoria unei neînțelegeri” ce a aparținut primilor ani ai tranziției postcomuniste, își propune să dea un răspuns la o întrebare pe care o consideră „de bază”: „Există într-adevăr ceva misterios și irațional în comportamentul românilor după Decembrie 1989?”. Istoria „neînțelegerii” la care se referă ar fi, de fapt afirmă autoarea, „o istorie a competiției persuasive” dintre diversele forțe politice active în acei ani de început ai tranziției postcomuniste românești, iar premisele întregii
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
fiul Liviei și al lui Iosif Miloș, țărani. Face școala primară în satul natal, apoi Liceul Român din Vârșeț (1942-1950). Se înscrie la Facultatea de Filosofie din Belgrad, pe care o va absolvi în 1955, cu teza de licență Estetica irațională a suprarealismului. Debutează editorial în 1953, publicând un volum de versuri în limba română, Muguri, după ce se remarcase în cenaclul liceului și în câteva cercuri studențești. După studii filologice la Paris (1955-1956), se întoarce la Belgrad, unde intră în gazetărie
MILOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288149_a_289478]
-
a scriitorului, proiectele sale dramatice, fragmentele și piesele finite, reprezentabile și astăzi: Pavilionul cu umbre (singura jucată), Confrații și Sfârșitul. Sunt puse în evidență particularitățile discursului teatral de tip comportamentist și psihologic, originalitatea materialului dramaturgic, fascinația străfundurilor enigmatice, a reacțiilor iraționale, a determinărilor obscure, surprinse cu ironie enormă, simț al paradoxului ori cu sugestie fină. Se revelează astfel un dramaturg în descendență caragialiană, având remarcabile afinități cu teatrul expresionist și cu teatrul absurdului. SCRIERI: Dramaturgia românească între 1900-1918, Cluj-Napoca, 1983; Actori
MODOLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
și facultățile teologice nășesc adesea profilul moral al carieristului cinic, șmecher și fără frică de Dumnezeu. Pomana săracului a devenit vila protopopului. În dosul curților domnești, hoții de cai s-au reciclat în traficanți de mașini. Criza ecologică - datorată și iraționalei exploatări a lemnului (pentru care geme pământul de sub mănăstirile Bucovinei) - așteaptă încă un diagnostic. Când ești plătit din bugetul public, ochiul nu vede și gura tace. Alcoolismul se dă gratuit în spectacol, ca într-o frescă tristă zugrăvită de Sadoveanu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
proprietari fără carte de identitate. El adună toate neputințele unei culturi tribal-provinciale în fața inerției economice și grosolăniei morale a unei tradiții politice etatiste. Etosul indecent al postmodernității l-a invitat pe omul recent la un dispreț mitocănesc pentru săraci, consumerism irațional, fentă financiară, bâlci cotidian, absenteism politic. La interstițiile acestor suprafețe, profilul omului recent apare într-o urățenie fără rival. Formula fast-food a fost îngurgitată din mers; ne-am trezit apoi cu noua paradigmă erotică: de la romanticul love affair s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un alt vocabular decât cel folosit de idealismul german. Friedrich Schleiermacher este unul dintre puținii autori moderni care încearcă să depășească facilul contrast dintre „supranaturalism” și „raționalism” sau, altfel spus, războiul surd între religia naturală a rațiunii și o pretins irațională revelație. Schleiermacher vrea să identifice partea de adevăr din ambele poziții: pe de o parte, el contestă puterea rațiunii de a depăși contingența autodeterminării, ceea ce impune o reevaluare a cunoașterii de tip a posteriori; pe de altă parte, Schleiermacher rezistă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sau colective nu mai rezistă. Când se vede clătinat din temelii, sistemul de valori occidentale fandează cu tot mai abstractă retorică moralistă. Transpare la fiecare pas incapacitatea de a asuma până la capăt povara perplexității în tot ceea ce reprezintă confruntarea naturii iraționale a răului. De aici derivă frenezia îngustă a autoculpabilizării. Aflată sub atac, gândirea vrăjită de perfecțiunile geometrice ale ingineriei sociale nu-și mai poartă povara libertății. Criticată la temelii, retorica occidentală răspunde printr-un apel la înregimentare ideologică: mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cu furtuni - cîte o furtună pentru fiecare calm. Nu există în această viață un progres statornic, fără întoarcere; nu înaintăm din treaptă în treaptă, pînă la cea finală, la care ne oprim de la farmecul inconștient al primei copilării, la credința irațională a vîrstei băiețești, la adolescență și la îndoielile ei îcomune tuturor), apoi la scepticism, la pierderea oricărei credințe, pînă la treapta finală a maturității, unde ne odihnim cugetul în meditativul „Dacă?“ Cînd am străbătut acest drum, o luăm de la început
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
într-un cuvânt, să fie mai degrabă victimă decât erou. Și totuși, printr-o întorsătură subtilă a întâmplărilor, Marlowe triumfă, după logica întoarsă a lumii detestabile și fascinante a Americii postbelice. Ceea ce a reprezentat pentru James Joyce Dublinul - orașul iubirii iraționale și centrul paraliziei morale - reprezintă pentru Raymond Chandler Los Angeles-ul: epitomul civilizației moderne, punctul de maximă luxurianță și bogăție, dar și sediul supremei corupții. Deși scăldat în soare ca puține alte orașe ale lumii, Los Angeles-ul străbătut de Philip Marlowe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
exclude autorul de pe listă tocmai formulele cele mai răspândite ale romanului polițist clasic? Oare nu „aventura violentă” și „iubirea pasionată” s-au dovedit a fi principalele surse de conflict criminal? Din ce, dacă nu din pasiune oarbă și din confruntare irațională, își extrage romanul polițist seva? Exemple - nesemnificative - de cărți cu intrigă polițistă inspirate de zona livrescului ori a speculației metafizice (de la Bioy Casares și Borges la Italo Calvino și Umberto Eco) rămân, în cele din urmă, marginale și, din păcate
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
precis. Or, Marlowe mărturisește că a decupat acele fragmente de realitate din motive care-i rămân obscure lui însuși. Ceea ce înseamnă că etica profesată cu asemenea ardoare a fost înfrântă de o cauză de al cărei sens nu e conștient. Iraționalul pare să pândească din tenebre, acolo unde detectivul visează la claritate și armonie. Un motiv plauzibil ar exista și ar putea fi unul provenit tot din spațiul etic: vorbind despre Geiger și Eddie Mars, Marlowe ar fi trebuit să vorbească
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Tatăl tău nu m-a angajat ca să mă culc cu tine”, apropierea fizică de aceasta e plină de pasiune. Problema nu era, așadar, Carmen. Problema era că i se violase spațiul de extremă intimitate. Reacția e directă, violentă și aproape irațională. Violența gestului de respingere nu semnifică - așa cum sugerează critica psihanalitică - o încercare a detectivului de a respecta la literă codul onoarei cavalerești. Ar fi de-a dreptul ridicol. Marlowe este un personaj viu și nu un construct ideologic încărcat de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
întoarce acasă”. Întinderea californiană se relevă a fi un stat al comerțului pur, un El Dorado al lăcomiei, în care găsești „tot ce-ți dorești și nimic bun”. Ca într-o cădere din lumea reală în cea a iluziei, seara „irațională” a lui Marlowe se încheie într-un cinematograf: Așa că m-am dus la un cinema și culmea a fost să dau peste un film cu Mavis Weld. Filmul era o peliculă din acelea cu interioare în sticlă și nichel, unde
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pentru început, fie „o dependență emoțională” față de persoana cu care trăiește, fie este gelos, acuză nefondat în nenumărate rânduri, este posesiv, caută să controleze, temându-se foarte mult de faptul că poate fi oricând abandonat. Își fac simțită prezența gândurile iraționale și furia (Liiceanu și Rujoiu, 2005). Această teamă de a fi abandonat se naște din frica de a rămâne singur, fără nici un sprijin moral sau afectiv. Mai mult, nu acceptă să răspundă pentru faptele sale violente. În ceea ce privește victima (de obicei
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
caricaturi ale celor care gândesc normal”. Pentru ei prevalează aspectul patologic al acestei apărări, pe care toți autorii, continuându-l pe Freud, îl leagă de nevroza obsesională. Izolarea prezintă un risc: suprimat pentru moment, afectul se va manifesta în mod irațional și imprevizibil. Astfel, „omul cu lupi”, la care am semnalat deja absența oricărei forme de exprimare a durerii după moartea surorii mult iubite, începe să plângă în hohote, câteva luni mai târziu, pe mormântul unui poet decedat cu mulți ani
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]