2,305 matches
-
mine. Fără să-ți fie jenă sau rușine Și fără ca să te fi păcălit. Eu mă gândesc tot timpul doar la tine Și te găsesc un vis ce s-a-mplinit. Sau care-a fost tot timpul prea dorit Și-n care, ireal arăți de bine. Trăiesc în galaxia paralelă De-atâta vreme cu inima ta. Fiind în stare să îți pot fura Lumea de vise ce ți-e efemeră. Chiar dacă uneori mai și greșesc (cu toate că se-ntâmplă foarte rar). Și-atuncea când
ILEGAL ÎN VIAȚA TA ! de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378312_a_379641]
-
mai ales, prin încercările de a se trece de la modernism la postmodernism, prin negare de tot ce e modern, prin negare de tot ce a fost clasic și romantic. Ceea ce a și realizat George Călinescu, anihilând corelația existentă, parcă, dar ireală, dintre estetic și antimodern, dintre inestetic și modern. Or, în acest sens, Călinescu a apreciat, ca un mare critic literar, toți moderniștii crezuți așa-ziși antimoderni, precum era Tudor Argezi, Ion Barbu, etc.. Să negăm ceea, ce a creat George
ÎNTRE ONIRISM ŞI METALITERATURĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378292_a_379621]
-
Acasa > Poeme > Emotie > CERȘIND DESTIN CE PARE IREAL... Autor: Florin Cezar Călin Publicat în: Ediția nr. 2304 din 22 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului - În lupta pentru fericirea ta ! Iubirea a învins întotdeauna. - Așa că nu mă mai tot întreba ! De ce urăsc atât de mult minciuna. Suntem refugiați în
CERȘIND DESTIN CE PARE IREAL... de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378412_a_379741]
-
noi dorind-o insistent ! Dar nu să o avem ca ustensilă. Doi călători cerșind un anotimp, Ce nu va fi al lor și din păcate. - Va trebui să treacă un răstimp ! Pân’ să devină o unicitate. - Cerșind destin ce pare ireal ! Am constatat că tu îmi ești ispită. De-aceea voi ”trata” în mod egal, Iubirea ce îmi pare părăsită. Brăila, aprilie 2017 Referință Bibliografică: Cerșind destin ce pare ireal... / Florin Cezar Călin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2304, Anul
CERȘIND DESTIN CE PARE IREAL... de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378412_a_379741]
-
un răstimp ! Pân’ să devină o unicitate. - Cerșind destin ce pare ireal ! Am constatat că tu îmi ești ispită. De-aceea voi ”trata” în mod egal, Iubirea ce îmi pare părăsită. Brăila, aprilie 2017 Referință Bibliografică: Cerșind destin ce pare ireal... / Florin Cezar Călin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2304, Anul VII, 22 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florin Cezar Călin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
CERȘIND DESTIN CE PARE IREAL... de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378412_a_379741]
-
derulează scenariul unei legende cu îngeri, cu zâne, cu prinți și prințese, cu oameni frumoși care luptă pentru triumful binelui și al iubirii divine. Peisajul, arhitectura clădirilor, oamenii și vremea, toate parcă sunt desprinse dintr-o altă lume, o lume ireală, și totuși, cât se poate de reală, o altfel de poveste. Ștefan Popa Referință Bibliografică: Bânceni, o altfel de poveste / Ștefan Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1769, Anul V, 04 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ștefan
BÂNCENI, O ALTFEL DE POVESTE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378419_a_379748]
-
Singurătatea noastră-ntre lumine Dar n-a ajuns pân’ la cetate Zilele vieții lui sunt prea puține. De-aceea lasă-n urma lui doar flori Șiraguri de dureri sentimentale Ei se hrănește numai cu erori Și cu tristeți și arderi ireale. Cumplit e ceasul care la un semn A mai rămas să îi destrame gândul El strecurase-n candeli untdelemn Să lumineze în curând pământul. Referință Bibliografică: POETA VATES / Marin Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1961, Anul VI, 14
POETA VATES de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378503_a_379832]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > SUAVE FLORI Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1958 din 11 mai 2016 Toate Articolele Autorului Suave flori Suave flori, nescrise vise Pe apele imaginare Plutesc prin vorbe interzise Spre un liman de salvgardare Imagini tandre, ireale S-au înșirat în cursul vieții Să-nfrunte vremi atemporale De strajă porților cetătii Pe crângurile milenare În nefirescul poeziei Vibrează suflete hoinare S-alunge regele stihiei! Din depărtări luminescente Răsună glasuri cristaline Și prin efluvii congruente Devin armate de
SUAVE FLORI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378532_a_379861]
-
flori pe nume-au să te cheme. Tu le vei auzi, să n-ai nicio-ndoială, Și-atunci voi fi cu tine din zori și până-n seară, Mireasma mea, din ceruri, parfum de primăvară, Te va-nsoți-ntr-o lume ce-ți pare ireală. Dar tu vei fi, acolo,-ntr-al florilor tumult, Nu ca să mă descoperi, pe mine, la tot pasul, Ci să-mi auzi, iubite, în orice floare, glasul Ce îți va spune, tandru, cât te-am iubit de mult. Și clipele, în
PARFUM DE PRIMĂVARĂ de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378545_a_379874]
-
sentință dacă s-ar putea,Emisă de obștescul tribunal.Cu toate că e greu de pronunțat,- Sentința ta va fi ... copilărie ! Un timp la care eu n-am renunțat,- Și-ntotdeauna va fi ... datorie !Brăila, aprilie 2017... VI. CERȘIND DESTIN CE PARE IREAL..., de Florin Cezar Călin , publicat în Ediția nr. 2304 din 22 aprilie 2017. - În lupta pentru fericirea ta ! Iubirea a învins întotdeauna. - Așa că nu mă mai tot întreba ! De ce urăsc atât de mult minciuna. Suntem refugiați în sihăstrii, Fii adoptați
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
noi dorind-o insistent ! Dar nu să o avem ca ustensilă. Doi călători cerșind un anotimp, Ce nu va fi al lor și din păcate. - Va trebui să treacă un răstimp ! Pân’ să devină o unicitate. - Cerșind destin ce pare ireal ! Am constatat că tu îmi ești ispită. De-aceea voi ”trata” în mod egal, Iubirea ce îmi pare părăsită. Brăila, aprilie 2017 Citește mai mult - În lupta pentru fericirea ta !Iubirea a învins întotdeauna.- Așa că nu mă mai tot întreba
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
noi dorind-o insistent ! Dar nu să o avem ca ustensilă. Doi călători cerșind un anotimp,Ce nu va fi al lor și din păcate.- Va trebui să treacă un răstimp !Pân’ să devină o unicitate.- Cerșind destin ce pare ireal ! Am constatat că tu îmi ești ispită.De-aceea voi ”trata” în mod egal,Iubirea ce îmi pare părăsită.Brăila, aprilie 2017... VII. PROSTIA LA ROMÂNI ESTE DOMNIE..., de Florin Cezar Călin , publicat în Ediția nr. 2300 din 18 aprilie
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
mine. Fără să-ți fie jenă sau rușine Și fără ca să te fi păcălit. Eu mă gândesc tot timpul doar la tine Și te găsesc un vis ce s-a-mplinit. Sau care-a fost tot timpul prea dorit Și-n care, ireal arăți de bine. Trăiesc în galaxia paralelă Citește mai mult Mi te ascunzi în visul meu stingherAtât de bine că nu te găsesc.Și-ar trebui cumva să bâjbâiescCa eu să îți dezleg al tău mister.Simt că îmi ești
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
acum de-acord cu mine.Fără să-ți fie jenă sau rușineși fără ca să te fi păcălit.Eu mă gândesc tot timpul doar la tineși te găsesc un vis ce s-a-mplinit.Sau care-a fost tot timpul prea doritși-n care, ireal arăți de bine.Trăiesc în galaxia paralelă... XXII. TELEFONUL FĂRĂ TON, de Florin Cezar Călin , publicat în Ediția nr. 2117 din 17 octombrie 2016. Văd ziduri ridicate între noi Este normal. Eu nu te mai zăresc ! E-o liniște ciudată
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
încet, învăluind totul din încăpere, lucrurile de jos se distorsionau ca într-un film vechi la care pelicula de șaisprezece milimetri începe să ardă, iar eu (iarăși mă întreb: care eu ?) mă simțeam împins din ce în ce mai departe de spațiul ciudat de ireal aflat încă sub mine. În acel moment am văzut ceva care, în loc să mă înspăimânte, m-a bucurat la culme. Bunica mea după mamă, moartă de un an de zile, apăru ca din senin lângă mine. Deși n-o recunoscusem la
EXISTĂ VIAŢĂ ŞI DUPĂ MOARTE ! (PARTEA A DOUA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378593_a_379922]
-
infinit, s-ating iubirea cea curată c-un sentiment din sufletu-mi rănit. Sticla rece mă-nfioară, chipul tău aprinde dorul, vag întind o mână iară ca să mângâi monitorul. Într-o lume virtuală eu alerg spre o nălucă; e o lume ireală - dor de ea și dor de ducă. Mi-s gelos pe sticla care chipul tău îl ține-n palme, reținându-mă-n uitare, oferindu-mi clipe calme. Mă încearcă o dorință de iubire virtuală, dar aș vrea a ta ființă și în
DRAGOSTE PE STICLĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378813_a_380142]
-
Acasa > Literatura > Proza > ENIGMA (2) Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 1969 din 22 mai 2016 Toate Articolele Autorului Asfințitul soarelui era un tablou ireal în acea zonă. Înlătură perdeaua și deschise fereastra. Iubea acea parte a zilei. Știa că venirea nopții îi aducea liniștea mult dorită. Încăperea o transpunea într-o lume pe care și-o dorise dintotdeauna! Lipsea ceva. O bătaie în ușă
ENIGMA (2) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378993_a_380322]
-
Pierduți prin enigmaticele ploi, Teamă ne-ar fi de-un răsărit ce doare. Sub stropi de nostalgie-atent pășim, Ca nu cumva să le-ntinăm cărarea, Șuvoiul de speranțe-l răvășim - Din lacrimă s-a întrupat trădarea. Cum poate, din seninul ireal, Subit să se înfrupte o tornadă? Căci până și tărâmul boreal Poate servi ca dulce promenadă! Unde iubirea cuibul și-a clădit, Furtuna nu cutează s-o atingă, Chiar în copacul veșnic desfrunzit, Cu grindină să plouă ori să ningă
ENIGMATICELE PLOI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379032_a_380361]
-
roșii fraga, încrederea- i deplină În om, în oameni, în tot ce ne-nconjoara, Încredere deplină care atât de des omoară. O dăruire tandra în bine și în perfecțiune, Tânjind spre curcubeul de vise în rațiune O face diafana, iluzorie, ireal de bună În lumea noastră de amar și mătrăguna Sinceritatea-i din privirea de blândețe Da dor de-ai stă alături până la bătrânețe, De a o-mbratisa în versuri și de a o proteja De toată nefericirea nascuta-n lumea
OCHII EI ALBASTRI de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379069_a_380398]
-
Cu privirea către ceruri stai cuminte pe divanși-nvelești în reverie gândul ce-a trudit în van.Pe sub norii de mătase, prinși în foșnet ireal,Se prelinge-o rază fină peste coapsa unui deal.Dus de valul căutării, bei căldura din amurgși culorile, prin vene, ca o rugăciune curg.Dezgolit de vechi dorințe care-n timp te-au colindat, Din secretele nocturne afli cât îți
GEORGETA MUSCĂ OANĂ [Corola-blog/BlogPost/379861_a_381190]
-
erau uneori puțin cam contradictorii, iar eu știam bine de ce. Dar aveam însă cu mine și un alt tovarăș fidel: radiocasetofonul meu. Ce m-aș fi făcut în singurătatea nopților de veghe la Observator fără el? Cât de fascinantă, de ireală și nostalgică îmi părea acea lume îndepărtată, pe care doar radioul mi-o mai reflecta! Cu timpul, devenisem, sufletește, total absorbit de radio-ul meu. Toate idealurile și ambițiile mele de viață le încredințam acestuia. Asta spre marea mâhnire a
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379948_a_381277]
-
pământului l-am simțit...pași Misterul apei l-am simțit...sete Misterul luminii l-am simțit....umbră Misterul fericirii l-am simțit ...răstignire Misterul poeziei l-am simtit ...evadare Misterul vieții l-am simțit...moarte! Misterul iubirii l-am simțit....ireal Adâncul îmi zicea că-i amăgirea Unui cuvânt în care nu credeam,doar ideal, Ceva-mi fura trăirea! Misterul adevărului l-am simțit...minciună Și-atunci invinsă m-am oprit, Când n-am mai vrut misterul El insuși, m-a
MISTERUL E ....MARTORUL TĂCUT! de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380024_a_381353]
-
mi-am adus Cum îi ieșeam bunicii-n cale... Ea sufletu-mi îmbrățișa, Punându-mi margarete-n plete Iar vântul hoț se furișa, Furând petale din buchete... Eu alergam râzând pe deal, Jucându-mă cu vântu-n palme... Azi , totul pare ireal... Unde-i copilăria, Doamne? Referință Bibliografică: AMINTIRI / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2114, Anul VI, 14 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Munteanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
AMINTIRI de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380041_a_381370]
-
să facă acel întreg infailibil care stă sub semnul prea-mult-iubitei Poezii. Tehnica discursului liric este cum era și de așteptat, una diversă, complementară imaginii când conștiente până la sublimul real când ludice parcurgând până la un altfel de sublim putând fi și ireal. Într-un mod perfect inspirat, se găsește acest motto: „Lumea se naște cel mai bine în sufletul poeților. / Botta lexohet më së miri në shpirtin e poetëve” (M Velaj). Construcția în însăși esența structurii ei, este din prim-plan predefinită
DANIEL MARIAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381887_a_383216]
-
Anemona. Prințesa Oceanului Fără Sfârșit aștepta alături de tatăl ei, înconjurată de o ceată de peștișor aurii. În păr îi strălucea o stea de mare sidefie, iar perlele presărate pe rochia albastră, scânteiau și ele, îmbrăcând-o parcă într-o lumină ireală. Întâlnindu.i privirea, fata îi zâmbi cu buzele de culoarea coralului. - Dacă Anemona ar fi de acord... - Așa, își miji ochii Algus așteptând continuarea... - Eu aș dori... Triton începu să râdă ușurel în spatele lui Algus. - Nu e de râs, zise
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]