1,625 matches
-
trebuie să fie însă cel puțin excepționali pedagogi și oameni de cultură dacă vor să proiecteze destine. Oricine își asumă aceste roluri în mod formal, fără conștiința responsabilității pe care rolul îl incumbă, se va dovedi, în mod fatal, un iresponsabil periculos ale cărui decizii pot nărui destine. Aceste năruiri de destine nu sunt însă simple „erori științifice”, ci crime pedagogice intolerabile; este probabil ca evoluția acestei „profesii divine” în secolul XXI să instituie un tribunal specific, apt să pedepsească exemplar
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cărui decizii pot nărui destine. Aceste năruiri de destine nu sunt însă simple „erori științifice”, ci crime pedagogice intolerabile; este probabil ca evoluția acestei „profesii divine” în secolul XXI să instituie un tribunal specific, apt să pedepsească exemplar deciziile curriculare iresponsabile. Deocamdată acest tribunal nu există, deși s-ar putea spune că există un mare număr de vinovați. Sensuri și semnificații operaționaletc "Sensuri și semnificații operaționale" Evoluția practică a curriculumului de-a lungul istoriei multimilenare a educației și devenirea teoriei curriculumului
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
consultată, realizând foarte exact faptul că un designer curricular își asumă sarcina gravă de a hotărî destinul celor care învață, întocmai ca mitica Ananke. (Este unul dintre adevărurile fundamentale ale acestui domeniu pedagogic prea adesea rănit de opinii și decizii iresponsabile.) Evident, răspunsul la prima întrebare antrenează gravitatea răspunsurilor ulterioare. Marsh (1992) sesiza însă faptul că, la următoarea întrebare, „Cum pot fi experiențele de învățare selecționate atât de bine încât să fie atinse obiectivele stabilite?”, Tyler sublinia că nu trebuie să
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pedagogică, urmare a uneia sau mai multor decizii greșite, nu va răspunde nimeni. În consecință, suntem nevoiți să constatăm că schimbarea curriculară din învățământul preuniversitar românesc, deși relativ bine realizată din punct de vedere tehnic, s-a derulat în mod iresponsabil. Aspectul tehnic. Optimizarea curriculară modernă comportă o tehnologie specifică bazată pe principiile abordării sistemice, exigențe praxiologice, reguli de metodologia cercetării științifice și norme de design educațional. Acestea se reunesc în demersuri riguroase, precum cele descrise în paragraful următor. Stăpânirea (mastery
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fără ca școala formală și educatorii salarizați să afle de existența acestei școli secrete. 13.7. Moartea curriculumului moderntc "13.7. Moartea curriculumului modern" „Moartea curriculumului modern” a fost anticipată și anunțată prematur. De aceea a părut o profeție de Casandră iresponsabilă și nu a fost luată în seamă. Anunțul mortuar a fost făcut în 1969, dar curricula moderne au supraviețuit în deceniul următor. Ba chiar au avut parte de glorie și „prosperitate” prin asimilarea unor descoperiri și construcții științifice importante, precum
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și fiecare tânăr exersează și înțelege nevoia de ascultare. Dintr-o altă perspectivă, un distins profesor - folosindu-și umorul mereu viu - regreta că oamenii nu au învățat doar să citească. În felul acesta, am fi scăpat de multe păcate. Scrisul iresponsabil, asemenea vorbirii, generează amplificarea, cu fiecare generație, a gândului și a vieții nelegiuite. În Pateric se relatează cum, în cele din urmă, un pretins cărturar își face curaj să-l întrebe pe Sfântul Petru de ce nu este și el trecut
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
un scenariu incoerent, plin de interpretări subiective, de legende și folclor. Oricât de represivă este o societate, normalitatea din noi nu ne ferește, ci, dimpotrivă, ne face vulnerabili. Cine a putut crede că totul a fost o înlănțuire de gesturi iresponsabile, lașe, lipsite de rațiune, în care acuza principală a fost lipsa de discernământ a cercetătorilor? și, cum autorii acestei întâmplări se acoperă între ei și nimeni nu dorește limpeziri, ce sens mai are să-i cauți un sens? Mărturia unui abuz
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
dar nici unul nu dezvăluie ceva din această experiență, și, în genere, nu abordează chestiuni de actualitate concrete. Toți emit, în schimb, reflecții asupra situației de după prăbușirea comunismului. În aserțiunile lor critica se îmbină cu autocritica. „Ăștia”, guvernanții de azi, „sunt iresponsabili sau hoți”, pe când ei, foștii, erau numai orbi. Reflecția-pivot a textului aparține unui fost ministru și vicepreședinte al guvernului: socialismul a fost, în România, un „foc de paie”, nu avea cum să nu eșueze în competiția cu orânduirea opusă. Iar
POPESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
rezerve de critici, care îi reproșează lipsa de mesaj și de imaginație, gustul excesiv pentru cenușiu și marginal, precum și aparenta neglijare a travaliului literar. De fapt, această proză a vieții imediate, premergătoare celei optzeciste, reține mai cu seamă gesturile sadice, iresponsabile ale unor declasați, pentru a descoperi tensiunea din cotidian atunci când sunt înfățișate, fără implicare afectivă, întâmplări banale. Refuzând constant idilicul și sentimentalul și apelând la tehnici de ciné-vérité, M.-S. scrie o literatură a demitizării, a autencității, în care reconstituie
MONCIU-SUDINSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288233_a_289562]
-
bizuie pe etosul oltenesc, mai precis pe „spiritul cobilițar” care, în imaginația sa, va resuscita spiritual decăzuta Europă. Nu îi plac, din ideologia românească, „raționaliștii”, „criticiștii”, „zeflemiștii”, în speță Titu Maiorescu și I.L. Caragiale. Acesta din urmă ar cultiva „fronda iresponsabilă, paradoxul ieftin, irespectul valorilor absolute, o stearpă logică [...], un criticism până la absurd”, unii neavând „conștiința responsabilității scrisului și a activității publice”. P. se întâlnește, în critica junimismului și în respingerea ironiei lui Caragiale, cu criterioniștii, de care ideologic se despărțise
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
adevăr, dar nu în sine, ca „simplă existență”, ca prezență a unei persoane, ci tocmai datorită acestui acord esențial cu un mod de a gândi, cu o operă. E adevărat că Noica și-a trasat de la început (cu excepția acelei rătăciri iresponsabile de la sfârșitul deceniului al patrulea) o orbită pe care evoluția lui să nu fie tulburată de interferențele cu istoria. În reprezentarea sa, cultura și istoria nu se întâlnesc, mai bine zis, istoria îl interesează doar în măsura în care devine cultură. Chiar modul
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
cu un fel de morb care afectează psihicul și comportamentul, subjugă și cauzează nefericirea sau chiar eșecul în viață (Numerus clausus, Pe malul mării). Dar mult mai nociv îi apare autoarei modul de viață al celor bogați, ușuratic, imoral, egoist, iresponsabil, impulsionat de trăiri joase, cu manifestări sociale superficiale și ipocrite, lipsit de repere. Un aer greu, încărcat de cenușa patimilor omenești se lasă peste aceste ficțiuni, transformând totul într-o trăire buimacă. Singurul roman cu o tonalitate mai luminoasă este
PALLADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288631_a_289960]
-
de la gară și nu l-a refăcut cum a promis, a luat pământul de la oameni pentru primărie, iar ei nu l-au cultivat” (bărbat, 68 de ani). Pe de altă parte, nu în toate localitățile din România conducerea localității este iresponsabilă, existând și „cazuri în care conducerea localității este mai responsabilă, la Albești, lângă noi, sunt străzile asfaltate și e un pic mai bine” (femeie, 57 de ani). În ceea ce privește munca, cei intervievați consideră că la noi oamenii muncesc la fel de mult sau
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
mulți tineri ortodocși s-au eliberat de stresul de subsolicitare la care i-a supus o viață de parohie ternă și fără orizont. Excluderea tinerilor din noile parohii urbane are loc printr-o procedură pe cât de simplă, pe atât de iresponsabilă. Pentru ca sumele costisitoare vărsate în construcția de ziduri să fie mai ușor răscumpărate, frecvent, în consiliile parohiale de la orașe, cei instalați în posturi de decizie sunt nu atât tinerii educați, entuziaști și fideli Evangheliei, din biserica locală, cât mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
culturală a zeci de mii de țigani din România se datorează nu doar unor factori culturali, ci și superficialității politicilor administrației centrale și locale. Numeroși lideri ai comunității românești continuă să trateze problemele acestei minorități cu semeție afumată și cinism iresponsabil. Independent de măsurile administrative luate, ne revine fiecăruia obligația unui surplus de atenție, înțelegere, deschidere și creativitate. În afara acestei aproprieri subiective față de chestiunea țigănească, Bisericii îi revine o importantă funcție de asanare morală. Teologia creștină predă științele comunicării orizontale numai cunoscând
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vocea presei libere le repugnă, iar culpa colectivă impune rapid sentimentul fraternității. Împăcarea cu satrapii este proclamată înaintea spovedaniei durerii. Pentru că liderii morali ai suflării creștinești refuză mărturisirea, rănile de pe memoria noastră națională încă sângerează. Oricât de abuziv, agravant și iresponsabil, comportamentul guvernanților poate fi explicat prin apelul la năravurile tranziției. Mult mai greu poți pricepe refuzul dialogului public în cazul atâtor episcopi chemați să slujească Evanghelia. Graba cu care se vrea lichidată, în termeni retorici, problema relației cu fosta poliție
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
foametea pustiește ogoarele. Nu este vorba aici de a renaște o mișcare romantică în slujba unui crez religios. Care învățător al Bisericii ar dori, în mod serios, să ajungă un „Byron ortodox”? Etosul romantic este, prin definiție, patologic, egocentric și iresponsabil. Or, ne-ar trebui exact contrariul: o etică a slujirii comunității, în care proiectele individuale să fie lucid subordonate misiunii Bisericii. Observă, te rog, că această legitimitate, oferită prin mandatul unei comunități mărturisitoare a Crezului creștin, nu poate fi revendicată
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
afective marcate de o distorsiune a experienței timpului. La cealaltă extremă, în regimul vid al unei tautologii atemporale, nimeni nu este capabil să deprindă binele ori să îndrepte răul. Dacă viitorul ne dă angoase, iar prezentul ne confiscă într-o iresponsabilă uitare de sine, trecutul pare să aibă o și mai mare putere de seducție. De ce oare? Mai întâi, pentru că trecutul are vocația întemeierii. Într-un anumit sens, trecutul nu e niciodată consumat. El fie se ascunde în universul nocturn al
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ne amintește de cuviosul Zosima din Frații Karamazov - monahul care glumea cu mujicii, mânca alături de vameși, gusta din acadelele mirenești, iubea copiii și plângea alături de păcătoși. Fără a face din canoane o literă moartă de lege, nici din iconomie o iresponsabilă obișnuință, duhovnicul de la Sâmbăta are acel tip de prezență care impune fără să umilească. Figura sa molcomă ne cheamă întrucât nu iscodește, ne luminează pentru că nu răscolește. Părintele Teofil personifică harul bucuriei (nulla dies sine laetitia). Senin, spontan și uneori
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tradiționale continuă să provoace stupoare. Pentru ochiul profan, ne spune arhimandritul Emilianos, „temeliile nu se văd niciodată”. Se întâmplă ca, în cinismul negustoresc al conștiinței noastre diurne, dominată de un prost activism, ideea de monahism să ne apară ca o iresponsabilă sustragere de la obligațiile sociale ale fiecărui om față de semenii săi. Nu mai puțin frecventă e abordarea romantică a conștiinței nocturne care înțelege călugăria în termenii unei evaziuni exotice, menită să compenseze o duzină de eșecuri sentimentale. Monahismul creștin nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
încurca cu cineva care s-ar putea dovedi a fi un escroc. Departe de a infirma trăsăturile acestui portret, soțul adaugă un element important în descifrarea uneia dintre enigmele cărții: Crystal are obiceiul să poarte cu sine mulți bani. Risipitoare, iresponsabilă, ea nu e la fel de generoasă și cu propriul soț, care nu are nici o posibilitate de a-i controla cheltuielile și nici puterea de a investi măcar o parte din banii care se scurg în direcții necunoscute: Să nu crezi că
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
serviciile detectivului erau cotate la douăzeci și cinci de dolari pe zi, plus cheltuielile. De data aceasta, contractul între el și Norris se semnează pentru simbolica sumă de un dolar. Un dolar mare cât onoarea mereu primejduită a unei familii pe cât de iresponsabile, pe atât de vulnerabile. Și tot ca pe vremea generalului, înainte de a părăsi domeniul Sternwood, Marlowe este interceptat de Vivian, dornică să afle scopul noii sale vizite. Dialogul e la fel de contondent ca prima oară și la fel de plin de tensiuni erotice
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
dezvoltare a afirmării de sine prin exprimarea sentimentelor favorizează recurgerea la un alt mecanism de apărare, mult mai puțin adaptat: regresia. De vreme ce nimeni nu se străduiește să-l informeze în mod serios pe bolnav, care este tratat ca un copil iresponsabil, acesta justifică imaginea celorlalți despre el, „făcând pe copilul”. Este și cazul pacientului care, condamnat la o alimentație sterilă, a profitat de acest lucru pentru a cere să fie hrănit exclusiv cu biberonul și din castronele (Ruszniewski, 1995). Observațiile lui
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
puțin de miile de oameni nevinovați care au murit În cele două turnuri. Aproape că nu mai sunt invocați, au devenit un detaliu În tot acest scenariu. Or, acesta e tocmai punctul nodal! Aici acționează din păcate un stângism destul de iresponsabil, care face de multișor ravagii În lumea occidentală, un fel de naivitate a unor oameni cărora nu le pot spune decât, românește, că li s-a cam urât cu binele. Vladimir Tismăneanu: Am fost la o conferință la Academia Americană
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Mircea Mihăieș: Care ar trebui să fie lecția lui 11 septembrie pentru România? Vladimir Tismăneanu: La ora actuală, din punctul de vedere al securității României, ori ne plasăm pe poziția pe care eu aș califica-o drept naivă și potențial iresponsabilă de a crede că nu există nici un risc pentru siguranța țării, iar atunci soluția este Parisul, ori luăm În considerare independența, suveranitatea și viitorul Însuși ale acestei țări Într-o lume a transparențelor În care există totuși recrudescența imperialismului rus
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]