2,716 matches
-
Nechează caii clipei, fac cerul să tresară, Doi fluturi își unesc destinul în sărut. Ierni pline de confuzii, azi zâmbet și culoare, Troițe de candoare au răsărit în maci, Mi-ai împletit inele din lujerii de floare, În crinoline-albastre de iriși mă îmbraci. Ce mi-aș dori mai mult decât beția-n care, Adorm pe câte-o stea și tainic te respir, Eu ți-am rămas icoană, de dor vindecătoare, Tu giuvaer în salbă, ocean de elixir. Nu-mi sunt nicicând
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Nechează caii clipei, fac cerul să tresară,Doi fluturi își unesc destinul în sărut.Ierni pline de confuzii, azi zâmbet și culoare,Troițe de candoare au răsărit în maci,Mi-ai împletit inele din lujerii de floare, În crinoline-albastre de iriși mă îmbraci.Ce mi-aș dori mai mult decât beția-n care,Adorm pe câte-o stea și tainic te respir,Eu ți-am rămas icoană, de dor vindecătoare,Tu giuvaer în salbă, ocean de elixir. Nu-mi sunt nicicând
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Acasa > Poezie > Amprente > SEPTEMBRIE-ACESTA... Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2074 din 04 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului SEPTEMBRIE-ACESTA... Septembire-acesta-mi strecoară-n priviri Pasteluri de toamnă ce vin din trecut Și-n ochi, chiar în iris, se nasc amintiri Când verzi-aurii, când de-un roșu acut. Septembrie-acesta-mi presară-n urechi Refrene de nuntă-nsemnată-n destin Și strânsă-n inele de aur, perechi, În rit ce sfințește-n altarul creștin. Septembrie-acesta mi-aduce-n decor Crâmpeie de viață
SEPTEMBRIE-ACESTA... de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381134_a_382463]
-
Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului MIRARE Te văd ca prin vis în plină trezie, Un dor, ca un gând, se zbate-ntre pleoape, Departe îmi ești, dar azi mai aproape, Prin iris îmi cazi, mirare târzie... Ai fost, vei mai fi, sau doar o părere Foșnește sub gene când ochii își strâng Îmagini sărate din plânsu-mi nătâng Ce-mi curge-n aval în râu de tăcere. Eu știu...tu nu ești un
MIRARE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381130_a_382459]
-
prietenului drag, George Roca) Iarna brodată în beteală de chiciură, Iarna în veșmântul hlamidei de nea, Peste pământ, peste viață se scutură, Peste bucuria din care sufletul bea. Pământ și Cer sunt în veșminte albe, Regală se așterne heralda promoroacă, Iriși de Heruvimi întreabă stihuri dalbe: Există oare-n Soartă, Destinul ce-o provoacă? Trecute vieți torc brazii din caierul de nori, Emaosul așteaptă drumeți și pelerini... Nădejdea pare-o zare cu șirul de cocori. Drumul Strămoșilor în Dorul lor ne
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
prietenului drag, George Roca) Iarna brodată în beteală de chiciură,Iarna în veșmântul hlamidei de nea,Peste pământ, peste viață se scutură,Peste bucuria din care sufletul bea.Pământ și Cer sunt în veșminte albe,Regală se așterne heralda promoroacă,Iriși de Heruvimi întreabă stihuri dalbe:Există oare-n Soartă, Destinul ce-o provoacă? Trecute vieți torc brazii din caierul de nori,Emaosul așteaptă drumeți și pelerini...Nădejdea pare-o zare cu șirul de cocori.Drumul Strămoșilor în Dorul lor ne
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
spectrul solar al oglinzii, să-i opresc, rugându-i să mă apere, chiar și dacă vor înceta să- mi aparțină. Tot ce se instaurează-domină, inventează, reinventează, întrece, persistă, subzista. Iubirea ta nu mă va orbi niciodată, pentru simplul motiv, ca irișii tăi, vulnerabili la superficialitate, m- au dus departe, atât de departe, încât mi- aș închide pleoapele, să te zăresc cum vii, neavând nici un motiv pentru a mă iubi, dar vii să mă cucerești, cănd distanță a evadat, dintre noi... A
TE-AI INSTAURAT CU OCHII TĂI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381367_a_382696]
-
voi reîntoarce și-mi voi relua activitatea la fosta sală unde am mai lucrat. Apropo, tu mai mergi pe-acolo ? - Mai rar, din păcate, de când ai plecat tu. Dar o dată pe săptămână cel puțin, da, merg ! Mă privi pătrunzător cu irișii ochilor ei albaștri și Remus Fabian simți cum roșește de plăcere. Adevărul era că ar fi roșit alături de Maria o viață întreagă. - Atunci sigur o să ne mai vedem, a spus el, mulțumit de cele auzite de la femeia din fața lui. - Pa
LA CÂT MAI MULTE VEŞNICII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381408_a_382737]
-
Din nou, în universul care veșnic trece, Uitarea se transformă în lumină rece Se pierde în zare într-un fulger disperat Ca amintire a viitorului uitat, Din nou, în universul care pururi tace, Iubirea ca războiul după dreaptă pace, Rănește irisul albastru al luminii Cu delăsarea controlat- a slălbiciunii Și iarăși lumea fără de cuvinte piere Și anotimpul trece mirosind a fiere, Căci totul plânge, totul fără vlagă zace De parcă n-ar fi fost nimic până încoace Iar vechiul vis atins devine
POEMA DEVENIRII de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381515_a_382844]
-
de întrebări. La întâlnirea privirilor cât un fâlfâit de aripă, chipul i se lumina și zorii de zi îi inundau ochii cu o salbă de raze încărcate de taine, ce se doreau deslușite. Un roi de fluturi se zbăteau în irișii lui și-apoi, pleoapele închideau prea repede, eternitatea noastră de-o clipă. Mi-a rămas pe retine, privirea lui de copil și de bărbat. Referință Bibliografică: Privirea / Adriana Tomoni : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2167, Anul VI, 06 decembrie
PRIVIREA de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381545_a_382874]
-
înspre lume. Am învățat aceasta, citindu-l mai întâi pe Eminescu, și parcurgând mai apoi marea literatură în care nu este poet care să nu se lase în legănarea dulce-amară a sentimentelor pur exprimate. Silvana Andrada Tcacenco își deschide larg irișii astfel, în „Autoportret”: „Copacii poartă lacrimi pe frunzele ce mor,/ Pe mine mă atinge-n suflet, mă atinge-n dor,/ Trecerea frumuseții, trecerea iubirii lor...// Păsările poartă-n aripi dorința lor de zbor,/ Pe mine mă atinge-n suflet, mă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
înspre lume. Am învățat aceasta, citindu-l mai întâi pe Eminescu, și parcurgând mai apoi marea literatură în care nu este poet care să nu se lase în legănarea dulce-amară a sentimentelor pur exprimate.Silvana Andrada Tcacenco își deschide larg irișii astfel, în „Autoportret”: „Copacii poartă lacrimi pe frunzele ce mor,/ Pe mine mă atinge-n suflet, mă atinge-n dor,/ Trecerea frumuseții, trecerea iubirii lor...// Păsările poartă-n aripi dorința lor de zbor,/ Pe mine mă atinge-n suflet, mă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
Irina Lucia Mihalca , publicat în Ediția nr. 182 din 01 iulie 2011. Din palma întinsă fire de nisip se scurg în delta vântului, În orele clepsidrei, aluviuni de gânduri în zborul randunelelor, Sub povara trecutului neputința trăirii prezentului, Petale de iris și-albastre frunze vibrează în proiecția viitorului. Când zidul Uitării se prăbușește, soarele-i mai puțin întins, vântul mai calm, Punte între Cer și Pământ, stăpâni ai Timpului, dincolo de cuvinte, În oarbe oglinzi nu va fi mâine, nici ieri, din
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
al sării pe obraji, cu-aroma ploii în păr, ... Citește mai mult Din palma întinsă fire de nisip se scurg în delta vântului,În orele clepsidrei, aluviuni de gânduri în zborul randunelelor,Sub povara trecutului neputința trăirii prezentului,Petale de iris și-albastre frunze vibrează în proiecția viitorului.Când zidul Uitării se prăbușește, soarele-i mai puțin întins, vântul mai calm,Punte între Cer și Pământ, stăpâni ai Timpului, dincolo de cuvinte,În oarbe oglinzi nu va fi mâine, nici ieri, din
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
pur și luminos, încărcat de semnificații profunde: “Apus de soare”, “Sub vraja lunii”, “Pădure însorită de toamnă”, “Pădure de mesteceni”, “În luminiș”,” Dans de cocori”, “Vara”, “Tunel de pomi înfloriți”etc. Frumusețea fragedă, parfumată și multicoloră a florilor de magnolii, iriși, crizanteme, liliac, brândușe, maci este și ea prezentă într-un mare număr de poezii și de tablouri. Georgeta Popescu le-a transmis personajelor sale propria plăcere de a visa și a medita în fața tainelor Universului: “Meditație”, “Visare”, “Introspecție”, “Visând la
GEORGETA POPESCU: LANSAREA CĂRŢII ŞI VERNISAJUL EXPOZIŢIEI „OPREŞTE-TE!” de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381005_a_382334]
-
simțeam simbolurile cum dansează alert în pașii rostogoliți printre crucile adormite. aveau capetele adumbrite de copacii cimitirelor în care, poeții își aruncă trupul, într-un ultim asalt către niciunde. nu. nu dorm. doar prind în pumni durerea și-i răsucesc irisul spre alb. timidă încercare... o metaforă îmi surâde din leagănul în care, doar vântul a mai rămas să ne adune umbrele. restul...e doar o comedie tristă. nu nu am dormit. nu dorm. cuvintele sar de la o frază la alta
NU. NU AM DORMIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374518_a_375847]
-
șapte inimi mititele, fiindcă săptămâna are și ea - șapte zilișoare. Suzi și Joseph, desigur, mi-au adus un mărțisor - o inimioară din aur - parte din iubirea lor. Mi-a adus și Nicolae, ca în fiecare an, un buchet frumos albastru, iriși ca de porțelan. Suzanei - o orhidee roz, cum nici nu te gândești, de o privești pare desprinsă dintr-o lume de povești. Alexandru și-al meu frate ne-au oferit trandafiri, toate astea demonstrează nesfârșitele iubiri. Referință Bibliografică: Mărțișor / Cârdei
MĂRŢIŞOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373336_a_374665]
-
ades plângând Valsează gândul în văl de ceață Sorele sărută petece de pământ Dizolvând apa din ochiuri de gheață. Calc pe movile de gând numărând cocorii Spre cer cu credință-mi întind mâna Acolo unde speranțele împrăștie norii Și-n iriși se scufundă blândă Luna Pe lângă mine trece timpul pălind-n asfințit Pășind cu vântul prin ramuri cărunte În lumini confuze scăldate-n infinit Crâmpeie de vise se zvârcolesc în tâmple Cu speranță-n prag închid ușa iernii Aștept să renasc
CU SPERANȚĂ... de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373342_a_374671]
-
prin iad tu mi-ai fost răi. Prinde glas muțenia și țipă, Rădăcina prind cuvintele, Mersul spre zenit și-a pus aripa, Înfloresc în noi narcisele. Mi-a fost dor... Te-aș culege din ochiul deschis înspre zori, dintr-un iris de frunze, de iarbă și flori, te-aș sorbi din potirul cel plin de-amintiri, te-aș trăi că pe darul supremei iubiri. Întind mâna să prind mâna ta peste timp, să te scot din povestea străinului nimb, te-am
ÎNFLORESC ÎN NOI NARCISELE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373503_a_374832]
-
SERVICIU Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1695 din 22 august 2015 Toate Articolele Autorului Mizantropește ucigaș un animal pierdut de lume Privește-n urmă un codaș ce se tot ține de glume Pădure de veghe-și smulge-n iriși bătuți de briza somnoroasă Toporul orei taie leghe de frunze calde... sunt păcătoasă! Ca ultimul om ce mai miroase a mare pășesc în nisipul livid Ca ultima viață ce mai arde la soare mă-nchin mișelește-ntr-un vid Și
MIZANTROP DE SERVICIU de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1695 din 22 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373628_a_374957]
-
ai privit în ochi ca la ultimul sabat sunt orbi ce pipăie cuvinte snoabe pe epidermă am scrijelit vitralii mi-am lipit urechea diformă de sufletul tău nud pictez freamătul mării în palmele tale nu aprinde lumina cerului vom mutila irișii nostalgici inimi goale Referință Bibliografică: Nostalgie cu nud / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1318, Anul IV, 10 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angi Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
NOSTALGIE CU NUD de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371298_a_372627]
-
buza prăpastiei, doar el îmi mai plimbă privirea în căutare peste reliefuri, de parcă dumnezeu ar fi scris natura în braille pentru un orb neputincios.” (Braille) Între Eros și Thanatos, poetul vede poezia iubirii din perspectiva vieții și a morții sub irisul eternității, căci iubirea este calea de a aduce veșnicia acasă, acum în contemporaneitate, chiar dacă limbajul a evoluat, s-a schimbat. Azi ni se pare vetust cuvântul “amor” (Ce e amorul? Un amic...Eminescu) însă puțini poeți apelează la muza aceea
POEME MAI LUNGI DECÂT NUMELE TĂU- SIMION COZMESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373818_a_375147]
-
propriul ei talent, pe care-l scoate în evidență, creând profunzimea necesară unor personaje ce se disting și ne rămân multă vreme întipărite în minte. Ea păstrează mereu o doză de optimism, o rază de lumină, după cum ne spune personajul „Iris”, care „s-a născut vara, de aceea nu iubește toamna”. În povestirea Ultima toamnă, din volumul Destine, dedicat tatălui, in memoriam, Iris privea de undeva, de la poalele unui deal și îi plăcea să admire, chiar și numai de la fereastră, când
DESTINE, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373817_a_375146]
-
întipărite în minte. Ea păstrează mereu o doză de optimism, o rază de lumină, după cum ne spune personajul „Iris”, care „s-a născut vara, de aceea nu iubește toamna”. În povestirea Ultima toamnă, din volumul Destine, dedicat tatălui, in memoriam, Iris privea de undeva, de la poalele unui deal și îi plăcea să admire, chiar și numai de la fereastră, când nu putea altfel, „pădurea de stejar atinsă de bagheta magică a naturii”. Însoțită de tatăl ei, a plecat într-o drumeție prin
DESTINE, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373817_a_375146]
-
Autor: Zamfira Rotaru Publicat în: Ediția nr. 2267 din 16 martie 2017 Toate Articolele Autorului DACĂ... De ce nu-ți pot atinge chipul? Dacă-n nopțile fără de număr Plânsul atârnă prelins pe-un umăr Dacă privirea ațintită spre stele Aduce în iriși tăi jocuri de iele.. De ce nu pot să-ți simt suflul ? Dacă steaua din ceruri căzută Rătăcește nebună și-i necunoscută Ai tu lacrimi destule la sete de drum, Să nu te pierzi prin cețuri ori fum? De ce nu pot
DACĂ de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374116_a_375445]