1,453 matches
-
astea, morții, oricine-ar fi ei, se uită imediat și, până la urmă, rămân doar niște date statistice. Nimeni n-o să uite însă așa de ușor că șase europeni nevinovați au fost sechestrați de beduini în inima deșertului - plescăi din limbă, iritat și adăugă: Întotdeauna va fi o mamă, o iubită, o soră sau o asociație de prieteni sau vecini dispusă să răscolească rahatul și să ceară respectivelor guverne să-i elibereze imediat. Și presa, de obicei, este foarte sensibilă când e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
De ce? — Pentru că în deșert, majoritatea europenilor folosesc ochelari de soare, dar și-așa în timpul zilei lumina îi orbește și-i deranjează. Apoi, pe înserat, și-i scot, doar că se obișnuiesc mai greu cu întunericul, deoarece au ochii înroșiți și iritați. Și asta îi face vulnerabili? — Foarte vulnerabili, pentru că, de obicei, atunci vântul suflă cu mai multă putere, zburătăcind nisipul și orbindu-i; iar ei sunt atât de transpirați, obosiți, nervoși și asaltați de nori de țânțari, că nici cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
întâmplat să fie un vice-amiral. — E femeie... isterică... așa sunt femeile... le apucă isteria... ea n-a vrut... are medalia de aur pentru cel mai bun părinte..., i-a zis el viceamiralului. Viceamiralul nu s-a arătat nici stânjenit nici iritat. Nu se simțea distribuit într-un rol nepotrivit. Cu aleasă demnitate i-a dat omului iertarea. Totu-i în regulă, a spus el. E de înțeles. Nu vă faceți probleme. Profesorul a rămas uimit de maniera lui de-a putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
l-am și adus, dar am uitat. Mi-ai vorbit de safir ca de un port-bonheur al dumitale. Zicând acestea, Pascalopol îi strecură inelul în deget și, ținîndu-i brațul, i-l sărută în apropiere de cot. - Ascultă, Pascalopol, izbucni Aglae iritată, joci, sau nujoci? Văd că te zbenguiești cu fetele. Simioane, strigă ea, aruncând ochii spre fundul odăii, tu ce faci acolo? De ce nu te duci să te culci? Omul cu broboadă și mic barbișon, care broda și scruta din când
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bătrânii își împărțiră banii băieților, care fură văzuți făcând un lux nebun. Câteva săptămâni, Titi putu înșela vigilența Aglaei, șezând ziua aproape toată la soția lui și dormind noaptea acasă. În cele din urmă, Ana se plictisi și-i notifică iritată că ea nu-nțelege să se ascundă de ochii lumii. Sohațchi belletristul se oferi să destăinuie el chestia Aglaei, dar Titi se-nspăimîntă. Făgădui că va vorbi el. N-avu totuși curajul să procedeze direct și, deși avusese neplăcutul conflict cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
paltonul îl apăsa pe umeri. Să-l scoată și să rămână în haină era încă prematur. Cum Costache era singur acasă, Felix se duse de-a dreptul la el cu un curaj pe care i-l dădea supărarea. Spuse cam iritat că e acum om în toată firea, că-și închipuie că are destul venit ca să nu meargă mereu în oraș cu mâinile goale. Are nevoie de haine, de cărți, de o mulțime de lucruri și-i trebuie bani. În definitiv
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ușii. - Ce vrei, Felix? întrebă fata cu reproș.Felix se zăpăci și declară prostește: - Te... iubesc! - Of, doamne, se văietă Otilia, iar nu ești deloc cuminte.Ți-am spus să nu mai vii. Și cum Felix lăsase capul în jos iritat și rușinat totdeodată, Otilia ieși curajoasă afară și prinse pe tânăr cu brațele de gât, privindu-l în ochi. - Felix, dacă mă iubești cu adevărat, dacă vrei ca maitîrziu să fim prieteni, nu mai veni așa. Ai încredere în mine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și, căutând o intermitență în discuție ca să spună "bună seara", se strecură pe ușă afară. - Am vorbit ca nebunii, și băiatul ăsta era aici! se mustrăAglae. - Nu mai e pîine? întrebă îngrijorat Simion. Mi-e o foamegrozavă. - Cum Dumnezeu? observă iritată Aglae. A fost pe masă unmorman întreg de felii! Noi nici n-am apucat bine să mâncăm. Se aduse pe masă un alt coș cu felii de pâine, din care Simion își luă repede una, mușcînd-o ca aperitiv, și-și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o citi iar, întorcînd-o pe toate părțile. Făcu gestul de a ieși din odaie, apoi se întoarse iarăși și începu să-și crispeze obrazul ca un chinuit de o durere mare care caută prin simularea plânsului să-și descarce nervii iritați. O frică nebună îl cuprinse. Temător de opinia altora și mai ales de a Aglaei, cu o repulsie bolnăvicioasă pentru orice contact cu autoritățile publice, se vedea arestat, dus la poliție, arătat cu degetul de lume. Scrisoarea i se părea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să bea oțet. Cu asta mă hrănesc eude când au apărut semnele. Ochii lui Simion arătau îngrijorare și suferință, însă Aglae nu trăda nici un fel de milă și nu arunca nici o vorbă blândă spre a-l potoli. Dimpotrivă, fu din ce în ce mai iritată: - Slavă Domnului, te-am hrănit ca pe un trântor, cu ce-a fost mai bun, ani de zile, fără nici o bucurie din partea ta, și acum vii să-mi spui că ți-am dat oțet. Oțet să fie în inima dușmanilor
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bucată și începu s-o mănânce încet. Ce faci, scumpo, îți strici apetitul. Nu mergem la masă? - N-am gătit nimic, servitoarea e dusă la mama. Mănîncăși tu prăjituri. - Dar ce s-a întîmplat, dragă? observă Stănică, în sfîrșit,cam iritat, dând drumul Olimpiei. - S-a întîmplat că Titi iar a fugit de acasă. Unde, și cu cine, știe Dumnezeu! - Nu mă-nnebuni! exclamă Stănică, lăsîndu-se pe pat,plin de toate voluptățile senzaționalului. Și luând și el o prăjitură, începu s-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Acum ești mulțumit? - Ar trebui să fiu mulțumit, și totuși, este ceva care mălasă în îndoială. Va să zică, tu ești capabilă să dai unui om ca Pascalopol credința că-l poți iubi, fără să fie adevărat. - Pascalopol, zise Otilia, puțin cam iritată, nu crede că-liubesc. El se poartă cu mine așa cum s-a purtat de când eram mică, de cinci ani. Mi s-ar părea curios să fie altfel. Am venit acasă veselă, și mă întristezi din nou. - Otilia, regretă Felix, iartă-mă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
baba se răstește la ea și moșul o lovește cu un bici, apoi arată pe fată închisă într-o odaie goală, mâncând un codru de pâine, apoi e noapte și fata deschide geamul. - Ce-i asta, ce înseamnă asta? întrebă iritat moș Costache.Așa e la cinematograf? - Așa e! răspunse naiv Titi. - Dacă e așa, e urît! constată bătrânul și nu vru să maiasculte. Bătrânul nu bănuia că Titi nu înțelegea afabulația filmelor și le confunda cu o succesiune de imagini
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-o eu la Paris, am întîlnit-o întîmplător acolo, unde a avut o bursă. - Ei, bursă, la naiba, ia taci, Pascalopol, sări Aglae, că mă faci să râd. Moșierul juca comedia spaimei de a fi încolțit de toți, de fapt foarte iritat. Stănică, pricepând situația, făcu pe generosul și aruncă în convorbire altă idee, care era și ea o indiscreție: - Nu știi că moș Costache al nostru a fost la doctor, pe furiș, pe onoarea mea. Ține dietă, se îndoapă cu doctorii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
găsi rămășițele pământești ale tatălui meu. Primul drum îl fac chiar la închisoare, la directorul ei, care mă primește în „audiență”. Alături de director statea responsabilul politic care, aflând că mă informez de locul unde aș putea găsi osemintele, se arată iritat și autoritar, întrebându-l pe director: „ce treabă are dumnealui să se informeze de asemenea lucruri?” Directorul, cu oarecare modulare binevoitoare a vocii, îi spune: „în calitate de fiu al unui fost deținut, care a murit aici la noi”. Apoi, adresându-mi
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
din clipa asta militarii preiau conducerea Bălții și că Securitatea nu mai are nici o putere, trebuia să execute ordinele venite de sus. Boștină s-a împotrivit și, la un moment dat, a scos pistolul pe care-l avea la brâu. Iritați, militarii au dat ordin unuia dintre ei să-l dezarmeze pe Boștină. Acesta, descumpănit, nu mai știa ce să facă. Arma i-a fost smulsă și i s-a cerut încă o dată cheia; militarii aveau de „prelucrat“ soldaților (nu, caraliilor
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
sperând că nu va trebui să i-o mai spună în nopțile când răsufla horcăit, opintindu-se să se ridice între perne ca să scuipe în ligheanul de faianță albă, niciodată așezat îndeajuns de la îndemână ? Sau întinzând mâna obosită după cordon, iritat că tocmai în clipa când se simte mai rău nu-i stă nimeni în preajmă, că Sophie acum a plecat cu Margot într-o vizită, că Maria trăncăne cu vizitiul la bucătărie, că soldatul trimis de amicul lui, colonelul Ioaniu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
desfac toată și îmi ascund în ea tâmplele scobite, pomeții, parcă am slăbit și mai mult, dar poate nu, îmi dau singur curaj. Stropii de lacrimi și de salivă întind, din loc în loc, cerneala pe hârtia albă din față și, iritat, strâng scrisoarea abia începută în pumn și o azvârl în Papierkorb. Respir cu precauție, ca să nu mai trezesc tusea de care mă tem, și îmi trag șnurul ochelarilor după ureche, niciun gând spre simptomele ce mă înspăimântă, deși un séjour
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de neștiință și, pe deasupra ochelarilor, îi aruncă fostului său student o privire. Parcă nemulțumită. Poate numai permanenta ambiguitate a tânărului l-a împins să își ascundă, acum, gestul cavaleresc cu care sărise să o apere pe Sophie de replica lui iritată. Nu este doar generozitatea trăsătura firii lui pe care și o lăsa cel mai mult la vedere, risipindu-și energia în toate părțile ? îl vezi tot timpul ocupat ba să caute un stipendium pentru un amic fără slujbă, ba să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
este de fapt în altă parte : cum să găsească o încheiere mai cuviincioasă și mai grăbită a nefericitei vizite de azi. — S-ar părea că în acea perioadă grea... în timpul discuțiilor, în mod curent i se umpleau ochii de lacrimi. Iritată, Sophie se uită din nou la pendulă, din nou la soțul ei, care îi face obișnuitul semn : să mai aibă, numai puțin, răbdare ! — Despre răposatul Rege Carol, dragul meu, este vorba ? Atenția cu care profesorul se umilește, cercetând chipul musafirului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vreau să-i fac cadou mamei o zi la spa. Ți-am spus ! Am discutat despre asta, acum cîteva luni. În grădină ! — Serios ? Îmi zice Kerry În treacăt. Nu-mi amintesc. — Ba da ! Sigur că-ți amintești. — Emma ! face mama iritată. A fost o simplă greșeală. Nu-i așa, Kerry ? — Evident că da ! spune Kerry, cu ochi mari, inocenți. Emma, iartă-mă dacă ți-am stricat bucuria momentului... — N-ai de ce să te scuzi, Kerry draga mea, spune mama. Se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fapt, de regulă dacă se adună vreo șase amețiți. — Astăzi vom avea ceaiuri și cafele, spune el. Și biscuiți. Bine ? A, și vezi că vine și Jack Harper. — Poftim ? Mă holbez la el consternată. — Vine și Jack Harper, repetă Paul iritat. — Și trebuie neapărat să vin și eu ? spun Înainte de a mă putea opri. Poftim ? Paul mă fixează cu o căutătură ușor Încruntată. — Tocmai mă Întrebam dacă... trebuie să vin și eu sau pot să... spun, din ce În ce mai stins. — Emma, dacă poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fug mîncînd pămîntul, și totul o să fie foarte bine. Viața va reveni la normal și nu mă voi mai simți de parcă radarul mi-ar fi distorsionat de nu știu ce forță magnetică invizibilă. Nu știu de ce sînt atît de nervoasă și de iritată. Fiindcă, deși ieri am murit de jenă, situația se prezintă destul de bine. În primul rînd, se pare că eu și Connor nu vom fi dați afară pentru că am făcut sex la serviciu, lucru de care Îmi era foarte frică. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
a căzut copanul din gură. — Jack Harper - multimilionarul, spune tata, doar ca să se asigure că a Înțeles bine. — Multimilionarul ? spune mama, confuză. Păi atunci... crezi că mai vrea cutia aia de quiche? — Evident că n-o mai vrea ! spune tata iritat. Ce să facă cu o bucată de quiche ? Are bani să-și cumpere cîte milioane de quiche vrea ! Mama privește agitată pătura. — Hai, repede ! spune brusc. Pune chipsurile În castron. E un castron În coș... — Mamă, lasă-le, că stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
trebuie să-mi povestească cîte ceva despre femei și bărbați... Lissy o privește bulversată. — Și atunci ți-a spus și că trebuie să-l dai pe tip cu ulei de chili ? — Doar dacă se poartă urît cu tine, spune Jemima iritată. Lissy, care e problema ta ? Crezi că ar trebui să-i lăsăm pe bărbați să ne calce pur și simplu În picioare și să scape ? Ar fi o mare lovitură dată feminismului. Nu zic asta, spune Lissy. Zic doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]