1,099 matches
-
între primii 10 britanici într-un sondaj BBC. Cu toate acestea, măsurile sale împotriva catolicilor irlandezi au fost caracterizate de unii istorici ca un adevărat genocid sau aproape, iar în Irlanda este văzut într-o lumină foarte nefavorabilă. Conform istoricului irlandez "Micheál Ó Siochrú", masacrele de la Drogheda și Wexford din 1649 se numără printre cele mai mari atrocități din istoria anglo-saxonă. A fost una dintre marile personalități ale istoriei Angliei, participant direct la evenimentele din timpul Revoluției și figura centrala a
Oliver Cromwell () [Corola-website/Science/298573_a_299902]
-
pe care firava Melanie se vede nevoită să-l ia sub aripa să, ocrotind-l. Și totuși, în această lume nebună care piere, se remarcă "Scarlett O'Hara", o femeie diabolica, plină de defecte, uneori grav imorală, datorită caracterului sau irlandez, insă totuși cea mai "umană". Ea, Scarlett O'Hara, supraviețuiește, nu se lasă zdrobita de această lume, fiindcă ea a reușit să o iubească pe cea care i-a făcut cel mai mare rău, si anume pe "Melanie" care i-
Pe aripile vântului (film) () [Corola-website/Science/299535_a_300864]
-
Bannockburn. Moartea neagră, o epidemie de ciumă bubonică ce s-a răspândit în întreaga Europă, a ajuns în Anglia în 1349 și a omorât probabil până la o treime din populație. Expedițiile internaționale au fost întreprinse invariabil împotriva vecinilor interni: galii, irlandezii, populația cornică, scoțienii și francezii, cele mai importante bătălii fiind Bătălia de la Crecy și Bătălia de la Agincourt. În afară de acestea, înfrângerea definitivă a revoltei conduse de prințul galez, Owen Glendower, în 1412 de către Prințul Henric (care va deveni mai târziu Henric
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
pentru "Die Dreigroschenoper" ("Opera de trei parale", 1928) a lui Bertolt Brecht și Kurt Weill. Printre cei mai importanți scriitori satirici englezi din această perioadă sunt de menționat poetul Alexander Pope, eseistul Joseph Addison, romancierul Henry Fielding și, în special, irlandezul Jonathan Swift. Stilul satiric al lui Swift este de o ironie mușcătoare și impregnata de pesimism. ""Călătoriile lui Guliver"" (1726) au căpătat mai tarziu renumele nemeritat de "literatura pentru tineret", fiind în realitate o operă acuzatoare la adresa raporturilor politice și
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
când a fost agresată de un fost ofițer de armată, Robert Pate. Atât Hamilton cât și Pate au fost condamnați la șapte ani. În 1845, Irlanda a fost lovită de mana cartofului. În următorii patru ani peste un milion de irlandezi au murit și un alt milion au emigrat în ceea ce s-a numit Marea Foamete Irlandeză. În Irlanda, Victoria a fost numită "Regina Foamete". Regina personal a donat 2.000 £ pentru combaterea foametei, mai mult decât oricare donator individual, și
Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/299326_a_300655]
-
Spania. În aprilie 1900 războiul burilor era atât de nepopular în Europa continentală încât călătoria ei anuală în Franța părea inoportună. În schimb, regina a mers în Irlanda pentru prima dată după 1861, în parte să recunoască contribuția regimentelor de irlandezi la războiul din Africa de Sud. În iulie, al doilea fiu al ei, Alfred ("Affie") (tatăl reginei Maria a României), a murit; "Oh, Dumnezeu! Dragul meu Affie s-a dus și el! ", a scris în jurnalul ei. "Este un an oribil, nimic
Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/299326_a_300655]
-
Unit al Marii Britanii și al Irlandei" (sau, neoficial, "Imperiul Britanic") și care, ca putere colonială, a atins apogeul în timpul Reginei Victoria (1837 - 1901), contemporană lui Joyce. Supuși proastei administrații a britanicilor, exploatați și dezrădăcinați în mod forțat de propria cultură, irlandezii au început să nutrească sentimente anti-engleze și s-au dedicat unei forme de naționalism inaugurate în 1858, fenianismul. Sub influența ideilor romantice, fenienii visau la o republică irlandeză independentă și acceptau chiar violența ca mod de acțiune. Climatul politic tensionat
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
a shovel”" ("„ca zvârlit de lopată”" adică "„foarte rapid”") sau "„Twixt you and me, Caddereesh”" ("„Rămâne între noi, Caddereesh”") au fost integrate în capitolul "Ciclopii" al romanului "Ulise"; în "Veghea lui Finnegan" este menționată o anecdotă a lui despre soldatul irlandez Buckley, care în Războiul Crimeii ezită să împuște un general rus aflat pe câmp cu pantalonii în vine, arătând astfel compasiune pentru țintele vulnerabile. O serie de personaje importante au fost modelate după John Stanislaus Joyce: Simon Dedalus ("Portret al
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
pe Joyce în universul cultural al evreilor, iar soția lui, Livia, o femeie ce își purta părul excesiv de lung, a inspirat personajul Anna Livia Plurabelle. Philippe Soupault definește „perioada triestină”, ca fiind cea mai marcantă pentru viața lui Joyce, iar irlandezul însuși își va alinta, nu fără ironie, noua cetate-gazdă „la nostra bella Trieste”. În acei ani, Triest avea multe trăsături comune cu Dublinul: amândouă erau orașe-port aflate sub dominație străină, orașe vii, efervescente cultural, bogate în muzică, teatru și umor
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
în mâna partenerilor, afacerea "„Volta”" înregistrează pierderi imense și este vândută la 14 iunie 1910. James Joyce nu câștigă niciun ban din cei 10% promiși, motiv pentru care se simte frustrat de vechii săi parteneri. Este de notorietate faptul că irlandezului îi lipsea abilitatea de a mânui și de a atrage banii, un defect moștenit de la tatăl său. Din această aventură antreprenorială, romancierul a păstrat însă interesul pentru imaginea cinematografică: capitolul "Eol" din "Ulise" este segmentat în secțiuni scurte cu titluri
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
and Sages", 27 aprilie 1907) și "„Realism și idealism în literatura engleză”" (două prelegeri, martie 1912). Pentru cea de-a doua temă, Joyce se concentrează în special asupra scriitorilor Daniel Defoe și William Blake, creatorii celor două personaje pe care irlandezul le consideră chintesențe ale spiritului englez (Robinson Crusoe) sau ale umanității în genere (Albion). La sfârșitul lunii august a anului 1910, Joyce, Nora, Giorgio, Lucia, Eva și Eileen se mută într-un nou apartament pe via della Barriera Vecchia, unde
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
tată al lui Telemah, soț al Penelopei și amant al nimfei Calypso, regele Itacăi întrupa, în viziunea lui Joyce, toate ipostazele umanității, fiind astfel un „om complet”, mai reprezentativ decât Hamlet sau Faust. De asemenea, Ulise i se asemăna scriitorului irlandez prin destinul itinerant, interesul pentru muzică (Ulise este singurul care vrea să asculte cântecul ispititor al sirenelor și se leagă de catarg) și umorul sfidător, exprimat prin acea replică, „Numele meu e Outis (Nimeni)”, rostită Ciclopului. Conform manuscriselor existente, Joyce
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Valentin (iulie 1934 - aprilie 1939). Integrarea lui în lumea literară pariziană a fost facilitată de prietenia cu două personalități culturale importante, Sylvia Beach și Adrienne Monnier. Adrienne Monnier îl prezintă pe Joyce unor scriitori ca André Gide și Paul Valéry. Irlandezul îl cunoaște de asemenea și pe Valery Larbaud, cel ce în scurt timp avea să se declare un admirator pătimaș al lui "Ulise", roman pe care îl considera la fel de „mare, cuprinzător și uman ca Rabelais”. Prietenia de câțiva ani cu
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
își amintește, cu o tentă ironică: „Mi s-a părut ciudat, avea pantofi de lac, ochelari mari, puternici, o barbă mică precum o turtă dulce; îi vorbea, pe jumătate într-o italiană volubilă, unui elev încruntat; se juca de-a irlandezul un pic prea mult poate, dar într-un mod amuzant de manierat”. Joyce l-a întâlnit chiar și pe Marcel Proust în 1922, când Sydney Schiff i-a invitat pe amândoi la o serată. Ciocnirea celor doi maeștri ai prozei
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
cei doi ar fi discutat despre trufe, ducese sau cameriste. În același an, Joyce este intervievat de scriitoarea Djuna Barnes, care îi dedică un articol în revista "Vanity Fair". Atât ea, cât și prietena ei, Mina Loy, au schițat portretul irlandezului (vezi desenul Minei Loy aici; desenul Djunei Barnes se află mai jos sau aici). Alte două schițe faimoase au fost realizate de Constantin Brâncuși în 1929, pentru cartea "Povești despre Shem și Shaun" ("Tales Told of Shem and Shaun", un
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
l-a citit pe Carroll, dar această asociere l-a determinat să studieze opera englezului. Stilul dens și obscur al noului roman atrage numeroase critici, chiar și din partea unor oameni ca Ezra Pound și Stanislaus Joyce care înainte admirau opera irlandezului<ref name="Fargnoli/Gillespie, 1996, p. 121">Fargnoli/Gillespie, 1996, p. 121</ref>. Wyndham Lewis, devenit între timp un necruțător detractor al lui Joyce, îi desființează lucrările prin adjective ca „dement”, „gângav” și „perisabil”. Chiar și domnișoara Weaver, principalul finanțator
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
unde întâlnim metafora, sinecdoca, prolepsa, epifora („Dau zor, se destramă de zor”), epimona („Falduri grase în ceafă, grase, ceafă, grase, ceafă.”), chiasmul, diereza, onomatopeea („Sllt. Aproape ca un om sllt să-ți atragă atenția.”), aliterația, hipotipoza, antanaclaza („Mai irlandez decît irlandezul de rînd.”), epizeuxis etc.. Textul "Sirenelor" constituie un amalgam de onomatopee, cuvinte retezate, fragmente reluate ca laitmotive, propoziții formulate într-o topică neobișnuintă, procedee care amintesc, conform lui Stuart Gilbert de muzicalitatea unei fugi. Capitolul "Ciclopii" este relatat dintr-o
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
sursă regeneratoare nesecată. Conform lui Harry Levin, "Ulise" „ignoră formalitățile unei narațiuni și ne invită să împărtășim un flux al experienței nediferențiate, eludând distincția dintre obiectele descrise și cuvintele folosite pentru a le descrie”. Anthony Burgess afirmă că, în opera irlandezului, „proza și subiectul au devenit o unitate inseparabilă [...] Cheia romanului "Ulise" este aici: pentru fiecare fază a sufletului există un limbaj propriu, special”. Romanul "Ulise" reprezintă unul din cele mai elaborate exemple de intertextualitate din istoria literară, deoarece dublează "Odiseea
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
a ataca Anglia. Într-o serie de revolte, forțele Coroanei au aplicat tactica "pământului ars", arzând pământurile și ucigând bărbați, femei și copii. În timpul unei revolte în Munster, condusă de Gerald FitzGerald, conte de Desmond în 1582, circa 30000 de irlandezi au murit de foame. Poetul Edmund Spenser a scris că victimele "au fost purtate într-o asemenea stare de mizerie încât ar fi înduioșat și o inimă de piatră". Elisabeta și-a sfătuit comandanții să-i trateze bine pe irlandezi
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
irlandezi au murit de foame. Poetul Edmund Spenser a scris că victimele "au fost purtate într-o asemenea stare de mizerie încât ar fi înduioșat și o inimă de piatră". Elisabeta și-a sfătuit comandanții să-i trateze bine pe irlandezi, "acea națiune grosolană și barbară", dar nu a avut remușcări când s-au considerat necesare utilizarea forței și a vărsării de sânge. Între 1594 și 1603 Elisabeta a înfruntat cea mai gravă problemă în Irlanda, Războiul de nouă ani, o
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
1885 apar zvonuri cum William Gladstone ar susține „Home Rule” pentru Irlanda. În 1887 se celebrează jubileul reginei Victoria care domnea de 50 de ani. Mulți monarhi europeni și prinți au fost invitați la banchetul ceremonial. Un atentat al republicanilor irlandezi care încercau să se infiltreze în Westminster Abbey a fost dejucat. În același an, Arthur Conan Doyle publică prima ediție cu „Sherlock Holmes”, iar autoritățile sunt în căutarea unui criminal denumit „Jack Spintecătorul” acuzat de crime în serie. În 1889
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
numeric, având un rol economic și politic important, umplând fisura dintre elita aristocratică și clasele inferioare. Deși democratică, cosmopolită, dinamică și întreprinzătoare, Marea Britanie era îngrijorată de evoluția relațiilor internaționale, mai ales de ascensiunea nazismului și comunismului în Europa. În 1916 irlandezii proclamă independența Irlandei, dar sunt înfrânți de armata engleză. Adunarea Constituantă de la Dublin proclamă în 1914 independența Irlandei. În 1921, printr-un acord anglo-irlandez, Irlanda devine dominion (cu excepția Irlandei de Nord, Ulsterul); crearea statului Irlanda. În 1922 începe un adevărat
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
unui șomaj scăzut și al unor excedente bugetare în creștere la nivel federal. Canada este populată în majoritate de canadieni-europeni, care compun 90,45% din populație. Majoritatea acestora sunt de origine engleză sau franceză, deși sunt minorități importante de scoțieni, irlandezi și germani. A doua cea mai mare grupare etnică este cea chineză, compunând 3,69% din populație. Nativ-americanii, populația indigenă a Canadei, reprezintă 3,38% din populație. Alte minorități includ: indieni (2,41%), afro-americani (2,23%), evrei (1,18%), ruși
Canada () [Corola-website/Science/297759_a_299088]
-
care nu se gaseste nici unde în lume: se plasează un cub de zahar în gură înainte de a se bea ceaiul pentru a "îndulci" gustul. Irlanda este țara cu cel mai mare consum de ceai pe cap de locuitor, fiecare irlandez având o medie de patru pahare pe zi. Ceaiul se bea frecvent în loc de cafea. Obiceiurile și stilurile de ceai sunt similare cu cele din Regatul Unit. India este printre cei mai mari producători de ceai din lume, și băutură este
Ceai () [Corola-website/Science/297768_a_299097]
-
literatură engleză se referă la literatura scrisă în limba engleză, sau la literatura compusă în engleză de scriitori care nu sunt în mod necesar din Anglia; Joseph Conrad a fost polonez, Robert Burns a fost scoțian, James Joyce a fost irlandez, Edgar Allan Poe a fost american, Salman Rushdie este indian. In mediul academic, termenul desemnează departamentele sau programele de "Studii britanice". Această etichetă generală era necesară pentru că în toate coloniile fostului Imperiu britanic au apărut literaturi separate fiecare având propria
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]