1,057 matches
-
să-și asume și responsabilitatea ca eu să devin om. Ajută-mă tu, ca societate, să devin om. Deci asumă-ți responsabilitatea asta, fiindcă odată și-odată vor veni vremuri în care să zicem: „Băi, Târtan, sau X, și-a ispășit pedeapsa“. Deci, după douăzeci de ani, cum se zice, s-ar putea să fiu liberat. Cine dintre oamenii ăștia care m-au băgat pe mine-n pușcărie și m-au tratat astfel își asumă răspunderea că eu nu voi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Magistratul și Doctorul sunt, acum, toți într-o oală. Aceasta e ordinea: urmează șeful Gărzilor Reunite, Caravella și Darling. Ultima, probabil, pentru „cloaca numită Pensiune”, după cum o ține una și bună Filozoful. În rest, oameni de rând, figuranți ce vor ispăși alături de marii vinovați. Doctorul nu mai este agreat de nimeni; se află cu mărimile Stațiunii în relații încordate. Ar fi spus cuiva că într-o bună zi va aduna în Lazaret întreg Consiliul. Magistratul a pus pe cineva să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
o nenorocită: se plesnea pe spinarea minții cu bicele ultimei pocăinți, gemea; o durere insuportabilă Îi străbătea, atunci, cu adevărat, creierul, ar fi putut face o comoție ori chiar să se aprindă cu totul, Într-o combustie spontană; ea prima, ispășind pentru toți muritorii; dar suferința trecea, venea un somn liniștitor, după care, odihnită, Antonia, de cele mai multe ori, pornea iar televizorul, diavolul era mai puternic, dar nu totdeauna. Pentru că pe unul din posturi era o transmisie chiar de la Vatican, o slujbă
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
În celulă de cîteva clipe, venise să-l scape, ea avea o legătură specială cu Dumnezeu; nu, venise să-l omoare cu mîna ei, nici atît, nu mai dădea doi bani pe el; nici gînd să vină, Îl lăsa să ispășească singur, la capătul lumii, ce capăt, centru, nu aici se făceau filmele În care trăia o bună parte din omenire? - se dezmeticeau mai toți hipnotizații după ultima secvență: THE END, vraja mai ținea, pentru unii, cîteva ceasuri, o noapte, o
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Olanda femeia nu aflase -, un nenorocit, și cît Îl iubise, dar mai erau atîția, nu se sfîrșea lumea, somn ușor, Ingrid; Antonia avea, În schimb, un coșmar, În visul ei se arăta chiar Isus, spunînd că el nu va mai ispăși Încă o dată pentru greșelile muritorilor, degeaba Îl urcau aceștia, În fiecare an, cu cîteva zile Înainte de Paște, pe cruce, un joc perfid, vreți să plătesc mereu pentru voi, am făcut-o cîndva, dar n-ați prețuit asta, o țineți, de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pare nespus de rău? Să o Îmbărbăteze? Că nu e vina ei - și nici a lui - și că soarta, numai soarta, fusese potrivnică ? Să se arate indiferent? Au stat acolo, pe trotuar, ocoliți de trecători, multă vreme. „Thomas, vrei să ispășim Împreună?“
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
e frică decît de aceste vorbe: eroare judiciară... Ascultîndu-l pe Socrate, unul dintre judecătorii-acuzați surîde cinic. Așadar, iată mijlocul de a răpune ceea ce n-a izbutit otrava... Nu, Socrate, noi chiar am regretat moartea ta. Acum a venit momentul să ispășim. Pedepsește-ne fără cruțare, pentru că am ucis un nevinovat, care era În același timp o glorie a cetății... Și pe măsură ce acuzatul Îi face apologia, Socrate se prăbușește cu capul În pămînt. În sală e o tăcere desăvîrșită. Nu se aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
am ucis Himera... Mereu Îmi aduc aminte de ea. CÎnd sînt treaz, toată noaptea numai la asta mă gîndesc.) Înaintînd melancolic prin deșert, Belerofon știe că acesta e, de fapt, trecutul său. Și dacă nu l-ar obseda ideea că ispășește o pedeapsă pentru moartea Himerei, ar putea medita la faptele lui ca la ceva străin. Însă gîndul că a fost strălucitor și orb nu-i da pace. S-a deschis În el un proces pe care nu-l mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
crescînd În mine o dorință irepresibilă de a reintra În noianul de amănunte al existenței mele normale. CÎntecul sirenelor Începe să-și schimbe direcția furișîndu-se prin iarbă dinspre uscat. Presimt că mă voi Întoarce cu fața spre munți pentru a ispăși păcatul de a-i fi trădat temporar. Dar știu, În același timp, că marea mi-a vorbit Într-un fel nou despre sentimente de care am nevoie. Îmi va fi foarte greu să despart memoria de Ulise și dragostea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Fiindcă glasul morților în noi A răsunat d‐ atâtea ori zadarnic. Nu ne‐ ar feri de iureșul cumplit Nici tunuri, nici cetăți, nici gropi perfide; Mai bine decât glonțul oțelit Privirea lor de ghiață ne‐ar ucide. O, cât am ispăși atunci de crud Invidia, trufia, ciuda, ura, Ce ne‐ au oprit cu jocul lor zălud Să ascultăm cuminți învățătura Pe care, cu blajin, profetic glas și înțelepte vorbe potolite, Au picurat‐ o morții ceas cu ceas, In inimile noastre împietrite
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
țară, în mai 1974, cu un montaj foto în cinstea Primului Congres al Frontului Unității Socialiste, care avea loc chiar în acea lună. La amnistia de 23 august același an, Urdinare a fost liberat, romancierul rămânând în continuare să-și ispășească pedeapsa. A făcut imprudența să-l roage pe fotograf să treacă din când în când pe la soția lui, Șfița, profesoară de literatură la Liceu, și să-i mai țină de urât, s-o ajute dacă are probleme casnice și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai vedea și nici nu vor afla despre tine niciodată! Într-un dosar se va scrie „mort de cancer În metastază” iar dacă cineva ar cuteza să Întrebe despre el, va primi un răspuns de circumstanță, gen: „inculpatul X Își ispășește pedeapsa Întrun loc de maximă securitate În care nu poate fi vizitat!”. Ștefan Girovescu realiza că soarta sa era pecetluită. Aflase din dosar că „subminase economia națională”, „adusese grave atingeri valorilor naționale”, „dezonorase Însemnele de stat”, „colaborase cu dușmanii socialismului
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
A avut un avocat din oficiu cu care nu a vrut să colaboreze În nici un fel. Nu s-a apărat, iar recursul a fost de asemenea o simplă formalitate, făcută din oficiu, conform legii. Și-a asumat Întreaga vină. A ispășit din pedeapsă numai treisprezece ani, fiind eliberat Înainte de termen pentru bună purtare. Odată ieșit din Închisoare, nu s-a gândit nici o clipă să-și caute familia. A devenit imediat omul străzii, omul canalelor, și, Într-un târziu s-a aciuiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
incredibil e felul cum cei de acolo au acceptat aceste reguli absurde - le primesc resemnați, ca pe un destin. Memoriile pe care mi le-au arătat recurgeau la o argumentare ridicolă! Mi s-au plâns că până și fiica lor ispășea, la rândul ei, „păcatele lui Anton”: fraza asta m-a indignat, dar am renunțat să deschid orice discuție pe tema ei, fiindcă mă grăbeam. * Colțurile gurii i-au căzut a dezaprobare. O deranjează și mănușile la condus, Își simte palmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
noaptea cu Bereza. Hăi, iștia-s rușii! N-ați mai terminat colindatul? O să-l terminăm astăzi, îngăimă, înțelept, Maxim. Și așa se întâmplă. Părintele a hotărât, drept pedeapsă, ca rușii să colinde numai în prima seară de Crăciun, pentru a-și ispăși păcatele. Și mulți ani după această întâmplare, se auzeau colinde în două zile diferite: în Ajun, colindau locuitorii din Ungureni, iar, a doua seară, gospodarii din Ruși. Anii au trecut, casele s-au înmulțit, flăcăii ruși au mers la pețit
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pe oricine iubit, dar prefera să stea lângă mine de când Mihai nu-i răspunsese sentimentelor ei. Nu se mai gândea la o relație care oricum ar fi încetat odată cu terminarea școlii. Aștepta numărând zilele ca un condamnat ce trebuia să ispășească o pedeapsă nemeritată, visând la clipa revenirii lângă familia ei dragă și lângă toți care o mai așteptau acasă. Mihai ar fi putut fi singurul băiat de acolo căruia ar fi putut să-i încredințeze visele, dar ca o bizară
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
în ochi iertare, ca să mă ia înapoi lângă ei, la stână, dar înțelegeam prostia de care dădusem dovadă și acceptam resemnat să mă întorc pentru o vreme în sat, ca o pedeapsă pe care o meritam și trebuia să o ispășesc ca un bărbat ce mă credeam. Badea Vasile mă tot studia cu coada ochiului de parcă atunci m-ar fi văzut pentru întâia oară, îmi întindea obrazul cu degetele lui aspre ștergându-mă apăsat, așteptând să găsească pe dedesubt, ceva anume
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
foudre, ca aceea dintre Romeo și Julieta. De ce n-a venit? De ce am fost sortită să am o singură dragoste și aceea atât de tragică? Plec mutilată de pe lumea asta, înfrîntă definitiv. Nu știu, dar unii oameni sânt sortiți să ispășească greu o greșeală. Eu sânt dintre aceia. Nu mă plîng! Dealtfel, nici nu mai am lacrimi. Odată, sânt mulți ani de-atunci, o țărancă octogenară mi-a spus: domnișoară frumoasă, să te păzească Dumnezeu și Maica Precista de dragostea neagră
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ia foc și, simțindu-și sfârșitul aproape, își înalță singur un rug; la lumina flăcărilor se vede, atunci, că de-a lungul celor douăsprezece isprăvi senzaționale am asistat, fără să ne dăm seama, la o parabolă: nu păcatele ni le ispășim, ci meritele. Și, astfel, ajungi să constați că grecii ne pun mereu în încurcătură. Apolo, zeul vindecător, a răspândit molimi. Ahile, înainte de a fi viteazul neîntrecut de la Troia, s-a purtat ca un ambuscat oarecare, deghizat în haine femeiești și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
tu știi că mie nu-mi place asta! (Aluzie la buza eiinferioară, care sângera imediat.) De ce spunea asta? Voia, cu toate îmbrățișările nebune ce-mi veneau acum, totuși să mă hotărască s-o las? Sau clocoteau remușcările și voia să ispășească? - Și cum ai putut tu la primărie spune "da"? - Nu, eram pe altă lume, n-am spus nimic! Iarăși da impresia, pe care o dase de multe ori odinioară, că jucase rolul într-un anumit fel, ca să se vorbească de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Shojumaru datorită nevinovăției și meritelor lui Kanbei, permiteți-i acestui tânăr să se dovedească vrednic de mila dumneavoastră. De asemenea, nu mi-ați putea face un favor mai mare, stăpâne, decât să-mi porunciți o faptă meritorie pentru a-mi ispăși crima de a vă fi nesocotit ordinul. Hanbei vorbea ca și cum și-ar fi deschis inima, prosternându-se, încă o dată, la podea, în așteptarea bunăvoinței lui Nobunaga. Acest lucru îl dorise Nobunaga de la bun început. După ce primi, din nou, iertarea stăpânului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și colegii de suferință Michi Bobancu și Gelu Popa, copiii sunt desemnați să cânte, la o serbare școlară, melodia însoțindu-l pe Moș Crăciun prin pădurea de brazi de pe scenă) cu lipsa de reacție a oamenilor inevitabil condamnați să-și ispășească existențele "sub vremi". Chiar dacă întreaga ceată îngerească, purtătoare de peruci de vată cu bucle înfundate pe cap și de rochii cu aripi de hârtie creponată nu realizează ceea ce Doamna are să spună, cu glas șoptit, și anume faptul că, probabil, va
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dureri. Dar nimeni nu îndrăznește, nu pentru că nu le-ar fi milă de mine, știu că le este, le-o citesc în priviri, e greu să nu-ți fie milă de cineva atât de suferind, ci pentru că trebuie să-mi ispășesc pedeapsa până la capăt. Mă aflu aici, în starea asta, în templul Domnului, cel puțin așa mi s-a spus, iar acum mă chinui în zadar să găsesc o ieșire din încăperea ce deodată-mi pare blestemată și, dacă n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
poate fi atât de bun? O, Doamne! În genunchi, în genunchi în fața acelui preot care-mi va fi alături când voi muri și care va merge lângă mine atunci când voi păși pe tărâmul de dincolo, aceasta este ceea ce trebuie să ispășesc acum. Dar voi trăi! Există oare mulțumire mai mare decât aceasta? În genunchi, asemeni poporului în care m-am născut, mă confesez acestui om de a cărui bunătate nemărginită mă umplu la rându-mi, sper pentru totdeauna, pentru a trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și respectăm. El a postit prin ajunare (post total) timp de 40 de zile și 40 de nopți. Aceasta înainte de a începe minunata Lui muncă mesianică. Mântuitorul fiind fără de păcat nu avea de ce să postească. Nu avea ce păcate să ispășească. Dar, și în acest fel, El ne-a arătat cum să procedăm, ne-a dat un Model de urmat. Ce facem noi oamenii? Nul urmăm. Foarte multă lume spune că nu poate, că nu s-ar descurca doar cu hrană
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]