1,937 matches
-
la dânsul e mai grav, căci știe precis că a fost părăsit cu scârbă, deci amorul lui propriu e rănit. Probabil că acum spune cu aceeași inepuizare, altcuiva, istorii cu strigoi, evenimente amuzante din cine știe care secol sau cu jovialitate reface isprăvile lui de copil inventiv în obrăznicii. Să mă chinui atât pentru un motiv la care celălalt ar fi putut renunța cu atâta ușurință! Ca să-mi bat joc de Ahmed, l-am pus tocmai pe dulap. A mieunat puțin, s-a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sfârșit în aerul răcoros al înserării. - S-o îngropăm! hotărî Adela într-o fulgerare genială. Am înhumat cadavrul într-un mormânt adânc, săpat cu bărdița birjarului. Deasupra mormântului am așezat un bolovan - modest monument funerar - și, împăcați în suflet de isprava făcută, am plecat. Umbrele serii ne învăluiră repede. În curând mantia cerului fu bătută de toate pietrele prețioase cu care se împodobește de la începutul timpului. Dar poalele mantiei se mișcau. Cea din stânga cobora cu toate diamantele ei sub dealul dinspre
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
schizofrenic? Doamna de onoare s-a zgâit la mine, apoi a pufnit disprețuitor de elocvent. S-a întors spre doamna Silsburn, întrebând-o cu o maximă ironie: — Ați putea pretinde că un om normal e în stare de o asemenea ispravă ca asta de azi? Și-a înălțat sprâncenele și a așteptat. Ați putea pretinde? a repetat cu mult calm. Fiți sinceră. Doar atât vă cer. Pentru lămurirea acestui domn. Răspunsul doamnei Silsburn a constituit drăgălășenia și justețea întruchipate: — Nu, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Și eu îl ironizam din când în când. Iar el se înveselea invariabil. Îi priau, prospera pe seama tuturor observațiilor lipsite de tact și de considerație făcute de cei mici din familie. Acum, în 1951, când aud unele vești iritante în legătură cu isprăvile fraților și surorilor mele mai mici, îi iert gândindu-mă la câtă bucurie i-au adus lui. Mi-o amintesc pe Franny pe la patru ani, șezând în brațele lui Seymour, cu fața spre el și exclamând cu imensă admirație: „Seymour
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
și apoi Încă una, pe care le bău pe Îndelete, abordând un aer sobru. Bând cot la cot cu el, salahorii nu Înțelegeau de ce șeful lor e atât de tăcut. Altădată, le povestea verzi și uscate, lăudându-se Întruna cu isprăvile-i din tinerețe... Lui Subotin nu-i ardea Însă de palavre. Intrase În bodegă nu atât mânat de dorul conversației, ci mai mult ca să probeze dacă vedenia din depozit va Îndrăzni să apară, după primul păhăruț băut, Într-un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
rapid, provocând o sete inepuizabilă! Apăru o picoliță extrem de tânără, frumoasă, deosebit de comunicativă. Cu o oarecare delicatețe, strânse farfuriile de pe masa, având grijă ca paharele să fie permanent pline, lăsându-se pipăită de Șeful Șantierului ce era deja cherchelit. Pentru ca isprava să fie mai cu succes, acesta Îi ceru lui Tony Pavone o banknotă de o sută lei, pe care o introduse fetei În sutien, cotrobăind, Încercând să beneficieze de tot ce putea fi găsit. Satisfăcut, Îi sărută o mână În timp ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
necazuri, băgându-ți nasul În treburile altora. Fi-i om de Înțeles, deschide porțile, după cum vezi alte cifaroame cu beton au sosit și nu se pot Întoarce Înapoi...! Ambițios, preotul nici nu vroia să audă. Jubila În sinea lui de isprava făcută făcând semn muncitorilor să părăseacă cimitirul, Încercând să ajute la strângerea uneltelor de lucru. Exasperat, Tony Pavone distruse Încuietoarea cu aceeași lovitură de târnacop, repezindu-se la preot, Îmbrâncindu-l către ieșire. „Băgas’ar dracul În barba ta de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
iar libertatea să fie garantată tuturor, fără părtinire...!!” „Ce părere ai Șefule...? Oare pentru scoaterea din robie a nemului românesc, nu se poate Întreprinde nimic...? Cum a fost posibilă alungarea regelui Carol II (1893-1953) rege (1930-1940) populația fiind sătulă de isprăvile lui, au aruncat cu pietre În trenul care-l ducea În exil pe fostul Suveran? Cum e posibil ca aceste hoarde de borfași numiți comuniști, să guverneze după bunul lor plac...? Iar cetățenii țării Îi suportă fară a schița cel
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o Îngesuială greu de Înfăptuit. Și așa, Înainte de a primi ordinul de dezbrăcare arestații abea se puteau mișca fiind Înghesuiți la maximum, dar acum...? Unul din liberi, răgni. „Împachetați țoalele după care scriți pe ele numele vostru. Iar după această ispravă, pas alergător la baie nu Înainte Însă de-a vă tunde părțile păroase. Uite, aveți câteva foarfeci...! Să lucrați repede, În caz contrr, vă snopesc În bătaie jagardele dracului...!” Pentru ca, bătaia de joc să fie extinsă Într-o așa manieră
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rămasă În stare de neutralitate, Hitler i-a respectat decizia incredibil de repede. Care să fie marele secret...? Desigur, În nebunia lui acesta spera În viitorul apropiat ca, comisia de aprecieri dela Fundația Alfred Nobel (1833-1896) să se entuziasmeze de isprava lui În Europa și să-i ofere premiul Nobel...! În această uriașă desfășurare de forțe agresive a Germaniei Naziste, România se afla la răscruce de drumuri. Hitler era cu ochii pe rezervele de petrol din Valea Prahovei, produsele alimentare, poziția
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
uneori, nevestele ofițerilor fiind răcite la făcem masaje și le aplicam ventuze iar de multe ori plictisit, onoram centrul orașului privind frumoasele dar afurisitele fete ce erau greu abordabile dacă nu vorbeai ungurește...! În a-l noulea Cer fericit de isprava mea și, pierdut În imensitatea spațiului galactic, Încă savuram parfumul Îmbrățișărilor prietenei mele dragi și făcând pronosticuri de zilele ce vor urma după lasarea mea la vatră după Încă un an de zile căt mai aveam de executat, am aruncat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu H.G. Wells. Și acum cineva are de suferit. Acest Lal ghinionist, care probabil că se săturase de pământ de la bun Început dacă avea asemenea așteptări de la lună. Și În parte avea dreptate, căci omenirea persista În a face aceleași isprăvi În neștire. Vechile chestii comico-lacrimogene. Relații sentimentale. Dorințe incapabile de Împlinire cu folos. Iar și iar, Încercând să dea frâu liber și să-și golească pieptul de anumite strigăte, de anumite porniri Înflăcărate. La ce echilibru pozitiv se putea ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu gura vopsită și turbanul acela din prosop. — Shula, știu că ai făcut asta pentru mine... — Ești mai Însemnat decât omul ăla, tată. Aveai nevoie de el. — Dar de-acum Înainte, nu mă mai folosi pe mine drept scuză. Pentru isprăvile tale... — Am fost la un pas de a te pierde În Israel, În acel război. M-am temut că nu o să-ți termini opera vieții. Aiurea, Shula. Halal operă a vieții! Și să mor? Acolo? Cea mai bună moarte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
tata. — Nu prea Îmi vine să cred că domnul Widick ar discuta despre așa ceva cu Elya. E o persoană cu destul de mult bun-simț În multe privințe. Nu-l știu bine, desigur. Impresia mea generală este aceea a unui avocat de ispravă. Nu un ticălos. O față mare și blândă. — Grăsan Împuțit. O să-l Înjur când Îl văd. O să-i smulg părul din cap. — Nu fi așa sigură că a fost cineva care a făcut-o din răutate. S-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
la biserică să ajute cu mâncarea de Paște. Marjorie, Sheba și eu ne-am dus spre casă ca să pregătim prânzul. Sheba trăncănea despre cât de frumoase au fost imnurile și nu-i așa că pastorul Des e un tip de toată isprava? Apoi, la un moment dat, am început să vorbească despre iubire. Câteodată mi se pare că am fost într-un fel de transă tot anul trecut, spunea ea. Adică, ce e îndrăgostirea, dacă nu un pact mutual de amăgire? Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Rusiei Federația Rusă privilegiul ca, din poziția oficială ce i-a fost concedată, să o poată controla, admonesta, este, cred, incredibil. Trebuie să o înregistrăm ca pe o mare înfăptuire în politica noastră externă (demnă de a fi comparată cu isprava lui Dănilă Prepeleac); ce să mai spunem despre apărarea și promovarea intereselor României, despre demnitatea ei în politica externă și altele lucruri care, ca un blestem pentru români, nu mai contează. Sau poate că României i s-au făcut, la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de nimica! zise el cu tărie. Și spre încredințare parcă, se așeză grecește, se trase mai aproape de focul moșneagului, aduse oala de vin la gură și sorbi câteva înghițituri lungi. Tot îmi zice boierul: Măi Petrișor, tu ești om de ispravă, da’ pacat că bei... Apoi aista zic, vinul, îmi dă mie coraj... Și zice: Măi Petrișor, băiete, om urât nu ești, și ai trecere la femei, da’ păcat că bei... Apoi eu îs om fudul și puțin îmi pasă... De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ea, ce are a face ungurul?... Slujbașul simțea că se desmeticește. Tăcu un timp, apoi vorbi, și despre ungur nu-și mai aducea deloc aminte: Apoi eu să-ți spun dumnitale. Boierul îmi zice: Măi Petrișor, tu ești om de ispravă, da’ pacat că bei... Apoi zic, mie vinul îmi dă coraj... Și-mi mai zice: Măi băiete, om urât nu ești și ai trecere la femei, da’ pacat că bei. Apoi mie vinul nu-mi face rău... Se risipește aburul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
baltagul și începu să descarce repede carul azvârlind lobdele la marginea drumului. De deasupra ploua încet, mocnit, și văzduhul plumburiu apăsa parcă asupra lumii o mâhnire sfâșietoare. Ile Covataru gemea încet, în noroi, lângă car, sprijinit într-un cot. După ce isprăvi, Gavril apucă pe român de subsuori și-l aburcă încet în car. Apoi îndemnă scurt boii: Hai! Boii porumbi se opintiră și scoaseră cu greutate carul din hlei. —Cucoane! zise Gavril cu tărie; dumneata apucă de-a dreptul pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o grădiniță de zarzavat din dosul casei, și hrănea vreo cincisprezece găini care-i dădeau ouă. Avea o odăiță curățică, cu lăvicere de petici colorate pe jos, cu „tablouri“ pe păreți - Othello întinzând un braț spre depărtări și povestind Desdemonei isprăvile lui, Romeo sărutând pe Julieta, și altele. Haia intra și se așeza pe un scăunaș în dreptul ferestrelor deschise, pe care înfloreau flori în oale de lut. Tudorița, așezată în fundul unui divan, o privea zâmbind; și amândouă tăceau o vreme, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-se pătruns de blândeță. Zâmbi mamei sale. — Voiam să-ți mai spun, zise nana Floarea, că badea Toma mi-a adus de știre și de la Laz, că fecioru-tău crește și a început a râde. Paznicul nu păru bucurat de asemenea isprăvi ale unei ființi neînsemnate, care săvârșise, cu venirea ei pe lume, o faptă cumplită. Mi-a mai adus și alte știri de la Laz, de la cuscrul Mitrea și de la cuscra Elisaveta, cum că s-au făcut rugăciuni de nouă zile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în alt canal. Acolo ne-am înșirat și am zvârlit undițele. Eram în preajma unui gard, care închidea limanul după ce crapii intraseră, odată cu începutul verii, la boiștea lor. Erau locuri cu bun renume, unde tovarășii mei pescari săvârșiseră - după cât povesteau ei - isprăvi repetate. Câteodată dădea somnul foarte bine la undiță, altă dată șalăul. La vremea asta însă, începea să miște crapul. Bătaia în apa liniștită și joasă a lacului se isprăvise și peștele cel mare umbla iar după mâncare. Îndată ce soarele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lucru, căci Yahya, eroul Bastei, era unul dintre dușmanii lui cei mai aprigi. Revendica de altfel chiar tronul Alhambrei, pe care stătuse cândva bunicul său, și îl considera pe sultanul prezent un uzurpator. Chiar în ajunul Anului Nou, o nouă ispravă a apărătorilor Bastei le ajunse la urechi celor din Granada. Castilienii aflaseră, se spunea, că la Basta cam începeau să se împuțineze proviziile. Pentru a-i convinge de contrariu, Yahya imaginase o stratagemă: să adune toate merindele care rămăseseră, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Harun nu se temea să se apropie de ei. Eu însă eram pe cât de speriat, pe atât de scârbit. În zilele de sărbătoare, veneau povestașii. Mi-aduc aminte mai cu seamă de un orb al cărui toiag dănțuia în ritmul isprăvilor lui Hellul, erou al războaielor din Andaluzia, sau ale faimosului Antar Ibn Șaddad, cel mai viteaz dintre arabi. Odată, pe când evoca iubirile lui Antar cel negru și ale frumoasei Abla, s-a întrerupt ca să întrebe dacă printre cei de față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
goi, fără nici o rușine. Tinerii școlari vorbesc despre dascăli, își povestesc năzbâtiile, trecând sub tăcere bătăile la fund căpătate mai apoi. Adolescenții vorbesc despre femei, acuzându-se reciproc că tânjesc după una sau după alta și fălindu-se fiecare cu isprăvile amoroase. Adulții devin mai rezervați la acest capitol, dar fac schimb de sfaturi și de rețete menite să amelioreze eforturile trupului, subiect inepuizabil și mină de aur pentru șarlatani. În restul timpului, vorbesc despre dinari, discută despre religie și politică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]