1,214 matches
-
adepta primenitului și îngrijitului excesiv. Nu pentru că nu mă iubesc, ci pur și simplu pentru că nu le-am dat de gust. Dacă încercam vreodată să mă aranjez, Mark se alarma, iar pe Maria și pe Lisa le făcea să râdă isteric. Respect standardele minime. Mă epilez vara când port pantaloni scurți. Sunt meticuloasă când vine vorba de talc și deodorant și cheltuiesc o avere pe mașinării de curățat dinții - în primul rând pentru că am fobie de dentiști. Am zis să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
colț“ par să țină foarte tare la terminologie. Am insecte care mi se cațără prin păr și e posibil să le am de câteva zile. —Vreau să scap de ei ACUM. Trebuia să mă concentrez asupra respirației ca să nu devin isterică. Andrew alese o serie întreagă de produse. A început cu o sticlă frumoasă verde, decorată cu frunze. Bun, aceasta este varianta naturistă. Conține ulei de arbore de ceai... L-am prins de mână ca să-l opresc să ducă gestul până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
-l apropiai, presându-i astfel șezutul de josul pântecului meu. M-a primit atunci întreg și fără cea mai slabă șovăire a trupului. - Faust, partea a treia - s-a scremut după aceea piticul dinlăuntrul meu, între două miorlăituri de plâns isteric. Dințișorii lui de știucă mi se înfipseră în colțul inimii, de astă dată mai îndelung ca în alte rânduri și durerea ascuțită a splendidei mele izolări reveni după declupare. - Latră! Am răcnit către femeia cu carnea dulce tolănită pe covor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu părul roșcovan și cu carnea albă. Buzele lor sunt largi și cărnoase, iar mersul îl au legănat. Nu pot să le sufăr îmbrăcate. Îmi place să le văd goale, zburdând ca mânzele, cu tremur în carne, cu icnitul iepelor isterice în fața armăsarului cu nechezat în flageoletă, ce-și bate pe pântec obada pornită din gura desagului negru. Am oprit-o pe Gloria de a se mai preumbla pe câmp în preajma hergheliei, pentru că am văzut odată, cum un soldat băgase mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
al meu cu Lizelote Vreau să rămână pulbere de aur mat, pe nori. Îi stăruie, cucernic, pierdute mirodenii, În păr și mai ales, aproape de urechi, - E un miros de biblie rămasă de milenii, E-aroma cărții umede cu literele vechi. Isterică și mare e, cu sprinteneli de cal, Și totuși se alintă și zburdă ca o mânză. M-a cunoscut la strand superbul animal Cu ceafa grea și roșie și plină de osânză. Îndrăgostit de ea, i-am revăzut strămoșii, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de un an. Asta i-a necăjit pe părinți, mai puțin pe mine, de vreme ce încă de dimineață îmi erau deschise drumuri de evadare ce mă purtau în lumile dorite. Astăzi, ori de câte ori suferă din cauza notelor slabe sau a profesorilor neputincioși și isterici, nepoții se lasă numai pe jumătate consolați de mărturisirea bunicului cum că a fost un elev în parte puturos, în parte ambițios, dar oricum slab, sub medie. Ei gem, de parcă ar fi nevoiți să care pietre de moară a căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ei doi în pat. Pur și simplu nu suportam gândul că el o dorea pe ea. Ideea asta mă umplea de o furie copleșitoare, dar neputincioasă. Și de mânie. Îmi venea să-i omor pe amândoi. Îmi venea să plâng isteric. Mă simțeam urâțită de atâta gelozie. Desfigurată. Simțeam că fața îmi devenise verde și schimonosită din cauza geloziei. E un sentiment așa de urât. Și e atât de lipsit de sens. Și nici nu are vreo țintă. Dacă pierzi pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pentru bere și droguri. Sigur că înțelegeam. Dar atunci când Freddie/Charlie/Micki s-a apucat să mănânce una dintre brioșe, una dintre brioșele mele, aproape c-am izbucnit în lacrimi. Mi-a venit să bat din picior și să urlu isteric, ca un copil aflat în plină criză de nervi: Aia e brioșa mea! Mie mi-a cumpărat-o Adam! Mi-am înghițit vorbele cu greu. N-aveam ce să caut acolo. Fusese o prostie din partea mea să cred că cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a făcut o criză și... hei!... Unde pleci? Părea foarte surprins. După care am văzut că s-a supărat. — Îmi pare rău, am îngăimat venindu-mi să mor de rușine. Dacă până atunci Adam avusese vreun motiv să mă considere isterică și nevrotică, chestia asta nu putea decât să-l convingă de faptul că eram o scârbă totală căreia îi plăcea să iște scandaluri. —De ce pleci? m-a întrebat el supărat și jignit. Îmi cer scuze că a durat atât. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de durere purta în suflet? Trebuia să mă lămuresc. Dar mai întâi trebuia să elimin dificultățile prezente. M-am lansat în problemă plină de curaj. —Și după ce am vorbit cu tine duminică seara, mi s-a părut c-am fost isterică, că am reacționat exagerat, că te-am speriat, că te-am pus pe fugă și că n-o să mă mai suni, am turuit urmărindu-l cu atenție pe sub gene ca să văd cum reacționa. Păi... a zis el lent. Of, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
odată de după perdea sau de sub canapea, cu un zâmbet mieros pe față, îmbrăcat în smoking, fumând trabuc și zicând ceva de genul: „Presupun că aceasta este soția mea“. Vrei să spui că e în casă? am întrebat pe un ton isteric. Simțeam cum mi se învârte capul. De ce tocmai acum? m-am întrebat. De ce alesese tocmai momentul ăsta ca să-și facă apariția? Ce voia? Nu, mi-a răspuns mama un pic enervată. Crezi că l-am fi lăsat să stea aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am spus. Mai târziu o să-mi pot permite să sufăr și să mă dau cu capul de pereți, dar deocamdată trebuie să mă țin tare. Cât... cât mă bucur să te văd, Claire, a zis el îngrozit. Părea un pic isteric. M-am uitat la fața lui albă ca varul și agitată și-am simțit cum urcă un val de furie în mine. Îmi venea să-l mușc. Voiam să fiu furioasă. Voiam ca furia să-mi curgă prin vine. Furia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu mă las intimidată de James. Mă străduiam să nu uit că exista o linie de demarcație între a fi înțelegător și a te face preș în fața cuiva, între a-ți apăra poziția și a te transforma într-o criminală isterică. —James, am spus reușind, în mod miraculos, să par calmă, trebuie să încercăm să lămurim lucrurile. Dacă eu îți pun niște întrebări, o să-mi răspunzi cu „da“ sau „nu“? — Ce fel de întrebări? m-a chestionat el suspicios. Păi, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
prăfuit, unealtă cu ajutorul căreia rezolvă orice tip de problemă, de la cele cosmologice pînă la cele familiale, oarecum din aceeași categorie, legate de vacă, mamă, grindă sau nevastă. Concomitent, acest muncitor posedă cu briliant dramatism și ceea ce-aș numi parfum isteric, mai ales vara. Prin mijloacele de transport În comun, de la o criză existențială la alta, sau chiar În parcuri, mireasmă prin care-și face-un loc În lume, În viață, În tramvai, mai precis creează un gol circular În juru-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acum ireparabil dac-ar fi să judecăm după figura lui de Romeo căzut pe scări cu Julieta cu tot, stătea prea des În bătaia vîntului la prova viitoarei epave, precum statuia Mosfilm ca atitudine și joc, Însă un pic mai isteric. O altă producție vîntoasă a fost Tombstone, cu actori de tip Kurt Russell și Val Kilmer. Aici distribuția a fost făcută după un criteriu mai puțin sever decît În Titanic, și cînd zic criteriu, zic fălci. Filmoid cu deosebire jalnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și suflete. Locul precipitațiilor sub formă de ninsoare: parlamentul României. Motivul fulguielii: „au Învins unioniștii: FSN-ul. A fost o victorie Împotriva celor care lucrează de zor la scenariul dezbinării noastre, În care se vrea un episod și acel miting isteric de la Timișoara. (...) Cuvîntările rostite au fost ca un balsam pe rănile divizării pustiitoare și de aceea putem spune că a nins totuși, a nins cu liniște În sufletele noastre”. Efectul repetiției este pustiitor. Poetul ne Îmbălsămează În continuare, acoperindu-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
foarte scump și începu să-l răsfoiască. E o listă absolut eclectică, îngână el. Uite, asta, de exemplu: Musafiri nepoftiți pe capul nemților. O poveste veselă despre bombardarea Dresdei, scrisă de comandantul de escadrilă „Punct-lovit“ Fortescue, Crucea Victoria. Sună cam isteric, după părerea mea. Uite, asta mi-a atras atenția: O abordare luterană a filmelor lui Martin și Lewis. Sau asta, și mai grozavă, Soclurile de la A la Z de Preasfinția Sa J.W. Portage - „o carte de referință de neprețuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
atunci s-a întâmplat. Cred că a fost un fel de revelație. Trebuie să vă amintiți că în perioada aceea nu mai vorbisem de un an cu nimeni: poate că înnebunisem, deși nu cred. N-am izbucnit într-un râs isteric sau altceva de genul ăsta. Cu toate acestea, am trăit ceea ce s-ar putea numi un moment rar de luciditate: o iluminare fulgerătoare, foarte subtilă și trecătoare, dar suficientă pentru a provoca o schimbare durabilă, dacă nu în viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
N-ar ezita nici o clipă. Zâmbi în timp ce Henry digera informația. Dar mai e mult până atunci, spuse el. Care e băiatul norocos care va duce vestea bună la Bagdad? — Clark, probabil. Îl cunoști? — Vag. Pare un tip cumsecade. — E cam isteric, ca să fiu sincer, spuse Henry. Nu prea știm ce e-n mintea lui. Dar în treaba asta e alături de noi. Mototoli încet pliantul. Să-l aruncăm pe foc, spuse el, aplecându-se spre cămin. — Sau mai avem o alternativă, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fiecare ziar îngălbenit, fiecare bilețel de care nu mai aveam nevoie și fiecare bucățică de hârtie. Nu m-am oprit decât când am dat peste un pachet nedesfăcut cu cărți de la Peacock Press: apoi cuprins de o curiozitate absurdă, aproape isterică, am smuls ambalajul și m-am uitat la cele trei volume. Voiam să văd ceva care să mă facă să râd. Era o broșură subțire intitulată Splendorile arhitecturale de la Craydon, care se lăuda, conform fluturașului, „cu trei ilustrații în alb-negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pictorița. Pictorița din casa lui Joan! Dar nu era cu putință! Ce naiba căuta aici? Ești sigur că ți-ai revenit? întrebă Phoebe, văzând schimbarea de expresie de pe fața lui. Pari cam ciudat. Cred că am înnebunit, spuse Michael. Tabitha râse isteric auzind aceste cuvinte. — Ce amuzant! strigă ea. Suntem doi acum. Și cu această observație lămuritoare îi conduse pe toți din nou la parter. Capitolul 3 Nu intrați în panică,băieți! — Testamentul domnului Mortimer Winshaw, spuse Everett Sloane privind grav de jur-împrejurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Ambreiaj, accelerație, viteza, ia piciorul de pe ambreaj, am recitat eu În timp ce mă străduiam să ignor urletele jalnice ale cățelușei care se auzeau de câte ori acceleram. Când plângea, când scheuna, când fornăia. Când am ajuns la apartamentul Mirandei, bietul animal era aproape isteric. Am Încercat să-l liniștesc, dar Înțelegea probabil că nu sunt Întru totul sinceră, și-apoi, nici nu aveam vreo mână liberă cu care să-l mângâi. Deci, de asta studiasem și analizasem cărți, piese de teatru, nuvele și poezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
decis să fiu fată de comitet și să răspund. — Biroul Mirandei Priestly. — Emily! Stau Într‑o ploaie torențială pe Rue de Rivoli și șoferul meu a dispărut. A dispărut! Mă Înțelegi? A dispărut! Găsește‑l imediat! Era de‑a dreptul isterică și o auzeam pentru prima oară vorbind În halul ăsta și nu m‑ar fi surprins să aflu că e și ultima oară. — Miranda, așteaptă o clipă. Am numărul lui chiar aici. Mi‑am Întors privirile spre biroul meu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fi acolo, pe suprafața trupului ei, și nu ar roade-o din interior. Îi reveni ideea că s-ar putea răni Într-un fel. Era un fel de soluție la problemă. N-o s-o fac, Își zise, ca o fătucă isterică. N-o s-o fac pentru Julia, sperînd că va veni și mă va surprinde. N-o să zac pe podeaua salonului. O voi face pentru mine, ca pe un secret al meu. Nu-și Îngădui să mediteze la cît de jalnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ca luminile pe care le vedeai În sălile de operație din filme; chiar și suprafețele albe și lise ale căzii și chiuvetei creau un anume aer clinic, un sentiment al eficienței, chiar al datoriei. Nu semăna deloc cu o fătucă isterică. Își revăzu fața În oglindă și culoarea stacojie Îi dispăruse; părea absolut rațională și calmă. Se apucă să lucreze, de parcă ar fi planificat Întreaga operație dinainte. Deschise trusa și scoase o cutie Îngustă de crom În care se afla aparatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]