1,396 matches
-
Identitatea Moldovei rămâne, oricum, pe fundațiile la fel de fluide ca și teritoriul său, din acest motiv este probabil să rămână pentru un viitor incert contestată ca spațiu cum a fost întotdeauna. Însă, întrucât obiectul studiului de față a fost unul preponderent istoriografic, se cuvin câteva aprecieri făcute și la adresa ideologilor curentului moldovenist. Din acest punct de vedere, în ultimele rânduri trebuie să îmi exprim dezamăgirea: mă așteptam la argumente solide, studii bine argumentate și susținute de surse istorice, care să creeze măcar
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
pe care le-au antrenat. De aceea, ar fi posibil ca, uneori, Cititorul să aibă impresia existenței unor repetiții în expunerea acestora, ceea ce, în realitate, nu este altceva decât formă de concretizare a metodologiei aplicate. În ceea ce privește baza documentara, demersul meu istoriografic este rezultatul, în cea mai mare parte, a unor îndelungi investigații în arhive din Anglia, Germania, Suedia și Italia (Veneția), unde am urmărit rapoartele reprezentanților diplomatici englezi, prusieni, suedezi și venețieni care au reprezentat țările lor la Istanbul și la
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
sud-estul continentului și Marea Neagră, iar chestiunea orientala va reveni la locul care i-a consacrat importantă și încărcătură explozivă" (s. Ven.C.)1. Așa se explică, deci, prezența neîntreruptă a Rusiei, și în perioada cro nologică care delimitează acest demers istoriografic, în problema orientala, a cărei evoluție a făcut eforturi să o influențeze, pentru a o putea "rezolva", potrivit obiectivelor pe care și le fixase în Orientul European, încă de la începutul secolului al XVIII-lea. Cum acele obiective nu puteau fi
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
pot desprinde din cercetarea naturii conexiunilor care au existat între interesele statelor nordice în spațiul baltic și cele din Europa Orientala. Concluzia cea mai importantă care se poate desprinde din parcurgerea acestor pagini, si anume, a fost necesar acest demers istoriografic?, o pot formulă, însă, doar Cititorii la dispoziția cărora îl pun. 6 Sveriges Riksarkivet, Kabinettet/UD Huvudarkivet, E2D Konstantinopel 1817-1818. Summary Introduction It is well known that the peace signed at Nystadt în August, 1721 was the end of the
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
antice păgâne. Acești istoriografi nu reușesc să pătrundă felul de a înțelege al creștinismului, întemeiat pe o teologie și o morală evanghelică străină concepțiilor religiilor antice; se asistă la o anumită tendință de asimilare mai ales în descrierea divinului. Faptul istoriografic slujește prea puțin schițării unui cadru istoric opus celui creștin, după cum putem vedea în opera sfântului Augustin (354-430), Cetatea lui Dumnezeu. Capitolul II Serviciul militar și războiul drept în concepția creștină 1. Serviciul militar și războiul drept 1.1. Concepția
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
era la fel de importantă, ca pentru ofițerii din anturajul lui Iulian Apostatul (361-363), existând o mediere diversă. Principalele caracteristici ale problemei militare sunt diferite: sălbăticirea, absența culturii și a eficienței îndeosebi în Occident erau tot atâtea tematici prezente și în considerațiile istoriografice păgâne, străine prezenței creștine ori influenței sale (de ex. la Ammianus, Vegetius și anonimul operei De rebus bellicis). O situație diferită întâlnim în Orient unde sensul și validitatea statului sunt majore, iar numărul martirilor militari predomină, obiecția față de serviciul militar
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
De-a lungul a 188 de pagini se dezvoltă, Întreruptă, povestea ultimului Împărat roman, Syagrius, ucis de Clovis În 486 d.Hr. Cele 55 de capitole - de dimensiuni voit variabile, de la zece rînduri la zece pagini - brodează În jurul relatărilor, fidel istoriografice sau ficționalizate, despre sfîrșitul Romei. Dincolo de poveste, de lapidarele pilde, de limpezimea clasică a stilului (În ciuda plăcerii baroce a oximoronului), cartea lui Quignard constituie o intervenție politică, Înscrisă Într-un militantism surd, puțin discutat Încă la noi, al Europeanului față
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
consacrate miturilor comunismului românesc. Pentru a sugera inventarul de teme, imagini și simboluri, al acestei "definiri a ideologiei comuniste ca mitologie" (Lucian Boia) sînt utile, cred, citarea, din păcate selectivă, din motive de spațiu, a cîtorva autori: Al. Zub, Mituri istoriografice în România ultimei jumătăți de secol; Petre Guran, Colectivizarea, între mit și realitate; Antoaneta Tănăsescu, Un Făt-Frumos de laborator omul nou; Zoe Petre, Promovarea femeii sau despre destructurarea sexului feminin; Daniel Barbu, Un mit al totalitarismului colectivismul; Adrian Cioroianu, Lumina
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
a-i intimida, risipi și admonesta pe adversarii politici. Istoria acelui moment, convulsivă, dramatică, n-a fost scrisă până astăzi cum trebuie. Există însă destule depoziții ale martorilor ei și chiar tentative de a-i fixa liniile directoare sub unghi istoriografic. Vlad Georgescu a urmărit într-o sumară sinteză etapele cuceririi puterii, subliniind dependența comuniștilor români de politica sovietică. Tranziția spre noul regim s-a făcut sub presiunea Armatei Roșii, cu amenințări abil diseminate și cu o propagandă lipsită de orice
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pledând pentru pluralism și toleranță. "Din parte-mi, spunea el, orice poziție istorică mi-a părut întotdeauna acceptabilă, numai să nu excludă vreo poziție pe care se poate situa istoricul". E lesne de observat coincidența dintre această atitudine în plan istoriografic și deschiderea pluralistă pe care lumea contemporană o reclamă oriunde sub unghi politic. Planurile se intersectează, cele două registre ale realului comunică între ele, aceeași nevoie adâncă de adevăr le nutrește pe amândouă. Momentul de față, unul dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cu instrumente specifice. Dar adevărul în cauză nu e numai al său, ci al oricărei conștiințe umane. Fiindcă istoria, ca disciplină, e în ultimă instanță un teren de confruntare cu noi înșine. La acest final de veac și de epocă istoriografică e menită a limpezi, mai mult ca oricând, în spațiul istoriei vii, ale cărei trasee diacronice trebuie să le degajeze din mulțimea informă a faptelor. Poate nici un eveniment nu e atât de semnificativ din acest punct de vedere ca acela
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
au traversat secolul nostru sunt azi obiecte de studiu și sub unghiul strategiei. Un excelent istoric din noua generație, Herve Couteau-Begarie, s-a dedicat aproape integral acestor studii în dublu plan: militar și geopolitic pe de o parte, în spațiul istoriografic pe de alta. Se poate spune că e una dintre cele mai fertile direcții în cercetarea actuală și că amintitul istoric s-a îndreptat anume concomitent spre mutațiile produse sub unghi militar (Géostratégie de l'Atlantique Sud, 1985; La puissance
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în cercetarea actuală și că amintitul istoric s-a îndreptat anume concomitent spre mutațiile produse sub unghi militar (Géostratégie de l'Atlantique Sud, 1985; La puissance maritime. Castex et la stratégie navale, 1885); Géostratégie du Pacifique, 1987) și spre conduitele istoriografice, Le phénomène "Nouvelle Histoire" (1983) fiind un studiu de "strategie și ideologie". Ni se atrage astfel luarea-aminte iarăși asupra legăturii consubstanțiale dintre istoria-eveniment și studiul acesteia. Noua istorie, cu marea ei faimă, nu e doar rezultatul unei cercetări de calitate
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
le smulge tainele conținute. "Pământul nostru va fi întrebat în toate părțile și va vorbi", spunea același mare istoric care a fost N. Iorga, îndemnând la refacerea în acest mod a străvechilor culturi locale (Generalități, 1944, 92) și plasând ancheta istoriografică într-o perspectivă ce trebuia să țină cont de orice categorie documentologică, așa cum istoricii admit astăzi fără rezerve. Dincolo de ceea ce se credea a fi tăcere densă, impenetrabilă, se descoperă pe diverse căi (limbă, folclor, "instituții" antropologice) o viață culturală ce
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de sugestii pentru cei îngrijorați că "post-istoria" îi va lipsi pe slujitorii lui Clio de pâinea lor cotidiană. Gândul acesta l-a preocupat încă de la început și pe N. Iorga și nu e surprinzător că el a extins aria anchetei istoriografice până la a cuprinde însăși "viața omenirii moarte, care trăiește în mintea noastră, precum și noi vom trăi unii personal, alții ca epocă în mintea umanității care va veni". De la mari imperii, de la destinul unor mări și oceane în istorie, de la ample
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
acestei ființe pătate și pure care e în noi înșine", după cuvântul aceluiași Ranke 4, mereu actual în viziunea lui asupra istoriei universale. Profesioniștii domeniului n-au mers nicicând mai departe în această căutare de sine, regăsibilă în orice efort istoriografic. Sinteza a devenit un cuvânt de ordine mai cu seamă în secolul nostru și e util să amintim faptul că acesta a debutat cu o semnificativă pledoarie pentru sinteză (H. Berr), restrânsă inițial la domeniul istoriei (Revue de synthèse historique
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
înrâuri masele pe linia unui militantism de clasă. Istoriografia romantică făcuse din cunoașterea trecutului (o știm de la Michelet, însă și de la Karamzin, Palacky, Kogălniceanu etc.) un mijloc esențial de autodefinire și un instrument regenerativ. Kogălniceanu, de pildă, recunoștea în demersul istoriografic o necesitate inexorabilă, căci fără el omenirea ar fi redusă la infantilism. Ideea venea de la Cicero, din care istoricul nostru reproducea chiar un pasaj esențial, unde memoria faptelor noastre e chemată a se uni cu veacurile de mai nainte. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
elocvent, nimic mai persuasiv ca documentul în cauză. El presupune o conștiință de sine și evocă o dramă colectivă de două ori milenară, dramă a cărei proiecție în actualitatea memorabilului "89" românesc e în același timp un act de restituție istoriografică și unul de dreptate. Nu se poate rezuma un text ca acesta, scris cu mare economie de mijloace, bine informat și sobru, cu articulații de structură ce denotă o excelentă familiarizare cu problema pusă în studiu. Aparatul critic și bibliografia
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
se reflectă preocupările de teorie și metodă ale marelui istoric. Titlul de Generalități poate deruta pe cititorul neprevenit. În fond, N. Iorga a emis un sistem, deși se declara împotriva unei gândiri sistematice în istorie. El filosofa pe marginea experienței istoriografice, cu toate că a respins îndeobște "filosofia istoriei" ca inutilă. Textele strânse într-un volum (lecții introductive, conferințe, comunicări, prefețe) conturează un sistem de gândire al cărui interes actual e dincolo de orice dubiu. Editoarea l-a surprins ca atare încă în cartea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
o vastă istorie a Rusiei, în spirit mesianic, cea care l-a impresionat și pe Kogălniceanu. Spre deosebire de alți contemporani, Karamzin a adoptat de la început o atitudine de calmă expectativă, de lucru metodic, de construcție monumentală, așa cum apare vasta-i sinteză istoriografică. Alte figuri prezentate în volum completează tabloul unei Rusii agitate, nervoase, dar încă inaptă să pună la lucru ideile Revoluției Franceze. Cunoscutul scriitor și opozant A. Radiscev, diplomatul Ivan Simolin, dramaturgul Iacov Kniajnin, prințesa Ecaterina Dașkova, eruditul N. Novikov sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cazul amintit e felul cum îmbina Costin anamneza întemeiată pe experiența proprie și studiul epocilor revolute, mergând până la etnogeneză. Regăsim la el o conduită exemplară, una ce evocă în același timp mai multe motivații. Se poate spune că orice restituție istoriografică bine condusă e un fel de a coborî în noi înșine, cum de altfel înclină să creadă și unii istorici contemporani (R. Koselleck). Invitând la solidaritate cu generațiile anterioare, anamneza istoricului e și un aport la cunoașterea de sine. Cronica
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
lui Alain Besançon, unul dintre exegeții cei mai pătrunzători ai fenomenului contemporan 10, secondat de Anthony Hartley și alți comentatori 11. Chestiunea "postistoriei" merită desigur un examen mai atent, în alt cadru. Convorbiri literare, 27 (august 1990), p. 3 CONCLAV ISTORIOGRAFIC Periodic, asemeni olimpiadelor ce adună tineretul apt de competiție înaltă, breasla istoricilor se strânge într-un loc anume pentru desfășurarea de teme, metode, perspective. A fost rândul Spaniei să găzduiască anul acesta al XVII-lea Congres de științe istorice, în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Perspectiva integrării 3 Între umilință și înălțare 3 Solidaritate și cultură 3 În orizontul generalităților istorice 3 Retrospectiva târzie 3 "Silințe către liman" 3 Cunoaștere și comprehensiune 3 În căutarea europei 3 Istorie și anamnesis 3 Sfârșitul istoriei? 3 Conclav istoriografic 3 Un eveniment cardinal 3 Sensul revizuirii 3 Europa, o problemă deschisă 3 Memoria capta 3 Indice...............................................................264 Sommaire..........................................................271 În colecția Historia Magistra Vitae au apărut (selectiv): Ștefan Mihai Ceaușu Un iluminist bucovinean boierul Vasile Balș: (1756-1832) Sorin D.
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
au survenit în societate și implicit în cultură și educație, în procesul trecerii de la modernitate la postmodernitate. Epoca modernă avansase ideea influențelor socio-politice în cadrul muzeului, începînd cu iluminismul, ca mijloace eficace de educație socială, politică sau etică, documentare și practică istoriografică. Perspectiva postmodernității a impus o reconsiderare a demersului istoric, teoretic și practic, de interpretare și explicare cu ajutorul obiectului muzeal dintr-o perspectivă anistorică 1. După unii muzeologi, muzeul postmodern trebuie să funcționeze prin empatie afinitate, corespondență rezonanță, sursă de factură
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
să vorbim despre preistorie, pentru că nu există alte izvoare care să ne descrie evenimentele și pe protagoniștii lor. c) La acest element ușor de individualizat de cel care citește critic Biblia ebraică se adaugă un altul. Scrierile profetice și cele istoriografice nu corespund practic niciodată cu operele ieșite de sub pana autorilor lor tradiționali deoarece au fost în bună parte reelaborate, uneori chiar recreate, de școlile de gândire numite curent „deuteronomiste” pentru că reflectă gândirea cărții a cincea a Bibliei. Așadar, întrucât această
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]