1,301 matches
-
opt adaling-i sau „războinici de frunte“. Toți erau înrudiți între ei. Ceilalți oameni liberi, nelongobarzi, ziși și waregang-i, erau patruzeci și opt la număr; saxoni erau doar șase sau șapte, și restul romani; așa îi numeau winnilii pe locuitorii pământurilor italice înainte de venirea lor, indiferent ce rasă ar fi fost. Țărani liberi și robi, ziși și skalks, erau cincizeci și trei. Femeile longobarde erau în număr de treizeci și șapte. Celelalte cincizeci și două erau fie libere, țărănci sau roabe. Erau treizeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și riscând“, a scris cineva care i-a cunoscut pe când locuiau încă în Germania. Acea îndărătnicie care se dădea în vileag atunci când susțineau că între „da“ și „nu“ există „poate“, ci doar neantul a fost îmblânzită de conviețuirea cu neamurile italice. Pierderea acestei concepții de viață le-a adus vreo zece ani de debandadă și de anarhie, în care au fost cât pe-aci să dispară. Au izbutit s-o scoată la capăt datorită bunei cârmuiri a regilor Autari și Agilulf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe verso găsindu-se fie cîte un desen, fie cîte o gravura, pe toată pagina. Textul este în mare parte scris cu cerneală, dar există și cuvinte și pasaje scrise cu creionul, acestea fiind probabil adăugiri ulterioare (sînt marcate prin italice în ediția de față). (Unele dintre aceste adaosuri în creion au fost ulterior întărite de Blake cu cerneală). Majoritatea paginilor cu text au marginile decorate cu desene în creion, exceptînd cazul cînd marginile sînt deja ocupate cu gravurile pentru Night
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
2 NOAPTEA ÎNTÎI: Descrie căderea lui Tharmas. (Vezi Harold Bloom, Blake's Apocalypse, pentru excelente analize ale fiecărei "Nopți" din Vala în parte). Adăugirile și corecturile în manuscris făcute ulterior de Blake cu creionul au fost redate peste tot prin italice în ediția de față. Întreruperile în manuscris au fost redate printr-un spațiu liber. 3 (I, 1) Cîntul Bătrînei Mame: Eno, Fiica a lui Beula, recita tot cîntul Cei patru Zoa sau "Cartea lui Vala". Ea este cea care deschide
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de o masă largă și variată de oameni cu gusturi diferite. Acum pictorii nu mai sunt toți monahi, drept urmare, își permit să iasă din anonimat și să‑și semneze lucrările. Încet, începe să se remarce școa‑ la venețiano‑cretană sau italico‑cretană, ale cărei icoane continuau să fie puse în valoare în număr mare chiar și după cucerirea insulei Creta de otomani în anul 1669; după aceea, artiștii s‑au refugiat în Veneția unde exista un comerț profitabil cu icoane provenite
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
Sunt celebre lucrările: Gal murind, ofrandă adusă regelui Attalos I al Pergamului și mai târziu, Nike (Victoria) din Samotrace 11. Ca și grecii, etruscii (cca. 700 î.Cr.‑90 î.Cr.) și‑au construit orașe‑stat care au deținut controlul asupra peninsulei italice. Însă, spre deosebire de greci, dar într‑un mod asemănător egiptenilor, etruscii credeau într‑o viață viitoare, acest lucru având o influență puternică asupra ornamentării bogate a mormin‑ telor nobililor. Lucrări cum ar fi Lupa Capitolină, simbolul Romei, sau Hime‑ ra din
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
mai Însemnat, În această etapă preliminară, revine culturii materiale romane, care are o puternică influență asupra celorlalte civilizații antice. Urmează etapele propriu-zise ale romanizării, când toți factorii amintiți acționează laolaltă. Acest proces Începe În epoca Republicii, când sunt romanizate Pen. Italică și insulele limitrofe. Rezultate spectaculoase se Înregistrează o dată cu organizarea Principatului lui Augustus. Cea mai impetuoasă dezvoltare și răspândire a romanității caracterizează Însă sec. al II lea și prima jumătate a veacului următor. Este exact perioada care coincide cu romanizarea organizată
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
de origine mai veche, cunoscut din timpul lui Cicero sub numele de lingua romanesca 84; un idiom la formarea căruia au participat fără îndoială popoarele din Latium, oscii, etruscii, colonii greci, galii, toți cei care au prins rădăcini în peninsula italică. Galii de pe cele două părți ale Alpilor se înțelegeau foarte bine, și istoria nu spune că les brenns sau aprigii lor tovarăși ar fi avut nevoie de interpret când au invadat Roma. Pentru a exprima semnificația unui cuvânt, dicționarele complete
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de o masă largă și variată de oameni cu gusturi diferite. Acum pictorii nu mai sunt toți monahi, drept urmare, își permit să iasă din anonimat și să‑și semneze lucrările. Încet, începe să se remarce școa‑ la venețiano‑cretană sau italico‑cretană, ale cărei icoane continuau să fie puse în valoare în număr mare chiar și după cucerirea insulei Creta de otomani în anul 1669; după aceea, artiștii s‑au refugiat în Veneția unde exista un comerț profitabil cu icoane provenite
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
Sunt celebre lucrările: Gal murind, ofrandă adusă regelui Attalos I al Pergamului și mai târziu, Nike (Victoria) din Samotrace 11. Ca și grecii, etruscii (cca. 700 î.Cr.‑90 î.Cr.) și‑au construit orașe‑stat care au deținut controlul asupra peninsulei italice. Însă, spre deosebire de greci, dar într‑un mod asemănător egiptenilor, etruscii credeau într‑o viață viitoare, acest lucru având o influență puternică asupra ornamentării bogate a mormin‑ telor nobililor. Lucrări cum ar fi Lupa Capitolină, simbolul Romei, sau Hime‑ ra din
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
Annunzio), „Luceafărul” (Timișoara), „Prometeu” (Brașov), „Buna-Vestire”, „Gazeta Sibiului”, „Preocupări literare”, „Convorbiri literare”, „Bucovina literară”, „Limbă și literatură”, „Ramuri”, „Tribuna Sibiului”, „România literară”, „Revista de istorie și teorie literară” ș.a. Din 1930, când tipărește prima carte, o traducere, Paolo Uccello. Poem italic de Giovanni Pascoli, va continua să dea la lumină, până în 1947, alte traduceri ale operelor unor scriitori italieni, dar și rezultate ale propriilor cercetări de literatură comparată („L’infinito” di Leopardi in romeno - 1937), de istorie culturală sau de istorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286377_a_287706]
-
românești ale Sibiului de azi, Sibiu, 1934; „L’Infinito” di Leopardi in romeno, Salonic, 1937; România și Italia, Sibiu, 1937; Limba și literatura italiană la Sibiu, Sibiu, 1938; Memorandumul român și Italia, Sighișoara, 1947. Traduceri: Giovanni Pascoli, Paulo Ucello. Poem italic, Focșani, 1930, Poeme conviviale, Focșani, 1932; Ada Negri, Cartea Marei, Focșani, 1932; Pietro Mignosi și Gino Novelli, Poeme creștine, Focșani, 1933; Gabriele D’Annunzio, Patruzeci și patru de sonete, introd. trad., Cluj, 1934. Repere bibliografice: Emil Giurgiuca, Carnet, „Abecedar”, 1933
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286377_a_287706]
-
îndoielile cărturarului asupra reușitei acestei ample reconstituiri.„Biruit-au gândul” pune capăt îndoielii, iar „Eu voi da seama de ale mele, câte scriu” este formula responsabilității. Și tot aici se află antologica frază de elogiu al „cetitului cărților”. Descrierea spațiului italic („raiul pământului”) e nostalgică și poetică (Ramiro Ortiz a tradus-o în italiană), scrisă în stil afectiv. E amintit fenomenul translatio studii, numind mutarea centrului vieții culturale, în perioada umanismului renascentist, din Grecia în Italia. Plecând logic de la prezentarea paralelă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
zbuciumate care au urmat avea să devină subiectul a numeroase controverse. Începînd din acest moment, Imperiul Roman s-a confruntat cu dificultăți tot mai mari ca să-și apere frontierele și să împiedice incursiunile masive ale triburilor din afara lor. Pentru peninsula italică, pericolul principal îl reprezentau invadatorii germanici, în special goții. Ținuturile din Balcani au suferit un mileniu de devastări provocate de valurile succesive de triburi invadatoare. Goții, în secolele al treilea, al patrulea și al cincilea și hunii, tot în secolele
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de la Constantinopol se bucura de un mare prestigiu și de o mare influență, dar patriarhiile și arhiepiscopiile naționale înființate în cele din urmă în statele balcanice și în Rusia exercitau o influență directă asupra membrilor lor. Dat fiind că peninsula italică era copleșită de invadatorii barbari, iar autoritatea romană nu mai era exercitată în Apus, Bizanțul a devenit moștenitorul ideii imperiale romane. Aidoma grecilor și romanilor dinaintea lor, împărații bizantini își considerau statul drept cea mai avansată civilizație a timpului și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
franceză și de marile ei victorii de la Ulm și de la Austerlitz. Lupta marilor puteri pentru supremație în Marea Mediterană afectau direct teritoriile otomane adiacente Mării Adriatice și Principatele Dunărene. Cu toate că principala atenție a Rusiei era îndreptată spre Insulele Ioniene și spre peninsula italică, ocuparea acestor insule și interesul demonstrat de acțiunile francezilor față de Dalmația implicau inevitabil Rusia în problemele Muntenegrului, Albaniei și ale părții de nord a Greciei. Rusia și Franța concurau amîndouă pentru influență în ținuturile grecești, lor adăugîndu-li-se principalul notabil provincial
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
unde problemele Balcanilor nu au fost puse în discuție. Tratatul de la Viena avea să aibă o mare importanță pentru Imperiul Habsburgic. Cu toate înfrîngerile repetate în războaie, prevederile acordului de pace plasau imperiul în postura de putere dominantă în peninsula italică și în cadrul statelor germane. Pe parcursul următorilor cincizeci și cinci de ani, pînă la înfrîngerea suferită față de Prusia din 1866, monarhia avea să se concentreze asupra menținerii influenței sale în aceste regiuni. Problema Balcanilor și chestiunea orientală trecuseră pe plan secund
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Marea Britanie nu a jucat un rol important în conflict. Prima putere care și-a schimbat radical atitudinea a fost Imperiul Habsburgic. După cum am menționat, prin Tratatul de la Viena, guvernul austriac anexa coasta dalmată, dobîndind și o poziție dominantă în peninsula italică și în cadrul statelor germane. Ulterior, oamenii de stat habsburgi au încetat să mai ducă o politică activă în direcția încorporării oricărui alt popor balcanic în cadrul imperiului, dat fiind că aveau suficiente dificultăți în controlarea populației multinaționale deja existentă între granițele
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
cu unele activități ale Eteriei. Implicarea ministrului său de externe era evident mult mai mare. În momentul cînd avea loc revolta, Alexandru se întîlnea cu aliații lui la Ljubljana ca să stabilească ce măsuri trebuiau luate în legătură cu revoluțiile izbucnite în peninsula italică și în Spania. Puternicele opinii conservatoare ale țarului erau întărite de influența tot mai mare a lui Metternich. Era extrem de puțin probabil ca Alexandru să acorde sprijin activității revoluționare care se desfășura în Principate. Autoritatea conducătorului legitim, sultanul, era sfidată
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Au fost înființate în Principate societăți literare și frății secrete, însă Parisul rămînea centrul organizatoric și al agitațiilor. Revolta izbucnită la Paris în februarie 1848 avea să declanșeze un lanț de revoluții pe tot cuprinsul continentului european. Statele germane, peninsula italică și Imperiul Habsburgic au fost cel mai mult afectate; regimurile monarhice conservatoare au fost răsturnate. Scopul învingătorilor era instituirea unor guverne constituționale și naționale. În Rusia nu a avut loc nici o răscoală; din rîndul domeniilor otomane, doar Principatele au fost
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Alianță, o grupare alcătuită din Rusia, Prusia și Imperiul Habsburgic, al cărei țel comun era menținerea stat-quo-ului european și rămînerea la putere a guvernelor conservatoare. Statele acestea colaboraseră la înăbușirea activităților revoluționare de pe tot cuprinsul Europei Centrale și al Peninsulei Italice. În 1849, fusese trimisă în Transilvania o armată rusească ca să pună capăt revoluției maghiare și să mențină dominația habsburgică. Incapacitatea Vienei de a plăti datoria aceasta în 1854 a provocat o mare amărăciune în Rusia. Acțiunile habsburgilor din timpul războiului
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
armata habsburgică pentru repunerea în drepturi sau apărarea unui conducător de stat a cărui poziție era periclitată de revoționari, recurgînd la forță și la violență. Pînă în 1870, principala preocupare a habsburgilor era concentrată asupra evenimentelor din teritoriile germane și italice. Protejarea intereselor habsburgice în aceste regiuni constituia obiectivul esențial al politicii externe, problemele Balcanilor și ale Orientului avînd clar o importanță secundară. Atitudinea în general negativă a habsburgilor față de Chestiunea Orientală și dorința lor de a nu fi implicați în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
revoluționare, aceasta în caz că erau cît de cît incluse în ele. Cea mai puternică opoziție de natură națională cu care s-a confruntat acum guvernul habsburgic era cea a ungurilor. Viena își dădea seama că poziția Austriei în teritoriile germane și italice nu putea fi menținută avînd în spate o Ungarie militantă și nemulțumită. Pe lîngă aceasta, imperiul avea nevoie de sprijinul financiar și de soldații Ungariei. Conducătorii maghiari erau permanent perfect conștienți de forța poziției lor. De la sfîrșitul secolului al șaptesprezecelea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
a adunare constituțională. Simțind că era în pericol, curtea s-a mutat la Innsbruck. Primăvara și vara anului 1848 au constituit o perioadă de intensă activitate politică nu numai pe tot cuprinsul teritoriului monarhiei, dar și în statele germanice și italice. Regatul Piemontului a luat conducerea peninsulei, iar la Frankfurt s-a întrunit un parlament exclusiv german, la care au participat și delegați din Imperiul Habsburgic. Paralel cu întrunirea germanilor a fost organizat la Praga un congres al slavilor, care și-
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
step.-se.fa.; L7T5CXU8RXN8, Artemisietea, Phragmition, Alnetea, glutinosae, Alnion incanae, Senecion fluviatilis, Tx. *Solanum nigrum L. ssp nigrum (Zârnă) - T., Adv. Frecv., z.step.-se.fa.; L7T6C3U5R7N8; caucalidion, Stellarietea mediae, Tx., In. ORD. LAMIALES FAM. BORAGINACEAE -Anchusa azurea Miller (A. italica Retz.) (Miruță) - H., Pont.-medit. Spor., z.step.-se.go.; L9T8C3U2R7N3; Sisymbrietalia, Festuco - Brometea, Me., De. *Cerinthe minor L. ssp. minor (Somnoroasă) - T.-HT., Eur. centr.-medit. Comună, z.step.se.fa.; L8T6C2U4R8N4, Dauco - Melilotion, Onopordion, Me. -Cynoglossum officinale L.
Flora vasculară și vegetația pădurii Vorona din județul Botoșani by Covașă Dumitru Alin () [Corola-publishinghouse/Science/1173_a_1949]