12,885 matches
-
ferești. Trebuia să găsească o ieșire? Să evadeze. Dar de ce să evadeze? Nu el intrase de bună voie în acest tunel al neliniștilor? Ceea ce i se părea a fi deosebit de grav era declanșarea conflictului cu el însuși, cu celălalt Alex, ivit printr-o conjunctură nefavorabilă și cu care avea de luptat mai mult decât cu primul. Într-o noapte, se trezi năucit tocmai în timpul când visul i se derula ca o peliculă de film, secvențele fiind rulate cu încetinitorul. Cu scopul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
o comunitate, membrii ei să se asocieze în această formă.Fără existența unei asemenea asocieri, drepturile și interesele legitime ale proprietarilor dintr-un imobil de talia celor arătate nu ar putea fi realizate din cauza numeroaselor neînțelegeri ce s-ar putea ivi și degenera în conflicte de natura celor care se desprind din această lucrare. Din legislația conexă mai rezultă că fără o asemenea asociație de proprietari nu s-ar putea menține în proprietate comună unele spații și bunuri, întrucât ar exista
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
unor obligații mărunte, ce reclamă urgență, cum sunt, de exemplu cumpărarea de materiale „valoroase” de întreținere, în condițiile când nu au plătit de atâta timp facturile la furnizori, care însumează zeci de mii de lei. Cine răspunde pentru conflictele reale ivite în aceste cauze ca urmare a faptului că, găurile negre sunt acoperite tot din contribuția lunară a proprietarilor la care sunt obligați, fără drept de apel.Aceasta este motivația pentru care, în aceste situații toți membrii conducerii asociațiilor se solidarizează
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
să consider că viața mea se număra în ore. Lumina dimineții pătrundea prin draperiile trase. Îmi priveam fiecare parte a trupului. Încă eram întreg, mă rog, cu ceea ce-mi mai rămăsese. Mă linișteam treptat. De undeva din afara apartamentului se ivi o mână imensă, înarmată cu o gumă de șters și se apropie de mine. Eram convins că mâna mea dreaptă era cea vizată. Mă cuprinse disperarea. Am început să strig, să implor, să ameninț, să mă ascund. Degeaba. Guma îmi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mari ieșite parcă din zid. — E cineva aici? Mâna călătorului va bate încet în lemnul ce poartă un număr, dar nu va primi nici un răspuns. Va bate din nou și iar nu va răspunde nimeni. Nici un chip nu se va ivi în cadru, nici un ochi nu se va propti de vreo crăpătură dintre stinghiile din ușă, nici o respirație nu se va face auzită de dincolo de lemn. Călătorul va sta drept și nemișcat, aplecându-și urechea spre liniștea din zid. Va părea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de regret și un gust amar. Probabil că așa sunt toate despărțirile. — Știu la ce te gândești, vocea lui o făcu să tresară. Eu îți cunosc toate gândurile. Este inutil să mai insiști. Ușa se deschise și în cadru se ivi omulețul care o condusese la venire. Avea impresia că stătuse acolo pe tot parcursul discuției lor și că acum zâmbește satisfăcut, știind ce vorbiseră. — Îmi permiteți? — Desigur. Condu-o, te rog, pe domnișoara Vera. — Nu este nevoie, interveni ea. — Insist
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
sistem absolut general și valabil de principii de drept. Un drept natural sau rațional ar fi fost opus dreptului pozitiv, ca fiindu-i superior și universal valabil, cerându-se În numele rațiunii Înlăturarea drepturilor care o contrazic, acestea nefiind decât aberații ivite din arbitrar, violență sau neștiință, În schimb, secolul al XlX-lea vede În această „rațiune” doar o sumă de reflecții condiționate subiectiv ale fîlosofiilor dreptului natural și, În nici un caz, de acord cu ele Însele, În legătură cu ceea ce ar fi drept
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
-o. Când se fixează o normă, nu se poate prevedea fiecare aplicare pe care o va avea În viitor. Ar fi o greșeală să credem că Înțelesul normei juridice e limitat de intenția autorilor săi. Ajunge să observăm că neînțelegerile ivite din invențiile cele mai recente (electronica, de exemplu), pot fi și În realitate, rezolvate conform principiilor dreptului roman: la fel, conceptul libertății individuale, elaborat de filosofia antică și, În special, de doctrinele lui jus naturale, a găsit noi aplicări, desigur
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
slabă și aservită intereselor particulare, - constata Giorgio del Vecchio - departe de a corespunde postulatului Societății universale a Statelor, la care visase și Kant. Imperfecțiunile acesteia, În comparație cu acel Înalt Ideal, s-au dovedit tot mai grave și mai evidente. Numeroasele probleme ivite În interpretarea Pactului, și necesitatea deseori respectată a modificării sale, erau indiciile unei stări de criză, cu alte cuvinte se vădea că „organul nu era Încă adaptat funcției sale”. Giorgio del Vecchio nădăjduia profetizând: „Fără Îndoială deci - scria filosoful - o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o atmosferă de frondă, de vrăjmășie și gelozie, la vedere. Ar fi îndepărtat-o pe Ina de ea, dar acel vierme care scurma necontenit În conștiința sa o îndemna să-i cunoască viața Inei în toate amănuntele ei. Când se ivea câte o ocazie, mai strecura câte o picătură de otravă. Este știut că picătură cu picătură, se umple paharul. O curiozitate bolnăvicioasă îi tulbura multe clipe ale vieții. Ținând să fie cât mai firească în întregul ei comportament, era interesată
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
sărut, i-a dat păpică, așa că... Mama Inei și Alex ieșiră repede din salon, nerăbdători să-l vadă pe cel așteptat să le îmbrace de acum încolo casa într-o adevărată haină de sărbătoare. Nu dură mult și Olga se ivi la geam cu un copilaș înfofolit tot în scutece, din care i se vedea doar fața. Alex îl privi o clipă, apoi îi spuse mamei soacre: - Așa roșii și măslinii arată toți copiii la naștere!? - Păi de unde vine el, glumi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
uite cu desăvârșire, să se elibereze de toate bagajele care îi tiranizau conștiința. Venise să se relaxeze, nu pentru a relua toată povestea de la primele pagini. De a doua zi, își umplu timpul intrând în vorbă cu oricine i se ivea în cale la restaurant, pe alei, la club, în special cu bărbații singuratici. După trei zile, îl Întâlni pe Victor un bărbat simpatic cu care se împrieteni după ce străbătură timp de o oră câteva alei și găsiră împreună o multitudine
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
visurilor sale. Ca să-i demonstreze soțului ei că ea nu uitase promisiunea făcută, în ziua sorocită, după ce-l ospătă cum se cuvine, îi aminti: - Astăzi putem merge la casa noastră? - Nu e posibil, trebuie să alerg pe șantier; s au ivit câteva probleme ce se cer urgent rezolvate. - Nu-i nimic, mergem mâine sau când vei hotărî tu. - În câteva zile, sper să pot onora această promisiune. Ina nu reacționă în nici un fel. Știa că Alex are mare bătaie de cap
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
om care lucrase ani buni cu balanța cinstei și corectitudinii. Voia un sfat ce ar fi putut conduce la stoparea unui fenomen atât de păgubitor pentru șantier. Dar parcă era un făcut, ori de câte ori își propunea să facă acest drum, se ivea câte o problemă, care trebuia rezolvată urgent, și atunci amâna cu mâhnire vizita programată. În dimineața despre care vorbim, Alex voia să vadă cu ochii lui dacă se cofrase bine planșeul de la etajul al treilea al noii clădiri, ce avea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
că era muncă multă, o muncă istovitoare, care, în cele mai multe cazuri, nu-i lăsa răgaz nici pentru odihna, atât de necesară vieții, trupului și sănătații omului. A devenit persoană vestită pe întreaga întindere a zonei turistice CUDALBA. Apoi s-a ivit posibilitatea să devină membru al unui club turistic, dezvoltat, ulterior, în mare întreprindere turistică: cu ramificații în țară și cu mult dincolo de granițele acesteia. În calitate de administrator al acesteia, nu i-a mai rămas dram de timp și pentru altceva. Turiști
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Ninsoarea s-a întors în viscol ucigător. Iar frigul, în ger criminal. De la un loc mașina nu a mai putut să înnainteze. S-a împotmolit. Au stat acolo, cu motorul pornit, în așteptarea vreunui ajutor. Ajutor care nu s-a ivit de nicăieri. De aceea, în dimineața ce a urmat deszăpezitorii au găsit, în luxoasa mașină a Iozefinilor, patru mărețe sloiuri de gheață. Mărire vouă, eroi nevinovați și neprihăniți, ai acelei ierni cumplite.
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
calm; ploaia îmi spăla gândurile negre. Or, în această noapte, ceea ce n-ar fi trebuit să se întâmple s-a întâmplat. Hoinăream, inconștient. În orele de singurătate și în minutele a căror durată nu mi-o amintesc prea bine, ca ivită din negură, fața Sa vaporoasă îmi apărea cu mai multă insistență ca oricând, fața Ei maladivă, asemănătoare miniaturilor care ornează pielea truselor de scris. Cred că se scursese o bună parte din noapte când m-am întors. Ceața se îndesise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
din cărămizi masive. Eram ostenit; m-am așezat pe malul râului, pe nisip, sub un bătrân chiparos. Locul era pustiu și liniștit. Mi se părea că nimeni nu se aventurase încă până aici. Deodată, întorcând capul, am văzut o fetiță ivindu-se de după cortina de chiparoși, mergând în direcția castelului. Purta veșminte negre, dintr-o țesătură fină aducând a mătase. Își rodea unghiile de la mâna stângă. Se deplasa de parcă ar fi alunecat, cu un mers nonșalant și sfios. Aveam impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
a Împiedicat să-și dorească să fugă din țară : povestirile despre tatonarea, tentativa eșuată și reușita finală a emigrării, fiind scrise cu har . De reținut În Încheiere, pentru noi toți, ar fi convingerea compatriotului nostru curajos :” Orice ocazie ți se ivește, să o studiezi cu atenție, și dacă e-n măsură să-ți schimbe viața, cît de cît, În bine, să o urmezi. Nimic mai regretabil decît să te gîndești, pe urmă, că ai avut o oportunitate favorabilă și n-ai
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Eu cred că găina-l citise pe Cehov! Și sigur, Oblomov al lui Goncearov!... Am auzit de un ludic care a preferat să piardă Întruna, În viață, decît să nu rostească o vorbă de duh (spirit) atunci cînd i se ivea ocazia. Îl Înțeleg. Nu o dată, am săvîrșit și eu păcatul... Dar n-am regretat : În fond, ce-aș avea de pierdut? Să se Înfrîneze cei ce vor funcții! Ludicul nu vrea funcții : lar descalifica dorința asta prozaică... La Rochefoucauld face
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nicio idilă. Acum e momentu' să umble să-i puie pirostriile pe cap lu' unu', indiferent cum. I-am și zis în față: măi fată, lasă, tu, romantismele astea de copiliță bovaristă și apucă cu amândouă mâinile de ce ți se ivește-n cale. Păi, ce crezi tu? Bărbații persoanele de față se exclud îs niște râtani ordinari cu toții. Da' fă-ți și tu un copil cu masculu', pune-ți banii la comun cu gherțoiu' d-un apartament și p-ormă dă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
suflet să fie și cât se poate convingător. La final, opera mea epistolară suna așa: "Dragă tată, Trebuie să plec cât mai repede într-o călătorie pe care doream să o fac de mult timp. Acum, iată, mi s-a ivit o ocazie nesperată și nu vreau câtuși de puțin să o ratez. E pur și simplu o oportunitate de moment rarisimă. Ca atare, nici n-am apucat să anunț pe altcineva despre chestia asta. Nici pe domnul profesor Cuzbășan, nici
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
proxima scrisoare sau telefon. Te îmbrățișez cu drag. Dan" Am mai aruncat o privire lucrării și am oftat. Apoi m-am mobilizat din nou și am revenit la starea de un dinamism extrem cu care pornisem să rezolv marile probleme ivite dinaintea mea. I-am chemat pe cei doi și ne-am canonit cu coala aia de hârtie de am înnebunit. În cele din urmă, am reușit să o prindem exact deasupra televizorului, acoperind cu ea o parte din ecran. Mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Aha", se mai lumină Petrică. "Măcar d-aci m-am scos!", își spuse. Bănuia că nu or să apară pe aici cine știe ce necazuri, dar, chiar și așa, o îngrijorare vagă avusese. Problema cea mai dificilă și, iată, absolut neașteptată, se ivise cu blestematele alea de sticle. Implicit cu Vasile care, mai mult ca sigur, se prinsese de lucrătură. Iar Petrică n-ar fi vrut să intre în conflict cu acesta. Acum trebuia să găsească o metodă să-l îmbrobodească pe coleg
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o grămadă..." "Bine, nu-i nicio problemă!", acceptă supusă Milena. Se ridică, explicând: "Mă duc să-mi aranjez cursurile și să mă organizez un pic. Peste un sfert de oră începe...". Da, dragă, du-te. Acu', că tot s-a ivit fereastra asta, o să mă reped și eu până la Minister, unde am niște probleme de rezolvat", zice Săvuleasca zglobioasă. Își țuguie buzele, închipuind o serie de pupături chestia care a înfiorat chitina pe mine, cât eram eu de gândac și face
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]