1,604 matches
-
purificare providențială a datului revelat de suprastructurile sale. Secularizarea purifică creștinismul de o iresponsabilă fugă de lume, ca și de o întrupare nediferențiată în ea; în consecință, ea se deschide spre recuperarea rolului creștinismului ca propulsor al mișcării inițiate prin ivirea eliberatoare a Dumnezeului biblic în istoria umană. Secularizarea în raporturile formale stat-Biserică este doar o consecință a ceva mai amplu, ori acest ceva își are cauzele într-o evidentă criză a umanismului european, o criză a forțelor care au dus
by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
sticlelor (numărul probei; numele și adresa producătorului; data recoltării). În cazul litigiilor privind integritatea sau calitatea igienică a laptelui, controlul se face la locul de producție, cu respectarea următoarelor condiții: * proba se recoltează cel mai târziu la 3 zile de la ivirea litigiului, de la aceeași vacă (sau același număr de vaci) și de la aceeași mulsoare (sau același număr de mulsori) ca și proba în litigiu; * se va controla dacă alimentația animalelor nu s-a schimbat între timp; * mulgerea va fi completă și
Controlul şi expertiza calităţii laptelui şi a produselor lactate by Marius Giorigi Usturoi () [Corola-publishinghouse/Science/682_a_1311]
-
-i dăm. Noapte de noapte timp de un an preoții au tămâiat și stropit cu aghiasmă arătările fantomelor luptătoare dar acestea fără să se sinchisească își căutau de treabă. Singurul lucru care le alunga era primul cântat al cocoșilor, la ivirea zorilor de ziuă. Ostașii din gardă au scotocit prin toate cotloanele comitatului, prin împrejurimi și prin cimitire, negăsind nimic suspect. Acum fantomele ioaniților și templierilor au pătruns în castel făcându-le viața insuportabilă. Vacarm. Urlete. Zgomote de arme. Insomnii. Nervi
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
proaste. Nodul ăsta o silea pe mama ta să miște adesea greutățile, să aibă grijă ca nodul să nu blocheze rotițele. Iar acea vagă preocupare domestică se împotrivea tăcerii ce domnea în jurul lacului, în pădurea înzăpezită. Am ieșit chiar înainte de ivirea zorilor, când încă dormeai. Am ridicat leșurile păunilor și le-am târât, ocolind împrejmuirea, spre ruinele unei case. Când am venit înapoi, am fost nevoit să mă aplec des, pentru a aduna de pe jos penele care, în lumina cenușie a
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ei același zâmbet ca nemții. Și nu mai fugeau din fața tancurilor, ci se aruncau într-o tranșee, făcând pe morții, se ridicau, aruncau grenade. Când se trezeau, dezlipindu-și pulpanele mantalelor de pământul înghețat, întorceau obrazul spre răsăritul luminii, în speranța ivirii soarelui. Moscova, tot mai apropiată, se afla undeva în vălul acela de frig, o ghiceau aidoma unui ghem de vene golașe, care palpitau sub vântul câmpiei înghețate. I se întâmpla să-și spună că văzuse tot ce se putea vedea
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
dorințe. Avea douăzeci și cinci de ani, în vara aceea a anului l945. Timpul care-l separa de bătrân i de păru de o lungime inumană. Trase ranița mai aproape, mâna pipăi patul pistolului automat, înfășurat într-o cârpă... Părăsi satul înainte de ivirea zorilor. Mergând, se simți urmărit de propria privire. O privire de dispreț. Știa că, dacă îi lipsise curajul, era din pricina femeii cu mâinile pătate de suc de zmeură. La început, se pricepu să-și găsească pretexte pentru vagabondări, încercă în
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
În timp ce ei manevrau zmeul, am răgazul să reconstitui înșiruirea zgomotelor. Apariția, mai întâi, a zmeului care mi-a atins capul. Omul care a tras (cu un amortizor de zgomot: „șampania“), ochind din mașina oprită în spatele copacilor, a fost deranjat de ivirea copiilor. Nu a repetat împușcătura. Un profesionist ar fi trebuit s-o facă, chiar dacă asta ar fi însemnat să doboare doi copii care își lansează zmeul. Îmi strecor mâna pe sub prosopul de plajă din jurul gâtului. Degetele își amintesc de vechile
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
privirea până la cotitura drumului. Apoi, și-a potrivit ranița pe umăr și a pătruns în interiorul unei case. În curte, în puțul acela de piatră cu ziduri sonore, a ridicat capul: un copac părea singurul element treaz în acea clipă de ivire a zorilor, iar pe deasupra crengilor lui cu frunze palide, se vedea o fereastră unde lumina o lampă. Adevărul acelei întoarceri a soldatului nu putea fi demonstrat, dar avea pentru mine forța unui pariu mortal. Dacă el nu avea nici un sens
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
norme igienice de colectare și standarde de prezentare la vînzare. Urzicile sînt pentru noi un kigo reprezentativ de primăvară și, dincolo de gustul inconfundabil al urzicilor pregătite cu usturoi, știm bine că sezonul lor este extrem de scurt și că, tocmai pentru ivirea lor precoce În primăvară șiau cîștigat un prestigios renume, acela de Împrospăta și subția sîngele Îngreunat după alimentația greoaie de iarnă. Poemul, care are elemente de recuzită urbană, piața și donatorii, ar putea fi și un sneryu. Kireji-ul și kigo-ul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
narative tipice (Die typischen Erzählsituationen, 131-132), am încercat să arăt modul în care apare o nouă structură de semnificație atunci cînd, de pildă, cîteva dintre motivele verbale și sonore din episodul "Sirenele" alcătuiesc secvența de motive a unui cîntec de ivire a zorilor, în preludiu. 406 Vezi Stanzel, "Die Personalisierung des Erzählaktes im Ulysses", 291-300. 407 James Joyce, Ulise, vol. 1, trad. de Mircea Ivănescu, Univers, 1984, 262. 408 Ibid., 262-263. 409 Ibid., 263. 410 G. Steinberg este cel care îl
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
sunt Febus Apollo, zeul soarelui, și Cynthia (Diana), zeița lunii, fără vreo altă necesitate în narațiunea de față decât, probabil, să sugereze iminenta dispariție a împăratului Claudius, aflat pe patul de moarte ("Febus de-acum, scurtându-și din drum, amânase ivirea/ Zorilor și prelungise-ale somnului negru răgazuri,/ Cynthia, biruitoare de-acum, își sporise regatul,/ Iarna cea hâdă lipsea de odoarele-i mândre bogata/ Toamnă și-n vreme ce Bacchus tot îmbătrânea la poruncă,/ Culegătorul zăbavnic strângea mult răritul ciorchine"). Versurile cad
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cuvântul - gol ori prihănit, o prăpastie desparte ce e palpabil de înțelegerea spirituală), nesiguranța - urmare a ascunderii, a lipsei de determinări pentru Unu („fără vârstă, fără țărm, fără vamă”), nesiguranța față cu sine însuși a celui care nădăjduiește la „o ivire din cristal” („nici omul meu nu-i, poate, omenesc”; desfacerea de lume a sfântului e o stare nenaturală și o tortură) transformă poemele - ce ar fi trebuit să fie ofrandă și laudă Dumnezeirii - în transcrieri vehemente ale suferinței și derelicțiunii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
semantica nominală, actanțialitatea, mărcile spațio-temporale și personale, postulînd noi structurări și dînd sens discursurilor în același mod în care se structurează și se dă viață anturajului sociocultural. Potrivit Catherinei Fuchs, cogniția este diferită de o simplă taxinomie simbolică, ea este ivirea elementelor de sens pe o bază de date perceptive și într-un cîmp al forțelor ce articulează subiectul cu contextul său social, istoric și cultural. Prin urmare, nu există un transfer, o codificare a lumii în limbă, ci mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
succinte tablouri istorice, fanteziste în mare parte, cu deosebire când au în vedere „viața zbuciumată și moartea silnică a comisului Ionică Tăutu”, dar apropiate de verosimilul artistic atunci când se referă la Ioniță Sandu Sturza, primul domn pământean după fanarioți. Adevărata ivire a „izbăvirii naționale” pare a fi considerată însă epoca lui Iordache Darie Dărmănescu, a cărui trepidantă viață a fost transpusă de B. în romanul Conspirația Dărmănescului (1936). Desfășurarea narațiunii este aceea a romanului istoric tradițional, deviată, în final, în pagini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
literatura lui. Ț. e un scriitor care se particularizează prin disimilare. El își asumă postura de prozator al cenușiului, căruia îi restituie conotația pozitivă, de culoare a normalității, a nuanțării, a armoniei. Dă, alături de alții, temeiuri criticii să vorbească de ivirea unui „nou realism”. Narațiunile din Povestiri cu pensionari pun în mișcare personaje dintr-o anume categorie socială, dar nu în exclusivitate, căci pensionarii sunt evocați, prin rememorări, la diferite vârste, în jurul lor gravitează alți oameni, nu neapărat vârstnici. Definitorie rămâne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290197_a_291526]
-
lui Pnin este subliniată de faptul că noi, cititorii, nici nu căutăm răspunsuri, nici nu cerem amănunte. Cealaltă atracție majoră a acestui tur de forță stilistic este folosirea imperfectului iterativ. Etapele decăderii fizice ale lui Pnin, care au culminat cu ivirea neașteptată a dinților falși, apar într-atît de detaliate și specifice, încît fac repetiția și mai amuzantă. Avînd în vedere și frivolitatea celor spuse, o astfel de narație cu frecvență iterativă - a spune o dată ce s-a întîmplat de mai multe ori
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
obnubileze actul apariției, a cărei esență nu va putea fi niciodată surprinsă în orizontul de transcendență al conștiinței. Orice apariție convertită într-o imagine indică un conținut, iar nu actul invizibil prin care donația ajunge o irefragabilă prezență 2. Fragilitatea ivirii e neutralizată în deschisul unui orizont mundan de semnificație: orizontul înseamnă determinare intențională, iar semnificația evocă deja un conținut. Esența manifestării fuge, alunecă și se ascunde într-un acel ceva deja manifestat. Așa cum pentru Heidegger ființa e sufocată de aglomerația
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
revin la nevoia explicitării sensului unei apariții. Fenomen, manifestare, apariție, revelație, donație - o suită de termeni gândiți sub raport de sinonimie. Ce înseamnă însă, de dincolo de această mutuală referire semantică, o apariție? Pentru Henry apariția este un act, acela al ivirii, pe care limbajul comun îl trădează prin înlocuirea verbului (în grecește participiul phainomenon, derivat din phainô) cu un substantiv (în limbile moderne: die Erscheinung - germ., the manifestation - engl., le phénomène sau l’apparition - fr.). Privirea fenomenologică, purificată de tentația comodității
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
comodității optice, va trebui sa verbalizeze dinamica apariției - așa cum constrângerile interne ale fizicii cuantice au prescris deja, în concepția lui David Bohm, de pildă, limbajul „rheomodului”. Apariția e un act, iar nu o stare: esența fenomenalizării, care ține de o ivire de sine, trebuie identificată genetic înaintea oricărui „lucru” (obiectiv) plasat în „câmpul percepției” (subiective). Fenomenul, ca decupaj al realității, ocultează profunzimea atomică a fenomenalității. Apariția lucrului consemnează, paradoxal, dispariția apariției înseși, independentă de conținutul său. Ar fi justificat, din acest
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
noastre nu depășește hotarele lumii. În exterioritatea distantă a lumii, patosul Vieții rămâne imperceptibil. Dar orice revelație a fenomenalității trimite dinspre apariția lucrurilor către autorevelația primară, continuă a Vieții: numai Viața dă inteligibilitate suitei disparate de impresii originare, similare multiplelor iviri ale clipei, abia apoi scufundate în succesiunea cronologică a trăirilor conștiinței. Impresia originară este analoagă condiției punctului adimensional, „întins” pe o suprafață determinată. Posibilitatea impresionabilității conștiinței se ascunde, înaintea oricărei sinteze pasive a temporalității, în ceea ce Henry numește procesul revenirii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
relatarea întâmplărilor, mai mult decât banale din viața de zi cu zi a cerșetoarei, fapt care nu lasă prin nimic a se înțelege că în timpul nopții ce vine 58 bătrâna nevolnică va fi eroina unei aventuri ieșite din comun. Nici măcar ivirea într-un târziu a ultimului trecător, care o smulge din toropeala de dinaintea somnului, nu vădește prin ceva anume că identitatea ei ar fi alta decât cea sesizată din primul moment. Cu cât fantasticul se accentuează mai deplin, cu atât elementul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
erou. Momentul întâlnirii cu ,,omul sașiu’’, într-o manieră insinuantă, trage întâiul semnal de alarmă. Amețit de bucuria bărbătească a întâlnirii cu un asemenea plăcut și interesant drumeț, tânărul nu este dispus a analiza lucid întâmplarea. Dimpotrivă, nefirescul lucrurilor (deocamdată, ivirea ca din pământ a celuilalt călător) îl încântă și-l uimește. Impulsul juvenil de a provoca ,,extraordinarul’’ (adică peripețiile memorabile) pune stăpânire de el. Nici următoarea întâmplare ,,minunată’’ prin care trece nu-l aduce la realitate, îndemnându-l la eforturi
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
români (Eminescu, Caragiale, Creangă, Slavici). Generată de realitățile curente ale literaturii dintre anii 1850 și 1870, critica de la C.l. a fost, cu deosebire în primele două decenii, o critică de mare actualitate, prevalând asupra esteticii și teoriei literare. Abia odată cu ivirea unei reviste („Contemporanul”, 1881) ce susținea principii estetice opuse, s-a făcut loc și unor articole teoretice, semnate mai întâi de T. Maiorescu, apoi de elevii acestuia, M. Dragomirescu, P. P. Negulescu ș.a. În această a doua etapă se remarcă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
a presiunii atmosferice. Deranjările magnetice s-au observat în timpul cutremurelor, îndeosebi în Japonia, unde le preced și le prevestesc chiar cu câteva zile înainte. Comportarea neobișnuită a apei înainte sau în timpul cutremurelor: dispariția apei în fântâni sau schimbarea culorii acesteia, ivirea unor emanații rău mirositoare. În prezent, unii cercetători științifici consideră că seismele pot fi provocate și de realinierea planetelor, modificarea elipsei (mișcării) Lunii în jurul pământului (cu circa 1,2-1,5m), datorită experiențelor nucleare făcute în S.U.A., Rusia etc. Așa s-
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
Ivănescu. El este un melancolic, dar tristețea provine dintr-o supunere față de lucrurile consemnate cu obiectivitate fără subtext ironic. Desenul deslușit al poeziei lui Aurel Rău, fără încordare și tușe nervoase, conturează un univers original în care lucrurile au energia „ivirii prime”. Poetul nu e un volubil și nici un senzual, ci un contemplativ fără poză, un elegiac desprinzând un sens prin organizarea liniilor într-un „cântec șoptit”, pe fondul unei reflexivități discrete. ION SIMUȚ SCRIERI: Mesteacănul, București, 1953; Focurile sacre, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]