10,258 matches
-
să nege întruna dând din cap. Și eu, iubita mea, Antonia mea, eu ce-am să mă fac fără tine? Expresia de concentrare dureroasă de pe fața ei se accentuă și apoi se risipi pe neașteptate, Antonia scoase un țipăt și izbucni în plâns. Scăldată în lacrimi arăta de-a dreptul jalnic. M-am apropiat și ea și-a lăsat încet capul pe umărul meu, fără a-și acoperi fața cu mâinile. Lacrimile ei picurau printre noi doi. Știam că ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
își trecu grăbit mâna peste toate obiectele de pe poliță. I-am luat din nou mâna. Era plină de praf. I-am sărutat palma și mi-am ridicat ochii spre ea. Mi-am dat seama că e pe punctul de a izbucni în lacrimi. M-am apropiat și am făcut gestul de a o lua în brațe. În clipa aceea am auzit un zgomot și inima mi-a înghețat de frică mai înainte ca mintea mea să priceapă. Era zgomotul bine cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Georgie. Am simțit că nu mai rezist mult. Și încă o iubești, spuse Palmer. Și încă o iubesc, am răspuns. — Îți spun foarte sincer că nu-nțeleg cum ai putut face asta, interveni Antonia. O indignare rațională o împiedica să izbucnească din nou în plâns. — Pentru numele lui Dumnezeu, dar putem iubi două persoane, am izbucnit. Iar tu știi asta foarte bine. — Bine, bine, ai dreptate, răspunse Antonia. Dar felul în care m-ai mințit... să-ți spun drept, nu înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
încă o iubesc, am răspuns. — Îți spun foarte sincer că nu-nțeleg cum ai putut face asta, interveni Antonia. O indignare rațională o împiedica să izbucnească din nou în plâns. — Pentru numele lui Dumnezeu, dar putem iubi două persoane, am izbucnit. Iar tu știi asta foarte bine. — Bine, bine, ai dreptate, răspunse Antonia. Dar felul în care m-ai mințit... să-ți spun drept, nu înțeleg, cu toate că încerc să-mi imaginez. Dar... când eu și Palmer ți-am spus despre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Arăta groaznic. Avea pe cap un șal de sub care îi ieșeau șuvițele de păr blond, încărunțit, care-i cădeau peste gulerul hainei de stofă. Era foarte palidă și nemachiată. Gura cu colțurile lăsate în jos arăta că era gata să izbucnească în plâns. — Cât e ceasul, Antonia? am întrebat. — Zece. — Seara sau dimineața? Dimineața, spuse ea, privindu-mă cu ochii măriți. — Și de ce e așa întuneric? — E ceață. Asta înseamnă că am dormit douăsprezece ore, am spus. Ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dădeau naștere la dragoni, nu reușise să-mi capteze atenția; și în cele din urmă, cuprins de disperare, m-aș fi dus la cinema, dacă nu mi-ar fi fost teamă că, în fața unor scene triste sau emoționante, aș putea izbucni în plâns. Antonia era la fel de agitată și fusese în această stare toată după-amiaza. Morocănoși, ne făceam amândoi de lucru prin casă, trecând iar și iar unul pe lângă celălalt, strâns legați și totuși incapabili să ne atingem, într-o atmosferă tăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fii mulțumită. Asta îmi scoate ispita din cale. Antonia trase adânc aer în piept, ca și cum s-ar fi pregătit să scoată o exclamație. Dar nu spuse nimic. Întoarse capul într-o parte și pentru o clipă am crezut că va izbucni în lacrimi. M-a surprins reacția ei. Probabil că prietenia ei duioasă cu fratele meu însemnase pentru ea mai mult decât mi-am dat eu seama. Firește, acum era peste măsură de surescitată. — I-am invitat să treacă pe-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
strălucitor, unde să fie Întâmpinați de domni cu părul pudrat și țigări aprinse, ținute Între degete vânjoase, lângă ghiuluri cu pecete de argint mat sau aur blând. Brusc, am distins niște voci Înfundate, vorbind parcă printr-o pernă. Apoi cineva izbucni În râs, surprinzător de ascuțit, aproape provocator, iar cealaltă persoană Începu să cânte: Dorință, obscuro, sunt În mâinile-ți reci, numai durere surdă și priviri pe furiș, seci. Suna ca și când ar fi fost Însuși marele Rigoberto. Pesemne că Dora Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dar timpul trecea și nu se Întâmpla nimic. Liniștea se așternu treptat peste apartament. Ai fi putut crede că murise cineva. Să ies din șifonier și să verific? Sau poate că imaginația Îmi juca feste? Eram cât p-aci să izbucnesc În râs, dându-mi seama de un lucru cât se poate de evident: Dora se Întorsese În vârful degetelor, cu pantofii În mână, ca să vadă cât aveam să rezist fără să-mi Încalc promisiunea! Mi-am Încleștat pumnii și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Da, sigur, avem un Anton, veni răspunsul. Chiar doi. Dar nici un Lakritz. Ochii bărbatului erau Înroșiți de băutură, dinții, galbeni de nicotină. Lăsându-și oale la o parte, se bătu În piept de parcă acesta ar fi ascuns un animal necunoscut. Izbucnind Într-una din subsuori - Într-o rafală de tuse infernală, cu flegmă - se șterse la gură. — Îl căutați pe Anton Knisch sau pe Anton Lueger? — Poftim? Scena nu mi se părea deloc agreabilă. — Knisch sau Lueger? — Knisch, am zis la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
undeva de la mijloc - și, spre uimirea mea, cu mâna stângă acolo unde ar trebui să-i fie dreapta. Tristețea mă copleșește brusc: îmi vine să-i spun Ei, ții mâinile aiurea, dar nu sunt în stare, de teamă să nu izbucnesc în plâns - sau să nu izbucnească el! „Hai, barosane, aruncă mingea“, îmi strigă el și eu mă execut, descoperind, bine-nțeles, pe lângă celelalte bănuieli ale mele legate de taică-meu, că nu-i nici vreun „King Kong“ Charlie Keller. Halal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mea, cu mâna stângă acolo unde ar trebui să-i fie dreapta. Tristețea mă copleșește brusc: îmi vine să-i spun Ei, ții mâinile aiurea, dar nu sunt în stare, de teamă să nu izbucnesc în plâns - sau să nu izbucnească el! „Hai, barosane, aruncă mingea“, îmi strigă el și eu mă execut, descoperind, bine-nțeles, pe lângă celelalte bănuieli ale mele legate de taică-meu, că nu-i nici vreun „King Kong“ Charlie Keller. Halal umbrelă. Mama era cea pricepută la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-i o exagerare. — N-o să meargă săptămâna viitoare să-și facă analize, să vadă dacă n-are vreo tumoare? — Da? — „Aduceți-l încoace“, a zis doctorul, „o să-i fac niște analize să văd dacă n-are vreo tumoare“. Succes total. Izbucnesc în plâns. N-am nici un motiv serios să plâng, dar în casa asta toată lumea se străduiește să bocească zdravăn măcar o dată pe zi. Taică-meu - trebuie să-nțelegi treaba asta - și cu siguranță că-nțelegi: șantajiștii sentimentali reprezintă o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
treizeci și trei de ani și, în sfârșit, m-am eliberat de maică-mea și de taică-meu! Pe o lună de zile. Dar cum o să-ți știm adresa? Bucurie! Pură bucurie! — N-o s-o știți! — Dar dacă în timpul ăsta...? Dacă ce? izbucnesc eu în râs. Dacă ce anume vă mai sperie acum? Dacă...? Și, Dumnezeule mare, oare chiar îmi strigă vorbele astea pe fereastra taxiului? Să-i fie teama, lăcomia, nevoia de mine și încrederea în mine chiar atât de mari încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ce mai! Gagica mea Cea Mai Adevărată de la varieteul Empire, fără țâțele ăleia, dar cât de frumoasă! — Mă și fut. — Și eu. Ce coincidență formidabilă, am zis eu, că ne-am cunoscut așa, din întâmplare. Pentru prima oară, ea a izbucnit în râs și, în loc să mă facă să mă simt în largul meu, am știut dintr-o dată... din debaraua dormitorului ei avea să apară un cioroi vânjos, să-și înfigă șuriul în inima mea - sau ea însăși avea s-o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ei) și arată cu degetul sub scaunul meu. — Ce-i asta, musiu, vreun banc tâmpit, de licean? mă ia tata la trei păzește - ce caută chestia aia neagră, de plastic, pe dușumeaua din bucătărie? Nu-i din plastic, zic eu izbucnind în hohote de plâns. E chiar a mea. M-am umplut de sifilis, de la o italiancă de op’șpe ani din Hillside și-acum nu, nu, nu mai am p-p-p-penis! — Puțulica, se-apucă să zbiere maică-mea, pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nu ne place aici, zic ei, de ce nu ne cărăm frumușel înapoi în Rusia, unde totu-i fain-frumos? — O să faci un comunist din copilul ăsta, îl avertizează taică-meu pe Morty, la care eu nu mă pot stăpâni să nu izbucnesc: Tu nu-nțelegi nimic! Toți oamenii sunt frați! Iisuse, îmi venea să-l sugrum pe loc când vedeam cât e de orb la fraternitatea umană! Acum, că urmează să se însoare cu soră-mea, Morty conduce un camion și lucrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-ți iei singur zgârciul în mână, jidan găozar de ultimă speță ce-mi ești! Ei, gata, ajunge, chiar n-are pic de înțelegere? — Ochiu’ meeeu! și mă reped la bucătărie, unde Smolka și Mandel se tăvălesc de râs. — ...chiar în... izbucnește Mandel și se îndoaie de șale, jos pe podea, bătând cu pumnii în linoleum... căca-m-aș, chiar în... — Apă, căcănarilor, că orbesc. Mă arde! și, trecând cu viteză maximă pe lângă Mandel, îmi bag capul sub robinet. Deasupra chiuvetei, Iisus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
culoarului, o pereche din Mount Vernon cu care tocmai au făcut cunoștință (soții Perl, Sylvia și Bernie), iar aceștia kveln 1 și ei să vadă un tânăr avocat evreu, înalt, arătos (și burlac! o partidă bună pentru orice fiică!) ce izbucnește în plâns la contactul cu o pistă de aterizare evreiască. Și totuși, lacrimile nu mi-au fost stârnite, cum cred probabil Solomonii și Perlii, de prima priveliște oferită de patria-mumă, de revenirea în patrie a unui exilat, ci de faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Deloc. — O, ba da, răspund eu, mi-ai plăcut de cum te-am zărit în apa mării. Îmi placi, îmi place pielea ta lucioasă, netedă, parcă ești o focă mititică - însă, cuprins de rușine și frustrare, nefericit din pricină că mi se blegise, izbucnesc - dar, vezi tu, s-ar putea să am o boală. N-ar fi cinstit din partea mea. — Te pomenești că și asta ți se pare nostim? sâsâie ea furioasă, își pune uniforma și pleacă. Vise? Măcar de-ar fi fost vise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
În exclusivitate: le citise pe benzile agențiilor de știri Înainte de-a veni la gară. Vor pune conferința pentru dezarmare și pe fosta domnișoară Ziegfeld o pagină mai În spate, se gândi ea. Nu există nici un dubiu că, dacă nu izbucnește războiul european sau nu moare regele, reportajul meu o să domine ziarul, se gândi ea și, cu privirile pe fata din fața ei, revăzu imaginea doctorului Czinner, obosit și ponosit, așa, de modă veche, cu gulerul Înalt și cravata lui Îngustă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
asta. Nu-i de mirare că boșorogul tău și-ar dori să mai schimbe marfa. — Ei, ei, doamnelor! spuse domnul Peters. — Nu și-ar murdări el mâinile cu tine. Un evreu mic și jegos - doar pentru așa ceva ești bună. Coral izbucni brusc În plâns, deși mâinile ei rămăseseră Într-o poziție bătăioasă, și mai avu putere În glas cât să răspundă: — Să nu te-atingi de el! Dar cuvintele doamnei Peters rămaseră să mânjească, asemenea unui fum de semnalizare, eclipsând seninătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
director. Dar Încă nu-și va da cărțile pe față; Stein ar putea să se șifoneze. — Mai gândiți-vă. Vorbim mâine. Un somn bun face minuni, domnule Stein. — Ei, dar mă tem că tocmai asta nu-mi voi putea permite, izbucni vesel domnul Stein. Dacă stau să mă gândesc cum sunt fetele din ziua de astăzi, nu cred. În după-amiaza aceasta trebuie să sosească o nepoată de-a mea. A călătorit cu trenul dumneavoastră de la Köln. Fiica sărmanului Pardoe. Myatt Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
gol și albastru și se simți Încurcat și șocat când le auzi. Sunau a lăudăroșenie și el nu avusese intenția să se laude. Nu aveai de ce să te lauzi că ai fost iubit de-o dansatoare din ansamblu. Când toți izbucniră În râs, roși. Ah, fetele astea! spuse domnul Stein, clătinând din cap. Cum știu ele să se dea pe lângă un bărbat. Ține de strălucirea scenei. Îmi amintesc că, pe vremea când eram un tinerel, așteptam ore Întregi la ușa prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
La trei și jumătate, cum trecea cu mașina pe lângă hipodrom, Îl zări pe domnul Savory făcând fotografii În mijlocul unui grup de copii. Acționă rapid. De trei ori Îl claxonă din taximetru, strângând para de cauciuc, și de fiecare dată copiii izbucniră În râs. Era șase și jumătate când Myatt se Întoarse la hotel. — Kalebgian, domnișoara Pardoe se află undeva pe aproape? Domnul Kalebgian știa tot ce se Întâmpla În hotel. Doar agitația lui putea explica precizia cu care știa lucrurile. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]