1,606 matches
-
nu va mai fi un animal istoric. Și atunci, după ce-și va fi pierdut până și amintirea adevăratei eternitați, a primei sale fericiri, îsi va întoarce privirile spre universul temporal, spre acest al doilea paradis din care a fost izgonit. BIBLIOGRAFIE Opera: Capra, Fritjof - Taofizica, Editura Tehnica, colecția Taifas, București, 2004 Chevalier, Jean, Alain Gheerbrant - Dicționar de simboluri, Editura Artemis, 2008 Dan, Sergiu Pavel Proza fantastică românească, Editura Minerva, București, 1975 Eliade, Mircea Nopți la Serampore, Editura Cartex, București, 2004
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
ferestrei și privi câteva clipe cerul în tăcere. Pe bolta înnegrită a cerului, stelele sclipeau pe nemărginirea lui, ca tot atâtea făclii, ca la o înmormântare infinită și neînțeleasă. Gândurile îi rătăceau tulburi, neostenite, răscolindu-i alte amintiri, amărăciuni... speranțe, izgonind mereu liniștea sufletului. Ar fi vrut să plângă, tare ar mai fi plâns... Dar, nici o lacrimă, măcar, nu-i venea. E groznic când nu poți plânge. Deodată, în mintea lui se însăilă un dialog cu un al doilea eu. Era
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
guvernează galaxiile, mișcările planetelor, orbitele stelelor, însemnătatea vieții pe Pământ... toate acestea sunt argumente fascinante, care au făcut mai captivante dezbaterile științifice, filozofice, și religioase din cele mai vechhi timpuri. Sf. Scriptură spune că Adam a păcătuit și a fost izgonit din Rai... Plata păcatului este moartea. În realitate, moartea a fost, tocmai, consecința rupturii lăuntrice de Dumnezeu... Iar aceasta a dus inevitabil la falsificarea spiritului. - Ce se întâmplă cu omul după moarte?!. Dacă există suflet, și dacă sufletul este nemuritor
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de triumf asupra propriilor limite. Cred că pe fața mea se putea citi atâta mirare, Încât Père Joseph a zâmbit și a adăugat : — Nu că sunt drăguți cu toții ? m-a trecut un fior. — În țara mea probabil oamenii i-ar izgoni de pe străzi ca să nu sperie copiii. Faptul că statul canadian Însuși recunoaște alteritatea, diferența dintre oameni, e totuși un progres al speciei umane, un pas Înainte spre Îndemnul Domnului isus de a ne iubi unii pe alții ca frații... Am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de triumf asupra propriilor limite. Cred că pe fața mea se putea citi atâta mirare, încât Père Joseph a zâmbit și a adăugat : — Nu că sunt drăguți cu toții ? m-a trecut un fior. — În țara mea probabil oamenii i-ar izgoni de pe străzi ca să nu sperie copiii. Faptul că statul canadian însuși recunoaște alteritatea, diferența dintre oameni, e totuși un progres al speciei umane, un pas înainte spre îndemnul Domnului isus de a ne iubi unii pe alții ca frații... Am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
se urmăreau, se doreau, se sorbeau din priviri, ori de câte ori soarta Îi aducea, fie și numai pentru o clipită, pe unul În fața celuilalt! De când, de câtă vreme, plana, acest moment, Între ei doi, și, iată, că, acum, pe neașteptate, el sesizase, izgonind și răpunând, totodată, neîndrăzneala, frica, rușinea, prejudecățile de tot felul, care le devastau viețile, de câte ori privirile li se Întâlneau, nevinovate! Acum, da, clipa, enormă, ca o Întreagă epocă istorică, grea ca o apăsare de păcat și, la fel de ușoară, ca cel
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nescrise, nu era bine să le Încalci, ajungeai un exclus: din iad - sau purgatoriu - ajungeai expulzat În raiul de afară, impactul era devastator. Thomas plecase singur, fusese alegerea lui. Dar nu definitiv, revenea uneori. Lăsase camera sa unui pictor, W., izgonit din cealaltă lume de orășenii cumsecade pentru că picta, aproape tot timpul, cu glas tare, deranjînd vecinii. Aici un galben! Aici un violet! Un alb! Nu, un verde! Verdeee!!! Aici un roz, e un sfîrc de țîță! Și mult negru Între
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și alte citadele, mult mai vinovate, dar fățarnice; sub aparența cuvioșeniei ascundeau ceea ce Amsterdamul propunea, deschis, ca mod de viață. Dacă locuitorii lui ar fi știut de povestea la care Thomas nu vroia să se mai gîndească, l-ar fi izgonit pe acesta cu pietre, l-ar fi ucis, unii: era loc pentru toate În orașul lor, nu pentru abjecție, hedonismul pe care Îl admiseseră, nu toți, propunea altceva. Incestul trecea de limita Înțelegerii lor. Un Amsterdam mondial, cam asta avea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
această masă de cărți, să le citească și să le poată apoi propune publicului în cunoștință de cauză. Un titlu nou rămînea practic doar timp de 24 de ore expus pe standurile cu mare vizibilitate, fiind apoi eclipsat, mai precis izgonit de următorul val de cărți. Cum era început de lună, Domnișoara ri trebuia să-și efectueze pelerinajul obișnuit la mătușa din normandia, la mătușa cu nume ciudat, Warnotte. acea mătușă despre care nu știam nimic și despre care oricum nu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Otiliei de a iubi pe Pascalopol. Lipsea un glas blând și vesel la ore fixe, omul care făcea cu voluptate bucuria tinerilor și se supunea capriciilor lor. Purtările lui Pascalopol îi apărură inofensive și se rușină de a-l fi izgonit în chipul acela. Un val de respect pentru Pascalopol îi inundă sufletul. De altfel, nu-i fu greu să observe că Otilia nu era fericită. Veselia îi pierise, nu mai cânta la pian, nu mai G. Călinescu ieșea în oraș
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
era o logică în vorbele lui. Dumnezeu se revelase prin Isus, omenirea răstignise această ipostază a divinității, prin sacrificiul Mântuitorului, acesta se risipise în lume, făcând să participe toată făptura la divinitate, însă omenirea ignorase caracterul divin al creației și izgonise cu totul spiritul din univers. - Deci crezi că redempțiunea a fost zadarnică? E interesant! - Ha? exclamă uluit Simion, neînțelegînd. Mi-au omorât hainele, îmi fură toate vorbele. "Hotărît, își zise Felix, e nebun." G. Călinescu XIII Stănică se lăsase târât
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ochi lipsiți de prejudicăți, și, ca s-o vadă așa, trebuie s-o cunoască. Tu trebuia să faci Literele. Ești un naiv poet." Felix își vîrî capul în plapumă și încercă să sugrume cu întunericul vedenia supărătoare. Pentru a o izgoni, se agăță cu voință de o imagine purificătoare. Numele "Isus" răsărindu-i în minte, aruncat de scurta apariție în penumbră a lui Simion, se strădui să-l cultive. Dar asociația interioară luă forme care-l îngroziră. Noua umbră albă se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și mucozitățile se prelingeau pe mustăți. Vorbi repede: - Ereticii îmi fură banii, s-au unit toți să-mi chinuie hainele,uitați-vă la pantaloni (erau scurți) cum mi i-au decolorat, mi-au bătut hainele pe cruce. Cristos a fost izgonit din lume, au omorât pe Cristos, lumea a rămas fără Dumnezeu, îmi scriu ucenicii și nu-mi dați scrisorile, asta e scandal, am să reclam împăratului Cezar, mi-ați furat mănușile, Cristos s-a făcut iarbă și-l mănâncă găinile
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
câteva minute, înspre odaia bolnavului, urmați de toți ceilalți, însă Strătulat, foarte grav, le aduse la cunoștință că pentru o consultație așa de gravă are nevoie de liniște desăvârșită. Stănică însuși, care, fiind înăuntru, se prefăcu că n-aude, fu izgonit, iar Pascalopol rămase și el afară, pentru a nu da loc la bănuieli. Stratulat îl chemă însă peste puțin timp înăuntru, ca spre a-i cere informații. Situația era aceasta. Bătrânul avusese un atac de congestie cerebrală, foarte ușor, și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un biscuit. - Ce regi, boangă?... - Cei șapte... - Nu-s stricăciunile de care ne-au învățat comuniștii la radio?... Că se parangheleau, în petreceri, la Sinaia, până le aruncau reginele la popi, pe coclendere, cu belciugul coroanelor... Și până i-a izgonit peste graniță, miliția, cu rafale de pulane și cu șuturi în găoz?... - Nu, bă... Ăia, de care zici tu, au fost regi serioși, Chiose... Cu bărbi, centurioane, basculante, elefanți și nepoți. Ăștia, dacă te călcau c-o singură roată, o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
perfecțiuni, urmașele ei continuă opera de dezmorțire și până astăzi ele ne ademenesc în neființă. Privirea lor nedeslușită, amețeala aeriană din chemările lor nesigure rămîne-vor străine înțelegerii noastre tulburi? Viața-i înveșnicirea clipei de teamă nemângâiată în care Adam, proaspăt izgonit din rai, și-a dat seama de nemăsuratul pierderii și de nesfârșitul pierzaniei ce-l așteaptă. Nu reedităm cu toții - în cursul viețuirii - iluminarea deznădăjduită a acelei nemiloase clipe? Moștenirea primului om este lumina întîii deznădejdi. Când stelele se vor preschimba
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
izvor? În tristețe, totul are două fețe. Nu poți fi nici în iad și nici în rai, nici în viață și nici în moarte, nici fericit și nici nefericit. Un plâns fără lacrimi, un echivoc fără sfârșit. Căci nu te izgonește ea în aceeași măsură din această lume, ca și din cealaltă? Ești trist de totdeauna, nu de acum. Și acest totdeauna e toată lumea înainte de nașterea ta. Nu-i tristețea amintirea vremii în care n-am fost? Paloarea ne arată până
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
zburdalnic? Dacă izvoarele Alpilor mi-ar spăla mintea și mi-ar răcori inima! Doar așa aș fi vesel să descopăr frăgezimea neștiinței, și nu să rumeg în munți și-n șesuri, pe mări și pustiuri curiozitatea fatală a lui Adam, izgonindu-mă prin veghe din mine însumi. Să trăiești toată viața drama păcatului și uneori să te simți așa de pur, că aripi de lebădă te poartă înspre o insulă de îngeri priveghind agonia Paradisului! Și totuși, numai în sentimentul păcatului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
deportați, emigranți, din care 20.000 reîntorși din detașamentele demuncă obligatorie (1.300 din xe "Ungaria"Ungaria, 6.500 din xe "Polonia"Polonia și 1.000 din diverse alte țări), ca și 2.000 de evrei din România ce fuseseră izgoniți În sate sau mici orașe; b) 2.000 de orfani Întorși din xe "Transnistria"Transnistria, din care majoritatea au emigrat În xe "Palestina"Palestina. Joint aechipat complet sau parțial 51.000 de evrei pauperi, a sprijinit pentru diverse necesități 89
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
o suspiciune generalizată. Atitudinea critică a mass-media are o structură simplă: strategia tranziției este corectă; principalii săi promotori occidentali au dreptate; guvernul e vinovat de rateurile tranziției, la care contribuie și alți actori din interior. Trimisă acasă după ce l-a izgonit pe Ceaușescu, populația avea o nevoie accentuată de participare la conducerea societății. Mass-media nu puteau compensa lipsa unor mecanisme satisfăcătoare care să ofere colectivității posibilitatea participării la nivelul așteptărilor. Ele au fost deficitare în oferirea unui cadru al dezbaterilor problemelor
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
și locale. Eficacitatea tradiției, pe de o parte, dar și perfidul metabolism al uitării ne împiedică să credem că am putea înțelege vreodată un text „mai bine decât l-a înțeles autorul însuși” (Schleiermacher). Doar profeții - care sunt, de altminteri, izgoniți din țara și limba lor - își pot depăși conștiința istorică. Cunoașterea de sine rămâne numai pentru Dumnezeu nemijlocită, absolută, nedeterminată. Din această pricină, s-ar putea spune că aflați, în fața unui text familiar, înțelegerea noastră nu este neapărat mai bună
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
deșartă a lumii are, pentru conștiința sedată a oricărui nihilist, funcția glandei pineale. Sufletul nu există, pesemne, decât pentru a descoperi alte tehnici de aneantizare a vieții. Plăcerea pornografică caută vertijul abisal al expulzării din economia oricăror echilibre. Tandrețea e izgonită, mai întâi. Frivolitatea avangardistă alungă misterul, masochismul meschin ia locul gingășiei, pentru ca demonul profanării să primească un nou titlu de proprietate. Trăit în această variantă, erosul e lipsit de orice arhitectură și demnitate. Faptul de a-ți fi refuzat dreptul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
mai tîrziu care caută dovada divinității, nu află decît nălucire. El se adresează, atunci, omenirii avertizind-o asupra marelui rău ce-o amenință: „Deșteaptă-te, omenire, din visui ce te orbește Și, cunoscînd ce-i amoriul și pe cît te osîndește, Izgonește-l din sîmțîre Și spune spre pomenire Vacurilor depărtate Nenorocirile toate Ce vin dintr-o nălucire”. Este imaginea unui rău abstract, incontrolabil, de origine divină, acționînd ca o lege aspră Într-o lume pregătită s-o primească. Nici o idee mai
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
atent pe Carlo. Prietene, îi spuse dacă într-o zi, mai devreme sau mai târziu, te-aș lua cu mine într-o cetate unde totul funcționează ca o clepsidră și unde cuvintele nedreptate, dezonoare, necinste, pizmă, gelozie, violență ar fi izgonite, ai veni? Cu ochii-nchiși. Am încredere în tine. Poate însă exista o cetate fără răutate și fără violență, bazată doar pe dragoste? Dacă nu există, o vom inventa noi. Mai întâi în cuget și apoi făcută din case, străzi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
164. footnote>, a unei contemplări conștiente, senine și neîncetate a lui Dumnezeu<footnote Arhiepiscopul Basile Krivocheine, În lumina lui Hristos, p. 381. footnote>. Lumina mistuie semnele și petele păcatului, arde în chip nears patimile inimii, prin ea sunt alungate și izgonite toate puterile întunericului.Orice suflet care nu vede lumina vieții care strălucește zi și noapte e pedepsit, rănit, îmblânzit, dus, legat și străpuns în fiecare zi cu săgețile plăcerilor. Chiar dacă i se pare că se împotrivește, chiar dacă i se pare
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]