2,169 matches
-
repezindu-se asupra trăgătorilor lui Okubo. Cei două mii de oameni În armuri Începură să fie Împroșcați cu mici jerbe de noroi. Loviți de gloanțe, cădeau urlând, În timp ce din ei țâșnea sângele. Călcați În copitele propriilor cai, țipau, Într-o Învălmășeală jalnică. În sfârșit, cele două armate se ciocniră. De decenii Întregi, arta războiului era În schimbare. Vechiul stil de luptă, conform căruia fiecare samurai Își striga propriul nume, declarând că era fiul lui cutare și cutare, că stăpânul lui era seniorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Kai se retrăgea În dezordine. După ce Îl Însoțiră pe Katsuyori până la un pod din apropiere, generalii reveniră, formând o ariergardă pentru a rezista trupelor de urmărire. Fură doborâți eroic În luptă. Baba Îl Întovărășise și el pe fugarul Katsuyori și jalnicele rămășițe ale armatei sale, până la Miyawaki, dar, În cele din urmă, bătrânul general Își Întoarse calul spre apus, cu cugetul plin de mii de gânduri. „Am trăit o viață lungă. Sau aș putea spune că a fost și scurtă. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
spui? — Dacă actuala situație continuă tot așa, nu putem Învinge. De ce susții că e o bătălie pierdută dinainte? — Cât sunt eu de nevrednic, acum, când mă aflu la comandă, n-am de gând să-mi conduc oamenii Într-o fundătură jalnică. Dar Înfrângerea e inevitabilă. În ceea ce privește spiritul de luptă, echipamentele și avantajul geografic, În momentul de față nu putem ține piept clanului Mori. — Primul lucru de reținut, ripostă Nobunaga, e că, dacă un comandant suprem anticipează Înfrângerea, nu mai are nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Închisoare. Totul e doar tactică. S-ar putea spune că numai din compasiune nu te-am ucis Încă. — Înțeleg. Acum Îți Înțeleg concepția despre lume, gândurile tale de zi cu zi asupra artei războiului și măsura moralității tale. Suferi de jalnica orbire a timpurilor și nu-mi mai vine să Încerc să te fac să realizezi. N-ai decât, distruge-te singur! — Cum? Susții că sunt orb? — Întocmai. Nu, chiar dacă s-a ajuns până aici, nu pot abandona ultimul strop din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
a părintelui său. Punând la un loc toți vasalii, samuraii de rând și pedeștrii, se adunau mai puțin de o mie de oameni. Erau Însă multe palanchinuri și lecției lăcuite pentru soția seniorului și doamnele ei de curte, iar figurile jalnice ale femeilor voalate, mergând atât călare, cât și pe jos, umpleau tot drumul. — O! Arde! — Ce sus se Înalță flăcările! Mulțimea de femei abia Îndura plecarea și, când ajunse la doar o leghe de Nirasaki, se Întoarse să privească, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cai patru femei cu copiii lor și le legă de șei. Nu se va pune la socoteală ca infidelitate dacă nu muriți aici. De veți scăpa cu viață, creșteți-vă copiii și aveți grijă să țină slujbe de comemorare pentru jalnicul clan al fostului nostru stăpân. Astfel, admonestându-le pe mamele care plângeau atât de tare Împreună cu copii lor, Sozo lovi fără milă, cu coada lăncii, cei trei cai pe care le urcase. Caii porniră la galop, În timp ce mamele și copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
-se ce s-o fi Întâmplat, oamenii care umpleau sala deveniră imediat serioși, simțind, deodată, cum li se uscau gurile. Când auziră de pe podelele de lemn ale verandei răsunetul unei bufnituri, până și generalii care nu voiseră să privească făptura jalnică a lui Mitsuhide Își Întoarseră acum privirile Într-acolo, cu o tresărire. Nobunaga Își aruncase evantaiul În spate. Generalii văzură că Îl ținea pe Mitsuhide de ceafă. De fiecare dată când bietul om se chinuia să ridice capul pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
saci grei ce păreau a fi plini cu bani - un munte de saci Împletiți din paie, cu bani. Privindu-i pe muncitori, munciți de temeri și regrete, Kanbei continuă: — N-a fost vina voastră. Cu toții vă aflați Într-o situație jalnică. Ați fost conduși pe căi greșite de câțiva oameni răi. Așa a declarat Seniorul Hideyoshi; și, ca să munciți cu toții fără alte gânduri În minte, a poruncit să vă dăm o primă pentru a vă stimula puțin. Primiți-o, exprimați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
frotieră - a doua zi după ce Împrejurimile Castelului Takamatsu fuseseră prefăcute Într-un lac noroios. În dimineața de douăzeci și unu, Hideyoshi stătea cu generalii săi la comandamentul de pe Muntele Ishii, admirându-și opera. Fie că era considerat un spectacol grandios sau unul jalnic, apele umflate - cu ajutorul ploii din timpul nopții - izolau complet Castelul Takamatsu În mijlocul lacului. Zidurile exterioare de piatră, pădurea, podul mobil, acoperișurile caselor, satele, câmpiile cultivate, orezăriile și drumurile erau scufundate, iar nivelul creștea ceas de ceas. — Unde-i Ashimori? Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
risipă! Aveți de gând să gătiți pentru onoratul nostru oaspete În putoarea asta? Vreți să-i serviți pește stricat? Aruncați imediat toate porcăriile astea! Furia lui Nobunaga era complet neașteptată, iar bucătarii-șefi i se aruncară la picioare. Era o scenă jalnică. Mitsuhide Își dăduse toată silința să cumpere cele mai rafinate ingrediente și să pregătească feluri de mâncare delicioase, aproape nedormind câteva zile la rând, supraveghindu-și vasalii și pe bucătari. Acum, mai că nu-i venea să-și creadă urechilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
participa personal la o campanie contra provinciei Gifu, Îl Însuși vi se va alătura. În loc de a ne accepta petiția, a părut chiar să ne Încurajeze activ. — A fost entuziasmat? Zău așa, parcă-l și văd. Hideyoshi Își imagina cu ușurință jalnica scenă. Avea de-a face cu nobilul urmaș al unei case ilustre, dar și cu un om pe care propriul său caracter Îl făcea dificil de salvat. Totuși, era un mare noroc. Înaintea morții lui Nobunaga, lui Hideyoshi nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lui Nakagawa și pierderea Muntelui Iwasaki din cauza retragerii lui Takayama. Hideyoshi Închise o clipă ochii, când află despre căderea lui Nakagawa În luptă. Preț de-un moment, pe chipurile generalilor se așternu o expresie dezolată și Începură să bolborosească Întrebări jalnice. Cu toții Îl priveau pe Hideyoshi, Încercând să-i citească pe față felul cum aveau să rezolve acea situație primejdioasă. — Moartea lui Sebei e o grea pierdere, spuse Hideyoshi, dar n-a murit În zadar. Vorbi, apoi, puțin mai tare: — Fiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Un singur lucru: lipsa unei comenzi autoritare. De asemenea, acțiunile lui Hideyoshi fuseseră neașteptat de repezi, ceea ce nu făcuse decât să-i năucească și mai mult. Zvonurile și informațiile false bântuiau peste tot, Încurajând, astfel, actele de lașitate. Când vedea jalnica dezordine a trupelor sale, Katsuie nu era numai descurajat, ci turba de-a binelea. Scrâșnind din dinți, era incapabil să se stăpânească de a-și scuipa indignarea spre ofițerii din jurul lui. Mai Întâi așezați, apoi În picioare și, În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
1794; au supraviețuit 12 copii ale acestui poem (doar 2 copii sînt complete, cu 18 plăci), scris după America, cele două fiind adesea legate împreună de Blake. Acțiunea din acest poem are loc în Europa de dinaintea revoluțiilor, fiind descrisă situația jalnică a omului foametea, temnița, teroarea, boala în lumea căzută, i.e. în perioada așa-zisului "ancien régime". Frontispiciul poemului este cunoscut sub numele de "Cel Îmbătrînit de zile"/"Cel vechi de zile" "The Ancient of Days"15, si a dobîndit în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
din cenușă acestor spirite arse datorită lui Lucifer (în acest sens F.W. Schelling consideră materia ca fiind spiritul stins 250). La Blake întîlnim o asemănare limpede: Vala sau natură divină este deopotrivă arsă, cenușă ei cade "sub cuptoare, o jalnică grămadă în moartea ce trăiește"251. De aici este construit universul, si se folosește "mortar amestecat cu cenușile Valei"252, Vulturii/ Acvilele "agață pretutindeni/ Cortinele universale și de la Soare la alt Soare/ Pe ai luminii purtători îi răspîndesc"253. La
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
din a lui Ulro noapte. Și cînd Luváh, veac după veac, fost-a topit de-ndurerare, Se stinseră și focurile Valei precum o umbră spelba, rece, 115 O umbră care piere; căzu cea de pe urma, grămadă de cenușă Sub cuptoarele înalte, o jalnică grămadă în moartea ce trăiește. Atuncea fură smulse cu lopeți pecețile cuptoarelor, si tîrnăcoape Hăuind fluidul îl lașară ca să iasă67: metalul cel topit trecu-n canale 68 Tăiate de plugul vremurilor 69 ținut într-a lui Urizen aprigă mîna 120
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Zadarnic Dumnezeul tău te va chema de pot prin vajnica-mi putere Să-mi revărs scumpă răzbunare în sînul sau ce arde luminos. Atuncea gelozia va adumbri toți munții săi și-Ahania Blestem va arunca asupră-ți, care năpasta ești a jalnicului Los, si va cerca să se răzbune". 340 Așa vorbind cu-adînci suspine se mistui de dor pînă ce, neînsuflețit, căzu și el. Noaptea trecu, si Enitharmon, nainte de revărsarea zorilor, se-ntoarse în extaz. Și pește Los cîntắ iárăși la
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
căi ca niște vine și să se răsucească 95 Înaintea-mi, în vînt dînd naștere-unui glob, cu strașnice vibrații tremurînd, Îngrămădirea sîngerie a început să prindă viață. Eu, aplecîndu-mă deasupra, Fără-ncetare-am plîns lacrimi amare. Încă privind cum chipul jalnic Se dezbina, se dezbina din pîntecele mele, plăpînd și jalnic Nor súav de zăpadă, plăpînda, palida femeie, eu dulce-mbrățișatu-mi-am 100 Perechea și Dragoste-am numit-o. Și Enitharmon am numit-o, Însă cu ea-mpreună aflatu-m-am căzînd pe-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-mi, în vînt dînd naștere-unui glob, cu strașnice vibrații tremurînd, Îngrămădirea sîngerie a început să prindă viață. Eu, aplecîndu-mă deasupra, Fără-ncetare-am plîns lacrimi amare. Încă privind cum chipul jalnic Se dezbina, se dezbina din pîntecele mele, plăpînd și jalnic Nor súav de zăpadă, plăpînda, palida femeie, eu dulce-mbrățișatu-mi-am 100 Perechea și Dragoste-am numit-o. Și Enitharmon am numit-o, Însă cu ea-mpreună aflatu-m-am căzînd pe-acel șuvoi În care-acum se prefăcură rîurile noastre, săpînd prin
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
280 Urthona-n Miazănoapte, Luvah în Răsărit, Tharmas în Apus. Și-acuma el180 ajunse în lumea-Îngrozitoare a-Întunecatului Urthona, De Providența cea Divină călăuzit, neînturnat de la voința-i Că nu cumva Veșnică Moarte să urmeze, căci Voia181 nu poate fi-ncălcată: În jalnicele vai, acolo unde nu creștea nici un copac, nici nu curgea vreun rîu, 285 Nici om, și nici jivina nu erau, nici tîrîtoare, nici soare, nici nouri și nici stea; Și totuși el, cu globul sau de foc imens în mînă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fier încruntîndu-se la focurile înspumate-ale lui Orc. Și Urizen plutit-a peste Orc și îi văzu mînia cruntă; Șezînd pe-un Pisc de fier, în urma astfel răsunătoarele-i cuvinte se-auziră: "Chip de groază, de unde ești? de unde-i locul ăsta jalnic? 45 De unde sălbaticele focuri, daca nu din tine? Nu văd vreo altă vietate În Hău-acesta tot. Și nici o altă vietate Nu cutează năprasnica-ți mînie s-o îndure. Aicea zăvorit îți risipești plin de durere Substanță vieții-n aste focuri
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
meu găsește desfătare; Și de ard ele cu blîndețe și cu măsura dreapta, și-n noapte-ascunsă 450 Și-n tăcere ziua și-o clădesc în umbră de nori fragezi și în rouri, Atuncea pot sufla nainte suspinînd peste vînturile Golgonoozei jalnice chipuri Ce pier din nou în sînu-mi; dar dacă tu, Los, Voiești în dulce cumpătata furie să plăsmuiești sublime chipuri, În care jalnicele spectre să poată să se-nchege, 455 Ele vor fi răscumpărări pentru-ale noastre Suflete ca să putem trăi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
clădesc în umbră de nori fragezi și în rouri, Atuncea pot sufla nainte suspinînd peste vînturile Golgonoozei jalnice chipuri Ce pier din nou în sînu-mi; dar dacă tu, Los, Voiești în dulce cumpătata furie să plăsmuiești sublime chipuri, În care jalnicele spectre să poată să se-nchege, 455 Ele vor fi răscumpărări pentru-ale noastre Suflete ca să putem trăi". Așa vorbit-a Enitharmon, si Los, mîinile-i divine fiind de inspirație pătrunse, începu [De stîncă hrubele lui Dranthon să le cioplească-n chipuri
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
rămâne deschisă pentru om, oferind căi și mijloace de a conduce pe acesta în slava dumnezeiască. Dumnezeu l‑a creat pe om după chipul și asemănarea sa; un chip dumnezeiesc pe care, din cauza păcatului, omul l‑a desfigurat în mod jalnic. Dar Cristos, imaginea deplină și perfectă a lui Dumnezeu cel nevăzut, l‑a răs‑ cumpărat cu milă prin moartea sa. Apoi în Cristos, ucenicii săi devin o făptură nouă. Prin forța acțiunii Duhului Sfânt, sunt transformați în însăși imaginea lui
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
au fost numite și principalele două lagăre de muncă. Alte lagăre din zonă includeau Iunkov, Cistekova și Konstantinovka. Lagărele erau organizate militar, cu barăci de proastă calitate care adăposteau prizonierii. De vreme ce lagărele erau fie în construcție, fie într-o stare jalnică, multor barăci le lipseau și cele mai rudimentare utilități. Căldura era considerată un lux, accesibilă doar când se puteau îndeplini trei condiții: sobă, lemne sau combustibil și geamuri intacte. Mulți deportați își dădeau seama că geamurile erau sparte sau lipseau
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]