1,361 matches
-
a început să toarne imediat copii și eu am deschis cu un amic un magazin cu scutece, dar amicul a fugit cu banii și nevastă-mea a continuat să toarne la copii. După povestea cu scutecele, m-am ocupat de jaluzele și după ce-am ratat și afacerea cu jaluzelele m-am apucat de treaba cu înghețata. Și în tot timpul ăsta nevastă-mea făcea copii, mașina se strica, agenții fiscali nu mă slăbeau deloc și în fiecare toamnă și primăvară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
deschis cu un amic un magazin cu scutece, dar amicul a fugit cu banii și nevastă-mea a continuat să toarne la copii. După povestea cu scutecele, m-am ocupat de jaluzele și după ce-am ratat și afacerea cu jaluzelele m-am apucat de treaba cu înghețata. Și în tot timpul ăsta nevastă-mea făcea copii, mașina se strica, agenții fiscali nu mă slăbeau deloc și în fiecare toamnă și primăvară din podele își făceau apariția termitele. Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
țara asta, unde o să se ajungă? La școală, primul om pe care l-am văzut a fost directorul. Mă aștepta la intrarea profesorilor, nerăbdător și pufăind o țigară. L-am urmat în birou. Avea un ficus uriaș în dreptul geamului cu jaluzele, așa că în încăpere erau numai săgeți de lumină. Soarele răsărise, luminând rece. Directorul se juca cu un pix ce avea la un capăt o sferă de plastic cu o gură zâmbăreață. - Eu și cu tine, mi-a spus, suntem cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să imprim impulsului; mă jucam cu ușa asta de mic copil, și era unul din puținele lucruri pe care Mama Mare nu le modificase. În rest, poate din plictiseală, reorganiza periodic spațiul de locuit, adăugându-i an de an noi jaluzele, sau un tapet nou, sau o nouă mochetă. Intrând în vestibul, m-am descălțat, așa cum cereau insistent regulile casei. Eram sigur că Mama Mare ar fi remarcat orice urmă de praf pe gresia imaculată. Pe pereți agățase o serie nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și deasupra ei o plasă pentru bagaje. La capătul opus ușii avea un capac care se ridica pentru nevoile fiziologice. Geamul era mic și prevăzut cu zăbrele. Mai târziu zăbrelele aveau să fie Înlocuite cu șipci metalice așezate În solzi (jaluzele metalice fixe), astfel că nicio privire nu putea pătrunde nici din afară, nici din interior. Ușa era prevăzută cu zăvoare și cu o vizetă zăbrelită, dar nu știu care era menirea ei (probabil că pentru supraveghere) pentru că, odată aruncate, nimeni nu se
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
renunțe la intermediarii greci, pentru care limbile ceasului timpului au înghețat de pe vremea lui Hristos & ciracii, pardon, apostolii săi. Cândva, grecii erau marii șefi ai ortodoxiei, dar între timp, lucrurile s-au schimbat al naibii de mult și grecii se uită printre jaluzele cu groază, cum românii deveniți deodată cei mai înfocați ortodocși, își fac în diaspora, chiar în jurisdicția Bisericii Catolice, tot într-o veselie, parohie după parohie. Vechiul vis grecesc, de a însămânța și de a ține vie flacăra credinței ortodoxe
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
totuși, tocmai de aici, din această cameră secretă, își extrage teatrul materia care îi este proprie. În Furtuna, de pildă, rolul acesteia e îndeplinit de bizarul apartament de la primul etaj al unei case moderne, cu cele patru ferestre ale căror jaluzele roșii sunt mereu lăsate, apartament al cărui locatar murise cu puțină vreme în urmă. Locuința, rămasă de-atunci goală, e ocupată acum de câteva persoane misterioase; aidoma fantomelor, acestea nu ies decât noaptea. „Jaluzelele astea roșii mă duc cu gândul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cu cele patru ferestre ale căror jaluzele roșii sunt mereu lăsate, apartament al cărui locatar murise cu puțină vreme în urmă. Locuința, rămasă de-atunci goală, e ocupată acum de câteva persoane misterioase; aidoma fantomelor, acestea nu ies decât noaptea. „Jaluzelele astea roșii mă duc cu gândul la o cortină de teatru în spatele căreia se repetă drame sângeroase...”, va spune Fratele. Culoarea roșie a cortinei este și culoarea dramei, a amenințării, prevestirea unei furtuni ce va face să se trezească memoria
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
oamenii vii! Când, la sfârșitul piesei, după ce furtuna a trecut, iar Domnul va afla că Doamna îi poruncise menajerei Louise să stingă luminile de la primul etaj, el va încuviința grăbit: „Du-te imediat și stinge-le, Louise; lasă jos și jaluzelele, ca să nu mai vedem spectacolul ăsta”, ca să nu mai trebuiască adică să privim acest teatru în teatru în care, în camera memoriei, ar putea oricând să răsară niște fantome vii! „Închide ferestrele și trage storurile, pentru ca amintirile să poată dormi
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
să răsară niște fantome vii! „Închide ferestrele și trage storurile, pentru ca amintirile să poată dormi în pace.” Căci ferestrele camerei pline de amintiri nu pot fi deschise fără consecințe dintre cele mai grave. Când cade cortina - cea reală a teatrului -, jaluzelele roșii sunt deja coborâte. Amintirile dorm din nou în „casa tăcerii”; reprezentația s-a sfârșit odată cu plecarea misterioșilor săi vizitatori. Asemenea casei din Furtuna, imobilul din Mănușa neagră este tot o metaforă a teatrului; s-ar putea spune chiar că
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
urmă, consiliul l-a invitat pe consultantul în probleme de management în sala de consiliu. I s-a pus întrebarea: „Cât fac doi plus doi?”. Consultantul s-a ridicat încet și s-a dus să închidă ușa, apoi a închis jaluzelele de la ferestre, după care a revenit la masa de consiliu. El s-a aplecat peste masă și a întrebat, cu un ton aproape șoptit: „Cât doriți să facă?”. Analiza calitativă nu este ce doriți dumneavoastră să fie, ci, dimpotrivă, este
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
fotografia nudă a icoanei din tine. Singurul portret ce-ți atârnă În altarul trupului e cel al frunzei sinucise pe cuvântul coapsei. Pământ ești chiar dacă sentimentele au inima spânzurată-n biserici. Până să te iubesc manechinul din vitrină Îmbătrânise sub jaluzelele primului sărut. Tata, ostenit de muzica plesnită a ninsorii, pâlpâia În ograda gândului. Mama se furișase pe cruce. Venise vremea să mă nasc. POEM DE SFÂRȘIT Un scaun, o masă, un vis, o tăcere, o hemoragie de suflet, un rând
CONFESIUNI - (din volumul În curs de apariție „ÎN VESTIARUL INIMII). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1444]
-
cu stâlpi rotunzi de stejar și două rânduri de leațuri distrus complect - 50.000 lei; scuarul din str. Mihail Kogălniceanu (50 m. gard din plasă de sârmă, deteriorat) - 5.000 lei; Localul Primăriei, str. Ion Mârza (40 m. gard din jaluzele distrus complect) - 28.000 lei”. Șapte hectare și jumătate de fânaț și lucernă aparținând primăriei au fost „rechiziționate” frățește, atât de militarii români cât și de cei germani. Paguba în acest caz a fost de 33.000 de lei dar
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
înainte de a răsări soarele sau seara târziu, după ce apune, eram ca și cum înghițisem un diazepam și o somnolență începuse să mă cuprindă. - Nu, ridică, te rog, storurile, vreau să văd marea. Și lasă-mă singur. Am auzit zgomotul făcut de ridicarea jaluzelelor și cel al valurilor mării ce se spărgeau de stânci, am văzut în ceață lumina soarelui în amurg, am simțit mirosul aerului sărat al brizei de seară ce trecea prin fereastra deschisă spre ușa lăsată deschisă de servitor, atât de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
aer nu prezenta însă numai avantaje. El avea neajunsul de a face ca încăperile să se încălzească greu iarna, ceea ce, din nefericire, îi obliga pe proprietari să majoreze plata caloriferului. Vara, din pricina ferestrelor imense, apartamentul era literalmente violat de lumină, jaluzelele lipseau. Proprietarii renunțaseră la ele, descurajați, fără îndoială, de înălțimea ferestrelor și de prețul lemnăriei. La urma urmei puteau fi foarte bine înlocuite cu niște perdele groase, care nu le puneau nici un fel de problemă în legătură cu prețul de cost, de vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pustie. Rămăsese la post, minut cu minut, grad peste grad, treizeci și cinci de grade la umbră. Modesta miercuri mijlocie se tot întinsese, se înfierbântase și se înrăise și se întorcea, desfăcută, dilatată, miriapod, meduză leșinată. Mesele, dulapurile, pereții, planșetele, ferestrele, cuierele, jaluzelele, telefoanele, scaunele, birourile, pupitrul, aprinse lent, temeinic, minut cu minut. Așteptare zadarnică : nimeni nu apăru. Naivul se perpelise până seara, mereu acolo, în același loc. Cu ochii pe ziar : „Unanimă adeziune, Magistrală Expunere, Înfăptuire neabătută“... Dimineață după-amiază, venise repede altă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
trupul juvenil, chipul îngustat, de mumie. Clovnul se înveli în armura fluidă, aerul ardea, trebuia un pas, doar încă un pas, dar jocul minții devenise rece și sărac. — Ce să-ți spun, ce să înțelegi, m-ar obosi, mă obosește. Jaluzelele ferestrei cedară, căzură. Lumina se fracționă, hașurată, zăbrelită. Auzi, undeva, în spate, murmurul, binecuvântarea, adioul. — Tu ai un defect. Filozofezi prea mult. Țâșnise, brusc, suprem superb saltimbanc : adevărat maestru ! Dublu triplu multiplu salt fatal : arena înmăr murise. Capul asinului sărea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fi crăpat și și-ar fi vărsat conținutul pe pernă. În pofida chestiei ăsteia, tendoanele gâtului par că se smucesc Încordându-se până la limită, de parcă nu i-ar mai putea susține greutatea inertă. Primele raze ale soarelui se strecoară fade prin jaluzele făcând camera să pară spălăcită și tulbure. Cu un efort mă scol, mă spăl și mă duc să mă bărbieresc ca lumea, dar mi s-au terminat lamele și mă râcâi pe față cu una tocită. Mă hotărăsc să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și lat în umeri, întotdeauna la patru ace, în costume făcute la comandă, cămăși albe apretate și butoni scumpi; emana în același timp încredere în sine și lejeritate. Îl urmă de-a lungul coridorului până în biroul lui, unde acesta trase jaluzelele ca să estompeze lumina prea puternică a soarelui și îi oferi cafea de la mașina lui espresso aflată pe un dulăpior mic din lemn de arțar. — Mi-am cumpărat-o anul trecut, îi spuse făcându-și o cană (ea refuzase, cerând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
au fost câteva nașteri în timpul nopții, singurul lucru pe care-l fac ele acum e să nu mă lase să merg la baie de câte ori vreau. Mă supraveghează drastic și mestecă. Cred că nu e încă 6 dimineața, ghicesc lumina printre jaluzelele spitalului, soarele răsare totuși devreme acum, suntem în luna mai. 8 mai 1997. Nu știu ce urmează, nici când se va- ntâmpla ceea ce urmează. Nu am fost chiar singură de când au venit zorii. Cocoșii de pe lângă casele vechi din Matache au cântat mereu
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
cerere pentru un împrumut bancar, după care și-a cumpărat o canapea, o masă, un dulap și câteva scaune. Și cu asta, se gândea ea, se termina toată treaba. Pentru mai bine de un an, a refuzat să își cumpere jaluzele. —Pur și simplu nu voi spăla geamurile, spusese ea. Astfel nu o să se vadă înăuntru. Și și-a luat perdea pentru duș abia când băltoaca pe care o făcea în fiecare zi în baie a început să se scurgă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în plus, trebuia să se mențină tot timpul ocupată, pentru a nu se mai gândi la toate celelalte. Deși, ca orice altceva din țara asta deplorabilă, magazinele pentru decorațiuni interioare erau dureros și deprimant de oribile. Nimeni nu auzise de jaluzele japoneze din hârtie de orez, de draperii pentru duș laminate sau de mânere pentru dulapuri în formă de flori de sticlă. Reușise să dea de lenjerie de pat ecru, dar nu găsise dimensiunea de care avea nevoie și să comande
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
părinții ei. Pentru restul drumului, ea a sperat și s-a rugat ca, în ciuda faptului că tatăl lui era doctor, familia lui să fie săracă. Dar când Oliver a parcat lângă o casă mare și pătrată, ferestrele Tudor imense și jaluzelele Laura Ashley Austrian spuneau că nu erau tocmai sărmani. Înainte să plece în călătorie, se gândea că mama lui Oliver este o femeie lată în șolduri, binedispusă, cu pantofi ca cei ai lui Minnie Mouse, care bea Red Stripe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
întrebe dacă ar trebui să înceapă o conversație cu pereții, a luat o decizie. Se va duce la cumpărături. Și nu era vorba doar de terapie prin retail, ci avea un scop. Un fel de scop, oricum... Plănuia să găsească jaluzele din tavan până-n podea pentru unul dintre pereții dormitorului ei, pentru a contrabalansa senzația de cabană și a-i da un aer mai urban. Și apoi va face un material despre asta în revistă, oferindu-le astfel ocazia să plătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
doză sănătoasă de imaginație și era foarte important să își amintească asta în aceste momente turbulente. Recunoscu că uitase în ultima vreme - duminica trecută, spre exemplu, zi pe care și-o petrecuse izolată și disperată. Într-un final, magazinul cu jaluzele și-a deschis ușile, dar atunci Lisa simțea că nu mai avea rost să se deranjeze. Nici unul dintre magazinele de decorațiuni interioare nu putea face față cererii pentru un proiect atât de amplu. I-au recomandat să încerce la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]