976 matches
-
Repertoarul era la îndemână, în biblioteca frumos ordonată, cu toate cotoarele de piele scrise cu litere aurii, îngrijite de mâna aceluiași legător. Încă în cămașa de noapte albă, ornamentată cu niște alambicate broderii albastre, conu Costache se așeză pe un jilț comod, acoperit cu piele întunecată, și se apucă de lucru, așa cum se afla. Părul, de o culoare mai deschisă decât pielea scaunelor, cu câteva fire albe numai, îi era în dezordine și avea nevoie să fie tuns. Nici mustața nu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe Jacques, era pe divan, și musafirul s-a făcut, din palid, alb, apoi totul s-a șters de pe fața lui și a rămas golit parcă pe dinlăuntru. L-a invitat papa să se așeze pe locul de onoare, în jilțul de lângă foc, întors pe jumătate către bradul pe care-l împodobisem, zic eu, destul de reușit (cu mere galbene, cu lumânări roșii și-un înger în vârf, atât, beteală n-am pus) și, cum îi juca lumina flăcărilor pe față, iar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
toți enoriașii, s-a mirat să vadă că apare un om distins, cu baston cu măciulie de argint în formă de cioc, care nu mai călcase niciodată pe-aici - asta cu siguranță! - își agață pălăria în cuierul de deasupra ultimului jilț și ascultă liniștit slujba din Duminica de după Nașterea Domnului. Nu părea deloc cu gândul la cele sfinte, se uita pe pereți, mângâia lemnul de la mânerul jilțului, deși preotul, văzându-l, se înviorase dintr odată și vorbea despre fuga în Egipt
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
niciodată pe-aici - asta cu siguranță! - își agață pălăria în cuierul de deasupra ultimului jilț și ascultă liniștit slujba din Duminica de după Nașterea Domnului. Nu părea deloc cu gândul la cele sfinte, se uita pe pereți, mângâia lemnul de la mânerul jilțului, deși preotul, văzându-l, se înviorase dintr odată și vorbea despre fuga în Egipt așa de frumos de parcă ar fi fost și el de față atunci când îngerul l-a vestit pe Iosif să-și ia „pruncul și pe mama lui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lipsa de valoare. Dacă imbecilii își propun să compromită specia umană, nimic nu le poate sta în cale. Prostului i se scurg printre degete toate șansele. Insolența nu se teme niciodată de întrebări. Tot mai mulți imbecili au impresia că jilțul lui Dumnezeu a rămas liber. Pentru proști, modestia este un bagaj incomod și inutil. Proștii nu i-au nici un lucru în serios. Naivii - pe toate. Proștii au mintea teribil de rezistentă la agresivitățile noului. Femeia inteligentă îl ajută pe bărbat
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
În sanatoriul doctorului Forester? — I s-a interzis. (Domnul Prentice ridică o sprînceană.) Voiau - cel puțin așa mi-au spus - ca memoria să-mi revină Încet, de la sine, fără ajutorul hipnotismului sau al psihanalizei... Domnul Prentice zîmbi, legănîndu-se ușor În jilțul lui. Ai fi zis că-i un vînător ce-și Îngăduie un binemeritat răgaz Între două Împușcături. — Firește, urmă Rowe, nu le-ar fi convenit să-mi recapăt memoria prea repede... Deși puteau să recurgă oricînd la „Pavilionul special“. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se îndrăgostesc, se îmbată numai rostind numele ființei iubite. Și la sfârșit, bătrânii fac la fel: Lenore... Între astea două, trupul material e un semn foarte, foarte mic, aproape invizibil. Vă mulțumesc, părinte, spune Aurora Martinescu și se ridică din jilțul cam tare. Părintele mustăcește. ─ Te grăbești? Du-te la pictorul ăsta al nostru care ține isonul la strană. Te-o ajuta el cumva. Mergi în pace. Aurora Martinescu se închină, sărută dreapta bătrânului și iese. Și părintele rămâne singur. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Corul tragediilor grecești... O clipă, Marina păru că luptă să-și înece un suspin, dar, își dădură seama, nu era decât respirația ei curioasă, aritmică, întretăiată de pauze lungi, în care parcă și-ar fi reținut răsuflarea. Se îndreptase spre jilțul cu spătar înalt, rezemat de perete. - Vă cred, spuse așezîndu-se. Sunteți toți tineri, și tinerii nu se înșală niciodată atunci când e vorba de viață... Maria apucă iar brațul lui Ieronim. - Ai auzit ce-a spus? A spus: când e vorba
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
exasperat amândouă brațele în sus: - Nu! Nu! Nu! Pur și simplu, nu poate începe așa! Deocamdată, uităm tot, și apoi încercăm altceva. Maria o ajutase să-și descheie nasturii de sus ai mantalei, silind-o apoi să se așeze în jilț. - Numele meu este Maria Daria Maria, dar mi se spune Maria da Maria. Eu nu fac parte din trupa lui Ieronim, eu sunt muzicantă. Violoncelistă. Dar mă fascinează ideea lui. Închipuiți-vă că... - Cred că am înțeles ceva, o întrerupse
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
va ninge toată noaptea asta, chiar dacă ți se va da camionul teatrului, tot nu vei mai putea ajunge până la ea... Stă departe, doamnă? întrebă întorcînd capul. - Destul de departe, răspunse Marina. Dar nu vă mai gândiți la ea, adăugă ridicîndu-se din jilț. M-ați liniștit voi. Știu, acum că nu se va întîmpla nimic. Și îndată ce se va potoli ninsoarea... Se întrerupse pe neașteptate și-și opri privirile în fundul sălii, unde se distingea, anevoie, un perete curios reparat, care părea o ușă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe care nu-l văzusem când deschisesem ușa. Tânărul intră, ne salută timid și, proptindu-și tabloul de genunchi, începu să-i desfacă sforile. Apoi a scos pânza cu care fusese acoperit și s-a dus să rezeme tabloul de jilțul Generălesei. Luchian și cu mine am împietrit. "E cu câțiva centimetri mai scundă decât originalul, ne-a spus. Când am văzut-o ultima oară, zeița împlinise optsprezece ani și avea doi metri patruzeci și cinci." - Adevărat? exclamă Condurachi. - Nu, astea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se plimbe prin fața oglinzii, descoperind necontenit alte scorburi și alte stânci, și liane cu flori nemaiîntîlnite și, printre ele, siluete neverosimile ale invitaților, cu paharele de șampanie (înalte cât o cizmă sau largi cât găleata) în mână, având în mijlocul lor jilțul în care se odihnea, hieratic, Generăleasa, și acum râdeau și ei, un râs la început timid, puțin speriat, dar devenind repede contagios, râdeau acum cu toții, și în oglindă îi vedea cum se privesc unii pe alții, încîntați și totuși neliniștiți
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
i se ceară să plătească unui copil, chiar unui copil-minune... Își aminti deodată că aria aceasta îi plăcea mult Melaniei și, fără să-și dea seama, zâmbi. Când venise să-i anunțe logodna, Generăleasa se odihnea, ca de obicei, în jilțul ei favorit din mijlocul salonului. - O cheamă Melania, începu el după ce-i sărută mâna. Este, evident, străină. Inutil să adaug că e foarte frumoasă și inteligentă și, pe cât pot judeca eu, care nu mă pricep în literatură, a citit imens
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să caute în dulap și să-și umple măcar paharul lui, să bea, în sănătatea lor, dar își simțea picioarele grele, ca de plumb, și se hotărî să se odihnească puțin, doar câteva clipe. Zâmbind, își rezemă capul de speteaza jilțului și-și apropie pleoapele. Va trebui să procedeze ca în ocaziile mari, solemne, să aplice, cum îi plăcea să spună, ceremonialul, adică să țină, câteva secunde, paharul de cristal în dreptul ochilor, privind prin licoarea de aur și aramă, și apoi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
odaie. Se sculă, îmbrăcă un halat, aprinse o țigară. Trebuie să se răcorească puțin. Întunericul era acuma mai negru. În hol razele lunii se zvârcoleau neputincioase. Ajunse bâjbâind în deschizătura verandei unde erau câteva fotoliuri și mescioare. Își pipăi un jilț și se așeză încet, cum și venise, parcă i-ar fi fost teamă să nu turbure somnul celorlalți. Ședea cu spatele spre peretele care-l despărțea de iubirea lui. In față, pieziș, prin sticla albastră, îl privea discul enorm, speriat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
rotocol de lumină roșiatică. Deodată i se păru că o ușă s-a deschis și s-a închis atât de domol, că nici nu i-a auzit zgomotul. Ascultă o clipă, apoi, nemaiputîndu-și stăpâni răbdarea, se ridică brusc în picioare. Jilțul se lovi de perete cu zgomot lânced de vată. Se uită întîi în stânga, spre iatacul Nadinei, pe urmă în dreapta. Pe zidul dintre ușa lui Herdelea și a lui Brumaru parcă tremura o umbră cenușie în bezna completă. Grigore se apropie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dau eu! Îl plesni cu codiriștea biciului peste bot, întîi pe unul, apoi pe celălalt, scrîșnind: ― Să nu fii boier, că te-a luat dracul! ― Nu știu ce să mă fac, socrule, zise Filip Ilioasa către preotul Nicodim, care ședea pe un jilț, în cerdac, la soare. Văd că vremea s-a îndreptat, pământul s-a zbicit și mă tot bate capul să începem aratul, că parcă mă și doare să stăm degeaba. Dar văd că oamenii... Tăcu întrebător. Preotul bolea și de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi căzut pe gheață. Ichim închise ușile spre cerdac, să nu mai intre nimeni să tulbure odihna casei. Un răstimp a privegheat el lângă boierul ucis, apoi bucătăreasa, apoi logofătul, apoi bărbatul bucătăresei. Acuma, de vreun ceas, clipocea Marioara pe jilțul din colț, în camera mortului. Îi era somn și, mai ales, frică. Nu se uita deloc spre canapeaua pe care zăcea Miron Iuga. O spăimântau de ajuns umbrele ce se legănau pe pereți ca niște stafii neostoite. Pe geamurile sparte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ne vede ? — Pe tataia nu poți să-l păcălești... Tataia. Adică tatăl mai mare. De altfel, singurul pe care-l avusese, după ce părinții îi muriseră, amândoi, într-un accident de mașină. Camionul intrase dinadins, spunea bătrânul, atunci când se așeza în jilț și se tânguia. Credeau că eu sunt înăuntru, pe mine voiau să mă omoare. Mă întreabă de fiecare dată, continuă Cosmina. Mi-e frică de ăsta cu coada rotată să nu zboare până la fereastra noastră și să mă pârască. Bunicul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
într-un fel anume, bătea spre sepia. Nu putea spune cât a durat zborul, în vis timpul nu e orizontal. Le vedea pe argintul dagherotipului figurile încremenite și translucide, ca și cum deasupra fotografiilor ar fi curs o apă subțire. Tataia, pe jilțul lui, privind într-o parte și, pentru prima oară, semeț precum Moise, apoi Filip, așezat pe trepte și scriind, rezemându-și capul în cotul celălalt deasupra colii de hârtie, precum un elev al Școlii din Atena. Pantelimon, explicând lecția de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
eunucul-șef Shim când intră. Mult noroc, fetelor! Cu Nuharoo în frunte și cu mine închizând șirul suntem toate șapte îndrumate printr-un zid format din eunuci. Împăratul Hsien Feng și Marea Împărăteasă, doamna Jin șed pe un kang, un jilț de mărimea unui pat, acoperit cu mătase de un galben strălucitor. Majestatea Sa Împărăteasa stă pe partea dreaptă, iar Majestatea Sa Împăratul pe stânga. Încăperea dreptunghiulară e spațioasă și are tavan înalt. Pe fiecare latură a camerei, lângă pereți, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
tavan înalt. Pe fiecare latură a camerei, lângă pereți, se află două ghivece cu copăcei coral portocalii. Copacii sunt prea desăvârșiți ca să fie adevărați. Doamnele de la Curte și eunucii stau în picioare lângă pereți, cu palmele strânse în față. În spatele jilțului stau patru eunuci, fiecare ținând câte un evantai cu mâner lung, făcut din pene de păun. În spatele lor e o tapiserie uriașă cu un caracter chinezesc pictat în culorile curcubeului - shou, longevitate. La o privire mai atentă, observ că ideograma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sunt incrustate cu mici animăluțe din aur care poartă noroc: lilieci, dragoni cu patru picioare și chee-lin - un animal pe jumătate leu, pe jumătate căprioară, simbol al magiei. Împăratul Hsien Feng nu pare interesat să ne cunoască. Se mișcă în jilț ca și cum ar fi plictisit. Se apleacă spre stânga și apoi spre dreapta. Din când în când aruncă o privire fugară spre cele două tăvi plasate între el și mama sa. Una e făcută din argint, iar cealaltă din aur. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
copilul meu? Nu-i așa că este o poezie emoționantă? Împăratul Hsien Feng dă supus din cap. Își întinde mâna și degetele lui se joacă printre plăcuțele din bambus de pe tava de argint. — Spune-mi, fiul meu, trebuie să tocesc acest jilț ca să te fac să te hotărăști? întreabă mama. Fără să răspundă, împăratul Hsien Feng ia plăcuța cu numele lui Nuharoo și o lasă să cadă pe tava din aur. La acest sunet, eunucii și doamnele de la Curte răsuflă cu toții ușurați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
e plin de găuri. Mama își mușcă buzele. Majestatea Sa Împăratul își trece degetele prin plăcuțele de bambus rămase, făcându-le să scoată un zgomot puternic. — Oasele mele țipă să mă duc să le întind. Marea Împărăteasă se întinde în jilț. Sunt trează de la două dimineața și asta pentru nimic! Shim se târăște spre ea în genunchi. Își ridică brațele în aer ca să-i ofere o tavă cu un prosop umed, o cutie de pudră, o pensulă și o sticlă verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]