1,484 matches
-
fantezie revelatoare chiar a acestor diferențe, pentru a înțelege mai bine ce s-a câștigat și ce s-a pierdut în ultimele două secole. Gest profanator. În primul rând pentru filosofii artei, care au un respect deosebit pentru această scriere kantiană. Spre deosebire de Critica rațiunii pure în domeniul științific și de Metafizica moravurilor în morală, ea rămâne în acest câmp referința majoră. Esteticile au strania facultate de a supraviețui tipului de artă care le-a suscitat. Este singurul domeniu unde comentariul devine
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
din artă un mijloc de cunoaștere, după moda exaltată a căutătorilor altei lumii, specific germană, în stil romantic; niciun mijloc de educare, în felul mai prozaic al învățătorilor poporului, în stil iacobin sau bolșevic: dublă negație care dă originalitatea operei kantiene față de cele care au precedat-o sau au urmat-o. Inconvenientul este însă evacuarea totală a lucrurilor însele. Din fericire, Frumosul nu este nicio metafizică, nicio morală; din nefericire, astfel subiectivat, el pierde pe parcurs orice realitate fizică. Desigur, Frumosul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Frumosul despre care e vorba aici nu este cel pe care îl fabrică artistul, ci acela care-l satisface pe omul de gust. Ni se propune o estetică a receptării, nu a creației: arta din perspectiva vizitatorului. Dar, așa cum morala kantiană are mâinile curate fiindcă nu are mâini, spectatorul ei speculativ nu are nici ochi, nici corp. Ceea ce nu e rău, fiindcă nu este nimic de văzut. În afară de inevitabilul dorifor al lui Policlet, nu vom găsi aici nicio aluzie la vreo
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
după cuvintele lui Antoine Hennion, "să repopuleze lumea analizelor artei": tot acest joc între purtătorii cererii (mediul pieței), modelatorii ofertei (mediul profesional) și interfețele lor (mediul amatorilor)53. Indiferența Frumosului pentru aplicațiile lui (arhitectură, pictură, gravură, horticultură etc.). Poate formalismul kantian, care restrânge creația la logica ei internă, făcând abstracție de arte, genuri și opere, se întâlnește cu formalismul invenției contemporane, și ea repliată în "jocuri de limbaj" omogenizate. Dar codul de apreciere propus de acest formalism dejoacă aducerile la zi
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
astea. Prin urmare, tocmai pentru a conferi obiectivitate științifică, precizez de la bun început că aceasta nu poate fi absolută și nici unică, în sensul impunerii unui standard de obiectivitate și rigoare. Mă refer aici prin atitudine „critică“, pornind de la înțelesul kantian al cuvântului, la gestul reflexiv de interogare cu privire la posibilitățile de înțelegere oferite de orice demers care poartă amprenta personalizată și moștenirea unică a contextului din care crește. Pentru a ilustra sugestiv și plastic imposibilitatea desprinderii de propriul context și, deci
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Otto și Mircea Eliade, care au fost apoi preluate și marchează până astăzi semnificativ înțelegerea și utilizarea conceptuală ori conceptualizantă a termenului. Sacrul desemnează, plurivoc și aparent contradictoriu, deseori într-o manieră metaforizantă, deopotrivă o categorie a priori (în accepție kantiană), o dimensiune a experienței subiective, o relație, o zonă anu me în geografia realului (ori un timp anume) sau realul însuși ca „prezență“ ori „realitate ultimă“. Iată și câteva ilustrări: „Sacrul, în sensul deplin al cuvântului, este deci pentru noi
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
spune, principala premisă plasată la baza edificiului individualist al societății umane. Fiecare individ membru al societății este diferit de toți ceilalți, este o entitate unică și indivizibilă. Însă regula universală care se aplică tuturor acestor entități și care în limbaj kantian se impune prin necesitatea ei este aceea conform căreia toți indivizii sunt egali în drepturi și egali în ceea ce privește șansele lor de a reuși. În perioada liberalismului clasic al epocii moderne, John Locke a fost cel care a reușit să evite
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
vedere mijloacele pe care le utilizăm, în acțiunile noastre, pentru a ne atinge scopurile sau pentru a ne împlini interesele, în timp ce al doilea se referă în principal la scopuri, conținând, în subtext, imperative de natură etică, așa cum este imperativul categoric kantian 415. Fără a nega implicațiile viziunilor de natură etică asupra politicii câtă vreme "(...) viața oamenilor nu se poate desfășura normal și pașnic fără existența unor norme (reguli, reglementări, cerințe, modele, standarde) care să restrângă arbitrarul conduitelor și opțiunilor, să prevină
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
omului (în univers,în cunoaștere, în viața socială și a culturii, în trăirea la nivelul diferitelor tipuri de experiență), transcendența este situare totodatăși trecere, care poate fi absolută („dincolo” în sensul metafiziciiprekantiene și al celei teologice) sau relativă (în urma centrării kantiene prin subiect: dincolo de „experiența posibilă”; înperspectivă fenomenologică: actul de „vizare” este „transcendent”în raport cu „obiectul”, care, la rândul lui, este, „transcendent” înraport cu actul prin care e pus). 2. Interacțiunea transcendenței cu imanența este deosebit declară la nivelul „fenomenologiei cunoașterii”, al
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
a unei armonizări între cunoaștere și credință.Dincolo de elaborarea de tip raționalist a raționalismului modern - „Dieu de la métaphysique” - Immanuel Kant argumentaideea unei religii numai prin „rațiune” (blosse Vernunft), o instanțăîntre „rațiunea teoretică” și „rațiunea practică”. A devenit demult decirculație formula kantiană: „Ich musste also das Wissen aufheben,um zum Glauben Platz zu bekommen” („A trebuit să delimitez cu-noașterea, pentru a face loc credinței”)<footnote Immanuel Kant, Kritik der reinen Vernunft, F. Meiner, Hamburg, 1976, p. 28. footnote>, delimitare prin care transcendența
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
paradisul visat al intenționalității spe culative”. „Transcendența reprezintă izvorul lumii (subl. n.), suportul permanent și destinul ei final”<footnote Ibidem, pp. 265-266 footnote>. „Problematica crucială” este Transcendența, adică problema existenței unui „dincolo” ce nu poate fi dovedit, de unde și limitarea kantiană (și altele) a metafizicii, care restrânge speculația la „feno mene”. Prin fixarea „conceptului de Transcendență”, filosofia „îșigăsește forța de propulsie nu atât în rezultatele cognitive pe care leobține, cât mai ales în perspectivele spirituale (subl. n.) pe care ledeschide”<footnote
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
atât mai bine” (XVI, 49). Ceea ce putea accepta totuși Eminescu la Universitatea din Iași era „o docență liberă, deci privată, având în vedere prelegeri asupra unui domeniu strict determinat al filozofiei, cum ar fi de pildă abordarea specială a filozofiei kantiene sau schopenhaueriene, așa cum se găsesc ele în scrierile respective, așa ceva aș îndrăzni să primesc, căci [în astfel de cazuri] nu se poate depăși decât cu puțin textul, iar [prelegerea] depinde mai mult de redarea fidelă și clară a celor știute
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
noi, din "împănările" unui text rafinat și bine documentat cu o serie de texte ideologice din perioada proletcultistă. Iată o mostră de "împănare"din această carte: "Astfel, de la gestaltismul lui von Ehrenfels și Koehler, reînvierea pe plan psihologic a apriorismului kantian, a fenomenologiei lui Husserl, a psihologiei înțelesului a lui Dilthey, a psihologiei trăirii (Erlebnis), a hegelianului Spranger, a funcționalismului lui Brentano, sau a psihologiei raporturilor funcționale a lui Carl Stumpf, toate aceste școli de psihologie cu tendințe reacționare au exploatat
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
comic, imprevizibil, situat la antipodul regularității, comicul are ca efect final producerea unei stări de surpriză, generatoare, așa cum observam anterior, a râsului reconfortant. Definiția formulată de Croce conceptului ,,pseudoestetic" de comic, îmbinând și considerațiile care decurg din teoria de sorginte kantiană, preluată și dezvoltată de Freud, se sprijină tocmai pe efectul produs după depistarea acestui element surpriză, care bulversează cursul firesc al lucrurilor: ,,Comicul este neplăcerea lăsată de percepția unei ciudățenii și urmată imediat de o mai mare plăcere, aceasta derivând
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a rezervat unor lucrări mărețe.“ Text prețios pe care trebuie să știm a-l interpreta. Pentru că aici se spune că Germania i-a rezervat Providenței un mare rol, dat fiind că Providența s-a pus, pare-se, pe învățat filozofia kantiană, și, pe de altă parte, faptul că victoria germană e o necesitate metafizică nu vrea să spună decât că victoria metafizică e o necesitate germană. Și victoria metafizică constă în a crede că ai fost învins. — Și nu-i oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în gîndire sau lumină intelectuală. Avînd în vedere o asemenea contribuție, cum a fost considerată filosofia rosminiană a cunoașterii, punînd-o în același timp pe un plan egal cu cea a lui Kant, Bertrando Spaventa susținea că roveretanul "se consideră mai kantian decît însuși Kant", iar Giovanni Gentile a afirmat că Antonio Rosmini ar fi chiar "Kant al Italiei". În încercarea sa de a-i oferi culturii italiene un reper spre orientarea acesteia în direcția a ceea ce el crede a fi vocația
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
afirmat că Antonio Rosmini ar fi chiar "Kant al Italiei". În încercarea sa de a-i oferi culturii italiene un reper spre orientarea acesteia în direcția a ceea ce el crede a fi vocația sa specifică, tradiția spirituală și catolică, metodologia kantiană îi va servi drept model în problema cunoașterii. Spre deosebire însă de filosoful din Königsberg, Rosmini, cînd vorbește despre apriori îl înțelege ca pe un act original ce descoperă și constituie realul în inteligibil. Este actul ce explică originea și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
literare. Principiul autonomist ajunge acum la maturitate, maximă claritate și precizie terminologică. Expresii uzuale în această perioadă sunt „literatura în sine” sau „literatura în ea însăși” (Fr. Schlegel) Opera literară ascultă de o logică proprie, de o finalitate intrinsecă. Principiul kantian al „finalității fără scop” stă la baza acestui autonomism, apărut mai întâi la idealismul romantic german și englez, dar compatibil și cu mentalitatea romantică franceză. Arta pentru artă, fără scop are sensul precis de a respinge scopurile străine esenței sale
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
vedere mijloacele pe care le utilizăm, în acțiunile noastre, pentru a ne atinge scopurile sau pentru a ne împlini interesele, în timp ce al doilea se referă în principal la scopuri, conținând, în subtext, imperative de natură etică, așa cum este imperativul categoric kantian 61. Fără a nega implicațiile viziunilor de natură etică asupra politicii câtă vreme "(...) viața oamenilor nu se poate desfășura normal și pașnic fără existența unor norme (reguli, reglementări, cerințe, modele, standarde) care să restrângă arbitrarul conduitelor și opțiunilor, să prevină
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
filosofie, profesor asociat la Universitatea Centrală și la Universitatea José María Vargas din Caracas (Venezuela), autor a numeroase studii și articole publicate în reviste de specialitate, atât în țară, cât și în străinătate. La editură Institutul European a publicat Teze kantiene de arhitectură (2010). Vasilica Cotofleac, Immanuel Kant. Poezie și cunoaștere (c) 2012 Institutul European, Iași INSTITUTUL EUROPEAN, editura academică recunoscută de Consiliul Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13, et. 9, 707027, C.P.
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
la cumpătatul limbaj al rațiunii", avertiza, în Visele unui prezicător 21, în afinitate cu alti contemporani ai săi care subliniau, asemenea lui Maïmon, bunăoară, dificultățile de comunicare ale mediului filosofic 22. Într-o lucrare ce include aspectul stilistic al textelor kantiene, Herman Parret afirmă că, în ciuda faptului de a se fi declarat zgomotos împotriva limbajului figurat și a "modelor stilistice" și de a fi optat, în perioada operelor criticiste, pentru forma scolastica de prezentare ("arida", "seaca" și "despuiata" de orice "ornamente
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
specificul competenței omului de a se relaționă cu frumosul prin raportare la celelalte facultăți subiective, printr-un efort de a determina unitatea spiritului pornind de la diferitele articulații funcționale ale acestuia. Teoria celor trei facultăți (cognitivă, volitiva, judecativă), care structurează opusul kantian, are antecedente clare în activitatea Academiei din Berlin, principalul punct de sinteză între gândirea occidentală a epocii și cea germană 47, unii dintre ai cărei membrii (că Johann N. Tetens sau elvețienii Johann G. Sulzer și Johann Bernhard Merian) s-
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
de breaslă" din Dessau 51. Chiar dacă originea (autoria) teoriei triadei subiective este până la urmă incertă (Dilthey, de pildă, o prezintă că pe un produs evolutiv al cercetărilor cercului psihologic berlinez 52), e limpede că orientarea gândirii germane în direcția formulei kantiene, în această temă, se bazează pe considerarea de facultăți adiționale celei intelectuale. Concepția baumgartiană (la rândul ei de sursa wolffiană) a unei facultăți unice, cea cognitivă, ramificata într-o cunoaștere intelectuală (corespunzătoare gnoseologiei superioare) și o cunoaștere sensibilă (reprezentând gnoseologia
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
să lipsească. Privite dincolo de aspectul sumar sub care se prezintă (explicabil prin rolul lor lateral în economia operei și poate și prin limitele autorului în această materie), ideile referitoare la poezie la arta în general, de fapt -, conținute în lucrările kantiene, se situează sub semnul aceleiași tendințe analitice care a caracterizat Secolul Luminilor. Totuși zeii se discută ...Cunoaștere, mijloc de salvare, putere, abandon, liberare internă, pâine a aleșilor, hrana blestemata, invitație la drum, întoarcere la glia natală, inspirație, respirație, rugăciune în
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
poetica). Devenită curând loc comun al teoriilor estetice ale timpului, aceasta s-a menținut și în perioada Clasicismului, cănd prin frumos artistic se înțelegea acela care era produsul regulilor. Toate aceste sensuri vor fi contopite mai apoi la temeliile accepției kantiene a geniului de "compus" pe baza a două elemente principale, natura și raționalitatea, cărora li se adaugă un al treilea factor, cu rol hotărâtor în cultivarea și manifestarea lui: sociabilitatea. O accepție destul de apropiată, în parte, daca nu expresiv, atunci
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]