1,485 matches
-
popular"! Sau și mai categoric: "Cel mai personal dintre creatorii români de azi face elogiul a tot ce e impersonal, anonim, anistoric în sufletul românesc". Evident, Blaga se situează într-un orizont filosofic european, apropiind, ca filosof al culturii, apriorismul kantian, pe care l-a înavuțit cu o sumă de categorii deduse dintr-o matcă a stilului, de filosofia culturii, ilustrată de un Frobenius, de un Riegl, de un Spengler. Dar "primul elan valabil" al său a fost "recunoașterea caldă a
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
totdeauna, regimurile capitaliste sau burgheze incapabile, după gîndirea revoluționară, de a prinde procesul în acțiune al realității. O altfel de dialectică, nu materialistă, ci o dialectică transcendentală de sorginte husserliană, la urma urmei, deși cu rădăcini nu numai în filosofia kantiană, dar și în cea elenă... Intuițiile științei materialiste, grosiere, bazate pe evidența unei experiențe privilegiate ne împiedică să cunoaștem structura adevărată a lucrurilor. De unde, efortul salvator al fenomenologiei. A pleca, în știință, de la un anumit "comportament simplist". "La conduite du
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
să meargă împreună. Prin urmare, nu aș împinge severitatea într-atât de departe cum o face Todorov. LP: La ce trimite expresia critică impură? Dumneavoastră o folosiți în cartea La raison poétique...4. MD: Este din cauza Criticii rațiunii pure. Titlul kantian alătură critica (pură) și rațiunea. Gestul meu are, desigur, conotația modestiei: este un fel de a spune că rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc "impură". Deplasare: o critică impură, așadar non-kantiană, o critică fără rigoarea
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
alătură critica (pură) și rațiunea. Gestul meu are, desigur, conotația modestiei: este un fel de a spune că rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc "impură". Deplasare: o critică impură, așadar non-kantiană, o critică fără rigoarea kantiană, fără arhitectonica acesteia. Dar o critică instituind însăși rațiunea poetică. O rațiune ardentă. LP: Ce părere aveți despre uzura, aș spune epuizarea direcțiilor critice? De unde vine, de pildă, această nevoie absolută, imperativă, a istoriei și a faptului istoric, deasupra (dacă
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
nulă, forța atracției e infinită. Altfel spus, nu pot iești din cîmpul gravitațional al propriilor mei demoni, forța lor împingîndu-mă la o tribulație nesfîrșită cu mine însumi. „”, de care vorbește Vlad Zografi cu referire la intimitatea gîndirii, amintește de distincția kantiană dintre progressus in infinitum și progressus in indefinitum. Primul act cere ca mintea să străbată un șir de termeni care nu are capăt, pe cînd al doilea surprinde imboldul minții de a nu se opri niciodată de-a lungul șirului
Domeniul nedefinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4165_a_5490]
-
se mulțumească cu fenomenele. Numai despre ele poate el să vorbească cu sens prin prisma rațiunii lor suficiente. Detaliind modul cum trebuie înțeles acest principiu în funcție de tipurile de fenomene existente în univers, Schopenhauer respinge natura apriorică a celor 12 categorii kantiene, păstrează însă forma apriorică a timpului și spațiului, accentuând în schimb că la baza înțelegerii umane stă legea cauzalității. A înțelege un fenomen înseamnă a intui relația cauzală din care a luat el naștere. Fără cauzalitate, omul nu poate înțelege
Marele neconsolat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6465_a_7790]
-
de magie evocatoare". Iar puțin mai tîrziu, Mallarmé își propunea, în consens, ,a mistui și consuma lucrurile în numele unei purități centrale". Revendicîndu-se de la Mallarmé și de la simboliști, ,poezia pură" se vrea un concept privativ, adică, așa cum ar veni în termeni kantieni, o reprezentare ,în care nu se află nimic din ceea ce ține de percepția senzorială". Dar e cu putință așa ceva? Nu cumva avem a face cu o prea seducătoare himeră? Condiția sine qua non a lirismului astfel conceput e o dereificare
O antologie a lui Marin Mincu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12581_a_13906]
-
apare nevoia instaurării autorității tatălui (zeului, inspectorului), ca garanție a îndeplinirii obligațiilor morale și a stabilității sociale". Inspecțiune este, după cum demonstrează unul din eseurile cărții, construită după toate regulile clasice ale tragediei, o demonstrație a inadecvării aplicării stricte a moralei kantiene. O altă carte-hipertext este Craii de Curtea Veche și demersul critic al autoarei se îndreaptă, iarăși, asupra descifrării nodurilor: personajele. Lumea romanului este, descoperim, una perfect organizată, prin principiul numărului patru. Totul trimite spre imaginea luminii în amurg, a luminii
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
e o latură (să admitem, delicată, vulnerabilă, pururi supusă îndoielilor exterioare și interioare) a unei ființe care poate avea o serie de manifestări, fără ca ele să fie subsumate, în chip sublim sau peiorativ, poeziei, în similitudine cu principiul, cu substrat kantian, afirmat la noi de Titu Maiorescu, al conflictului dintre sferele de valori. Omul inteligent nu trebuie să fie neapărat și bun, cine este entuziast nu trebuie să fie neapărat și generos, după cum poetul nu trebuie să fie neapărat... poet cu
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
dl Miroiu. Să zicem și noi ca eroul caragialian: dar la 1933 în Germania? dar la... Dl Miroiu a uitat că și Hitler, și Horia Sima au ajuns la putere prin votul liber al unor cetățeni liberi. Să trecem! Finețurile kantiene ale polemicii dlui Miroiu cu Omul recent pot rămîne neconsemnate. Observatorul introduce în presa serioasă românească o modă periculoasă: linșajul intelectual. Deplorăm inițiativa colegilor noștri și sperăm să n-aibă urmare. Cînd te cheamă Garcea ca polițist Privatizarea Combinatului Sidex
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15528_a_16853]
-
obiecțiile sînt formulate fără ocol, iar replicile venite din partea celor vizați nu se lasă defel așteptate. Mircea Flonta răspunde obiecțiilor pe care Ștefan Vianu le formulează pe marginea cărții Kant în lumea lui și în cea de azi. Zece studii kantiene, iar acesta, la rîndul lui, răspunde prin alte obiecții obiecțiilor ce i-au fost aduse. Uimitor și încurajator totodată este că obiectul întregii dispute este... metafizica lui Kant. Încă e bine de vreme ce atîta patos polemic poate fi stîrnit de teme
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10693_a_12018]
-
întregime anulată." Conceptul de transcendență a operei de artă propus de Gérard Genette mi se pare a fi centrul de greutate al esteticii sale. Cum însuși autorul avertizează, termenul trebuie scuturat, în contextul acestui volum, de orice fel de conotație kantiană, chiar filozofică la modul general. Pentru Genette, transcendența funcționează în sensul strict etimologic, latinesc, ca ieșire dintr-o incintă, depășire a limitelor. Comparația pe care o folosește autorul este cea a unui fluviu ce și-a depășit matca, și care
O estetică pentru contemporani by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17151_a_18476]
-
ardere, fie ea și doar interioară, ar căpăta doar nuanță cenușiului (de care oricum suntem sătui), provocat de plictisul omului scârbit de orice, până și de cer. Totuși, trebuie sa menționam faptul că, deși cele trei idei regulatoare ale metafizicii kantiene acoperă domeniul investigațiilor posibile, există și alte investigații din metaștiință ce pot fi structurate în funcție de alte concepte ideale, universale și non-empirice, iar scopul lor, evident, extra-științific, măcar creionează ideea de dezvoltare și articulare a înțelegerii, de organizare a acesteia în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
meta-știința, fără o coerentă a abordării, orice spusă, din interiorul oricărui domeniu, șchioapătă, iar la transpunerea lingvistică, patologia, prin cele enunțate, este mai mult decat evidență. Filosofia științei și analitică, în special, vine, parcă, să completeze, într-un fel, ideile kantiene, adăugând acestora teoriile coerentiste ale opiniei, ale adevărului și ale cunoașterii.. În loc de concluzie la cele enunțate mai sus, putem spune că stă la îndemâna oricui (specialist sau nu) cel putin ideea conform căreia abordarea meta-științifică trebuie să fie extrem de prudență, să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
ardere, fie ea și doar interioară, ar căpăta doar nuanță cenușiului (de care oricum suntem sătui), provocat de plictisul omului scârbit de orice, până și de cer. Totuși, trebuie sa menționam faptul că, deși cele trei idei regulatoare ale metafizicii kantiene acoperă domeniul investigațiilor posibile, există și alte investigații din metaștiință ce pot fi structurate în funcție de alte concepte ideale, universale și non-empirice, iar scopul lor, evident, extra-științific, măcar creionează ideea de dezvoltare și articulare a înțelegerii, de organizare a acesteia în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
meta-știința, fără o coerentă a abordării, orice spusă, din interiorul oricărui domeniu, șchioapătă, iar la transpunerea lingvistică, patologia, prin cele enunțate, este mai mult decat evidență. Filosofia științei și analitică, în special, vine, parcă, să completeze, într-un fel, ideile kantiene, adăugând acestora teoriile coerentiste ale opiniei, ale adevărului și ale cunoașterii.. În loc de concluzie la cele enunțate mai sus, putem spune că stă la îndemâna oricui (specialist sau nu) cel putin ideea conform căreia abordarea meta-științifică trebuie să fie extrem de prudență, să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
cu oscioarele din preajmă ce păreau bricolate ca pentru un joc de copil puteam înainta spre acel totum, spre întregul cosmic la care năzuia tinerețea mea puțin știutoare. Identificam pe atunci acest întreg cu universalitatea înțeleasă " pe urmele lecturilor mele kantiene, încă destul de firave " ca Allheit, ca totalitate, nu ca Allgemeinheit, ca generalitate. Mult mai puțin frecventat decât amfiteatrul anatomistului, seminarul profesorului de istoria artelor, Coriolan Petranu, părea mai degrabă un salon particular. Împreună cu o colegă, nu eram de fapt decât
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
ardere, fie ea și doar interioară, ar căpăta doar nuanță cenușiului (de care oricum suntem sătui), provocat de plictisul omului scârbit de orice, până și de cer. Totuși, trebuie sa menționam faptul că, deși cele trei idei regulatoare ale metafizicii kantiene acoperă domeniul investigațiilor posibile, există și alte investigații din metaștiință ce pot fi structurate în funcție de alte concepte ideale, universale și non-empirice, iar scopul lor, evident, extra-științific, măcar creionează ideea de dezvoltare și articulare a înțelegerii, de organizare a acesteia în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
meta-știința, fără o coerentă a abordării, orice spusă, din interiorul oricărui domeniu, șchioapătă, iar la transpunerea lingvistică, patologia, prin cele enunțate, este mai mult decat evidență. Filosofia științei și analitică, în special, vine, parcă, să completeze, într-un fel, ideile kantiene, adăugând acestora teoriile coerentiste ale opiniei, ale adevărului și ale cunoașterii.. În loc de concluzie la cele enunțate mai sus, putem spune că stă la îndemâna oricui (specialist sau nu) cel putin ideea conform căreia abordarea meta-științifică trebuie să fie extrem de prudență, să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
încât e mai bine să discutăm despre fotbal... De-aceea cred că domnul fost-ministru s-a și autopedepsit înscriindu-se în PNȚCD și întorcându-se la babeșbolyaianul clujean, umilit că nu a știut destulă carte dialectic-hegeliană oponentă înverșunată a dualismului kantian - uf! L-a învățat apoi doamna Ecaterina Andronescu, dacă domnul rector și filozof și-o fi luat notițe - că merita! Prima dată când a apărut la televizor această simpatică doamnă, prietenul meu Haralampy, după ce trăsese o ambrozie de prune bistrițene
Reformele athanasiene by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13445_a_14770]
-
să ofere o un sprijin pentru găsirea unei concepții universale despre frumos, valabil pentru orice ființă umană. Și despre urât, în același timp. Nu înseamnă că orice trăire estetică devine conștient o trăire mistică. Nici nu înseamnă că negăm concepția kantiană a plăcerii fără scop. Căutarea realului, a originii, a absolutului nu este un scop evident al ființei umane, cel puțin nu este un scop așa cum am putea înțelege toate celelalte scopuri care ar putea produce plăcere și pe care Kant
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
sat”, instanțele narative sunt plasate într-un vag existențial. I. Kant afirma că „spațiul, alături de timp, este o categorie apriorică, adică ceva ce nu poate fi cunoscut pe baza experienței, este situat în afara oricărei experiențe sau intuiții externe”. În accepțiune kantiană, spațiul este o realitate empirică având o identitate transcedentală: „el nu este nimic de îndată ce se elimină condiția posibilității oricărei experiențe” (I. Kant, 1787, citat J. Benedek, 2000, p. 6). Tot I. Kant precizează că „nimic din ceea ce este intuit în
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
cele patru idei mame, două de ordin ideal și două de real, idei care sunt, cele de ordin real: moartea și viața; iar cele de ordin ideal: dreptul și obligația, idei nu metafizice și abstracte, ca și categoriile aristotelice sau kantiene, ci pline de conținut potențial. Pornind de la ele, combinându-le în toate felurile posibile, în coordonări binare în primul rând, apoi ternare, cuaternare mai apoi și așa în mod succesiv, este ca și cum ai avea de descifrat misterul marei hieroglife a
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
unui purtător de doliu. Metafizica e vie, doar atît că este discretă, și în nici un caz nu mai îmbracă formele de expresie pe care le întîlneam la scolasticii latini sau la dialecticienii germani. Ideea principală a autorului este de sorginte kantiană. Toți oamenii au o predispoziție naturală pentru chestiunile considerate îndeobște a fi metafizice. E vorba de o sensibilitate firească în virtutea căreia suntem înclinați să ne punem uneori întrebările mari, dureroase - De unde? Încotro? De ce? -, ale vieții noastre. Aceste probleme reprezintă cadrul
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
marginalizează" două dintre cele mai întâlnite critici care inculpă rescrierea postmodernă ca o utilizare imorală ("presupoziția originalității și autenticității textului literar" - percepută ca un simplu scrupul romantic și modern; "credințele noastre privind statutul deosebit al textului literar" - chestiunea, în perspectivă kantiană, a abordării textului ca mijloc în vederea obținerii unui alt text-scop), autoarea reabilitează conceptul rescrierii de verdictul lui G. Genette - "literatură de grad secund" - și-l plasează chiar în esența sa definitorie: textul inițial se deschide, prin intervenția unui subiect, într-
Efectul Menard by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12301_a_13626]