1,287 matches
-
celor de acolo, care se bosumflaseră fiindcă cei de la Departamentul Șerifului îi oferiseră adăpost lui Mickey Cohen. Dar îi rămase în minte ideea - și disprețul. Un asasin, un gangster care visa să fie comic într-un club de noapte și lăcrima din cauza câinilor pierduți și a copilașilor invalizi, reușise să îngenuncheze un întreg departament de poliție cu o înregistrare audio: polițaii de la Moravuri luau mită și plimbau prostituatele, iar tura de noapte de la secția Hollywood regula curvele lui Brenda Allen pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un blestem... Și astăzi mă întreb și astăzi te mai chem, în vise lungi și-n doruri nerostite Și în cuvinte de tine-ndrăgostite. Chin a fost, când mult prea dulce, când amar Tu poate, nici măcar nu ai avut habar... Lăcrimau în ceață copaci de frunze goi Când risipeam tăcerea clipei peste noi. Târzie toamnă-i azi prin gând, iubitul meu Ploi se duc pe vânturi și mi-e tot mai greu Să primesc căldura palmei strânsă în căuș Să îmi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cunoșteau doar ce e bine Și răul nu curgea prin sevă. Fă-mă să țin în palmă cerul Cu nori, cu fulgere, cu astre. învață-mă care-i misterul Ce leagă gândurile noastre. Fă-mă să simt iar fericirea, Să lăcrimez doar bucurie, în zori să-ți intuiesc privirea, Surâsul tău să mă mângâie. Adu-mi în suflet iarăși vara Cu pescăruși, corăbieri și valuri Și ține-mă când vine seara Cuprinsă între două maluri. Unul al tău, plin de iubire
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dragoste pe care le alungi mai tot timpul de acasă. Stare normală Printre picături, timpul fuge fără să se ude. Pe drumul dintre anotimpuri, dragostea și ura se fluieră. Moartea întâmplătoare și viața trec printre degete, sunt trist de-mi lăcrimează norii. DORIN SÎNGEORZAN Data nașterii: 03 februarie 1980 Locuiește în Bistrița, BN M-ai frânt destul... M-ai frânt destul, acum mă coase, cât timp o inimă mai am, dar lacrimi circulă prin vase și sânge mai puțin de-un
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
zbăteau și tremurau, vibrau Îndelung și amețitor din pricina ritmului alert. Când eleva ridica mâna să azvârle știuletele pe spate, flanela subțire se lipea de pieptul bogat, sfârcurile Împungeau țesătura roșie, moale și mângâioasă. Lui Zidaru ochii i se beleau și lăcrimau, firișoare de salivă i se scurgeau pe la colțurile gurii. În astfel de clipe de rătăcire, porumbii azvârliți de el ajungeau departe, la mama dracului, și Într-un rând se Întâmplase că-l loviseră chiar pe Director, care strigase: «Lăsați-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cumpere câte o pâine căci, leșinați de foame, simțiseră În nări miresmele răspândite de Întreprinderea de panificație aflată În apropiere. Nimeni nu voise să le ia bani, așa că Înghesuise fiecare pe sub manta jumătăți de pâine caldă care Îi făceau să lăcrimeze de poftă. Abia terminaseră de ascuns hrana și tocmai se pregăteau să alerge ca să-i prindă din urmă pe ceilalți, când aproape că dăduseră nas În nas cu Foameangât, care În acea duminică se nimerise să fie ofițer de continuitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe toiagul lustruit din lemn de sânger. Bătrânul Înălță capul, simțind că se Îndrepta cineva către el. Lui Repetentu i se strânse o gheruță pe inimă. Înghiți În sec, privind ochii care Îl țintuiau goi, ieșiți nefiresc din găvane și lăcrimând Întruna. Își Învinse sfârșeala și rosti cu glas tare și vesel: „N-ai treabă, nea Mitule! Stai frumușel la poartă, te uiți după vreun cur de muiere, mai o vorbă, mai alta, te odihnești și mata, ce să faci...!”. Bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
am ajuns cărunți și că soarta nu ne - ajută; Ne mângâie blând pe frunți Cu o mână nevăzută. Ne alină somnul strâmt C- o iubire fără preget; Speriate, stau când simt Grunjii grijilor sub deget. Pe când noaptea - i lângă prag Lăcrimează sub pervazuri; Că nu ai pe nimeni drag și la slujbă ai necazuri. Așa-s mamele- n nevoi Deși-s moarte- n locuri grele; Ele sunt adânc în noi Că și noi trăim prin ele. CÂNTEC DE PLECARE Nu voi
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
În timp ce recita poemul, Mitsuhide începea să simtă patosul propriei sale situații și lacrimile începură să-i curgă pe obraji. Vasalii superiori începură și ei să plângă. Unii chiar își mușcau munecile armurilor sau cădeau cu fața la pământ. Un singur om nu lăcrima - veteranul Saito Toshimitsu. În scopul de a le lega lacrimile într-un jurământ al sângelui, Saito Toshimitsu interveni cu cuvintele: — Cred că Domnia Sa și-a deschis inima în fața noastră fiindcă ne consideră oameni vrednici ce încredere. Dacă un senior e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cuprinse chipul, vorbi cu un glas eliberat surprinzător de orice nesiguranță, încheind strofa: Marea Cale pătrunde izvorul inimii. Trezindu-mă din visul de cincizeci și cinci de ani, Mă întorc la cel Unic. Shigemoto puse penelul jos și începu să lăcrimeze. În același moment, Mitsuhide își scoase sabia scurtă și-și tăie beregata. Sakuzaemon și Tatewaki alergară înapoi, șocați, pentru a vedea ce se întâmplase. În timp ce apropiau de trupul neînsuflețit al stăpânului lor, fiecare căzu de propria-i sabie. Încă patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și fireturile albe ale armurii, sunt sigur că trebuie să fie mâna dreaptă a lui Ieyasu, Honda Heihachiro. Mi-l amintesc foarte bine de la Bătălia de pe Râul Ane, cu ani în urmă. Când Hideyoshi auzi acest lucru, fu gata să lăcrimeze. — O, ce om viteaz! Cu o armată mică, atacă douăzeci de mii de oameni. Dacă e Honda, trebuie să fie un om de mare nădejde. Ce înduioșător, încearcă să-l ajute pe Ieyasu să scape, obstrucționându-ne pe noi momentan aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Dumnezeu. Era un om deschis, o persoană luminoasă și apropiată de oameni. Privirea lui senină te fascina. Știa gândurile și necazurile oamenilor înainte de a le spune fiecare. În ultimul an al vieții a fost mai mult bolnav. L-am văzut lăcrimând când durerile nu conteneau să înceteze. O striga pe Maica Domnului în ajutor, iar pe mama lui Maria o pomenea mereu și-i ducea dorul. La ziua de naștere veneau mulți ucenici să-i aducă flori. Rând pe rând ajungeau
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
pe nimeni și în mintea mea am început să am temeri mari: dacă într-o zi tot așa vor dispărea și ai mei fără să întrebe pe nimeni, pe muțește, iar ceilalți oameni își vor vedea liniștiți de treburi? Speriată, lăcrimam pe la colțuri, în voie, ascunsă în grijile mele . După ani și ani, mă întorceam la liceu, după o vacanță de iarnă. Mergeam spre autobuz cu mama, întro zi geroasă, luminată de un soare sticlos. Autobuzul întârzia și mama a zis
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
știam că nici răspuns nu va primi prea curând, pentru că iar mă chema și începea cu aceeași formulă. Rar, după mult timp mai venea câte o scrisoare și bătrâna mă chema de foarte multe ori să i-o recitesc și lăcrima fericită că nu e uitată în întunericul ei de nedescris. Cine era Duntrăchița?... Mama povestea că era un moș Dumitrache de vreo cincizeci de ani căruia îi murise soția și nu a stat nici șapte zile văduv. S-a dus
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
de senzații tari sunt cu duiumul. Și citește biata, că știa să citească și încă foarte bine: -Ești măritată?.... Nefericita își leagă mai bine baticul la spate, își aranjează cuminte șorțul, privește vinovată spre haina lui bărbată său din cuier, lăcrimează (de la ceapă, firește) și răspunde cuviincios: -Da... -Și ce faci acum? Stai?... -Da...Stau...adică fac mâncare și ascult melodia „Alejandro”, a lui Lady Gaga... -Sunt inspector la stat și nu prea îmi place când femeile măritate își fac de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mai frumos decât scrisul oricărei fete. Ți-am promis că voi face orice ca să te fac fericită. Găsirea unei cărți vechi și foarte frumoase a fost doar un Început ușor. Citeșteo, deși te va face să plângi. Eu unul am lăcrimat o mulțime, recunosc. E o poveste tristă, dar sunt sigur că o să-ți placă. Te face să realizezi ce Înseamnă cu adevărat iubirea. Și te asigur că a mea e infinită. Te iubesc, Adi Aproape că Începusem eu să plâng
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Un cîntec că al unei zîne. Ea mi-a cules dulci rădăcini, Din scorburi miere de albine, Și-n vorbe ce sunau ciudat, Mi-a spus "Mi-e drag de tine." M-a dus în grota ei vrăjita, Și-a lăcrimat, și-a suspinat, Iar ochii-i triști, înfiorați, De patru ori i-am sărutat. Și-acolo-n cînt m-a adormit Și am visat O! Ce păcat! Un ultim vis ce-am mai avut În somn, pe dealul înghețat. Văzut
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
doar la patru străzi depărtare unul de celălalt. îl vedeam des prin zonă pentru că mergeam la aceleași baruri. Baruri irlandeze, dar nu genul de baruri irlandeze de ghetou unde se cântă „Din Nou o Națiune“ și „Dealul Spancil“, unde se lăcrimează și se strâng bani pentru Cauză. Astea erau altfel de baruri. Erau chiar la modă. La fel cum fuseseră braseriile cu câțiva ani înainte. Aveau denumiri irlandeze șugubețe, gen Tadgh’s Boghole și Slawn Che. Se pare că un star
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
m-a făcut să-l suspectez din nou că-și bate joc de mine. Dar, aruncându-i o privire tăioasă, am descoperit că fața lui nu exprima nimic. Așa că am revenit la bocete. —Luke Costello e un ticălos nenorocit, am lăcrimat eu. Cred că am fost nebună când am ieșit cu el! M-am întors ca să-mi pun capul pe masă. La mișcarea asta coapsele mele îmbrăcate în licra s-au frecat de cele îmbrăcate în blugi ale lui Chris. Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai mult într-o parte, neuniforme, arse, necoapte la mijloc și fleșcăite, mândria cu care își priveau creațiile m-a făcut să mi se umple ochii de lacrimi. Fiecare dintre prăjiturile alea era un miracol în miniatură, mă gândeam eu lăcrimând discret. Bărbații ăștia sunt niște alcoolici care au făcut lucruri teribile, dar fiecare a preparat o prăjitură prin forțe proprii... M-am făcut mică de rușine. Nu-mi venea să cred ce gânduri îmi treceau prin cap. Slavă Domnului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mă văd cu el când eu eram aproape cheală? —O urăsc, am spus gâfâind. Curvă cretină, obeză și machiată în exces! Urăsc toți coaforii! — Sper că nu i-ai dat bacșiș, a zis Helen. Nu fi idioată, am spus eu lăcrimând. Sigur că i-am dat bacșiș. N-ar fi trebuit să-i las nimic lui Jasmine, decât poate un ochi învinețit, dar nu m-am putut abține. Ba chiar, atunci când a făcut chestia cu o oglindă în spate și una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
frumos? —Părul meu, am urlat. Asta până când curva aia și-a băgat mâinile în el. —Ei, era în regulă, a replicat Helen. N-aș zice că era frumos, dar... — Și nici măcar nu mi-au dat să citesc vreun Hello, am lăcrimat eu. —Nesimțiții, m-a susținut Helen. —Și cât a costat! am țipat. Nu mi-au terminat numai părul! — Știi cu cine semeni? m-a întrebat Helen gânditoare. —Cu cine? Am întrebat eu cu o voce tremurătoare, sperând că voi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
droguri, ai trăit cu o dependentă de droguri. Trebuie să fi fost un iad. Abia acum îmi dau seama cât de îngrozitor trebuie să fi fost pentru tine. N-ar fi trebuit să fiu așa de dură cu tine, a lăcrimat Brigit. Am fost necinstită. —încetează, Brigit, am strigat eu. A ridicat capul șocată. Lacrimile au încetat să-i mai curgă pe obraz. —îmi pare rău că te simți vinovată, dar dacă te ajută cu ceva, ceea ce mi-ai spus atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pensionarului care sălta, sufocat de furie: Nerușinatule! Profiți de acest nenorocit! Golanule, sfidezi sute de oameni care își așteaptă rândul. Porcule, măgarule, răsfățatule... Prea târziu. Căruciorul părăsise hala, traversase trotuarul, cu pachetele glorioase în poala paraliticului. Privirea enormă, gata să lăcrimeze. Scamatorul ridică, cu două degete, două pachete. Zâmbi partenerului, își luă porția, două pachete. Lăsă două cadou amicului și se depărtă, ținând sus sus, în două degete, pungile țuguiate în care balansau găinile decapitate. Ce naiba fac acum cu prada? Ravneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
amănunt nerod al zilei. Nimic, greieraș, doar principiul suprem. Doar flacăra, doar rugul... Era atent, foarte atent, prea atent. Nu clipea, nurespira, să nu tulbure imaginea, să nu devieze cuvintele. Dar ațipea, iarăși ațipea... Se încleștă de marginea băncii, aproape lăcrimă din cauza încordării, nu cumva să clipească, să năruie totul, dar izbucnise deja bruiajul, ziua își bolborosea, neobosită, mizeriile... cum s-o amuțești, cum s-o ignori... S-a dus fata morgana, s-a spulberat hipnoza, gata. Alte voci, undeva, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]