1,018 matches
-
Săpunul nu era ambalat. L-am băgat În buzunarul jachetei. Îl tot pipăiam cu mîna, Îmi plăcea forma lui rotundă, alunecoasă. Apoi Îmi duceam degetele la nas. Mirosea dulce acrișor a colonie de provincie. Chestia asta cu săpunul e ca lăcusta care s-a pripășit astă vară, cine știe din ce coclauri, tocmai aici la etajul șase, pe raftul bibliotecii mele. E o intruziune, s-ar părea că nu are nici o legătură cu mine țsăpunul se muia de căldură În buzunarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o voce de pe Bătrânul Continent. „Cine poate Înțelege filmele voastre? Parcă sunt teatru“, veni prompt replica de peste ocean. „V-am vândut Louisiana și nici nu știți unde e pe hartă!“ ripostă Napoleon. „Bucătăria voastră e jalnică, două frunze și-o lăcustă“, ținti la fix un yankeu. „Voi vorbiți? La cât mâncați, aveți deja gravitație“, se stropși un francez. „Ahaa! Vă luați de chestii fizice? Ei bine, voi n-ați câștigat niciodată un război! Nici măcar cu nemții!“ urlă turbat Elvis. La aceste
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
final. Se pare Însă că fără mine nu te descurci. Îți sunt prieten, să știi. — Împrietenește-te cu criticii. Ai mare nevoie. Am metode să te conving, Iggy. Multe. — Să te văd. Stai liniștit, n-o să-ți trimit roiuri de lăcuste. Ai și-așa una pe cap, a Încheiat Demiurgul, iar apoi mi-a făcut cu ochiul și a dispărut. Becul a filat de câteva ori, după care a prins a-și deversa din nou lumina hepatică prin Încăpere. Am luat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
porneau împotriva lui. 4. Tăbărau în fața lui, nimiceau roadele țării pînă spre Gaza, și nu lăsau în Israel nici merinde, nici oi, nici boi, nici măgari. 5. Căci se suiau împreună cu turmele și corturile lor, soseau ca o mulțime de lăcuste, erau fără număr, ei și cămilele lor, și veneau în țară ca s-o pustiască. 6. Israel a ajuns foarte nenorocit din pricina lui Madian, și copiii lui Israel au strigat către Domnul. 7. Cînd copiii lui Israel au strigat către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
aceea ți se vor întări mîinile: coboară-te dar în tabără." El s-a coborît cu Pura, slujitorul lui, pînă la întîia strajă a taberei. 12. Madian, Amalec, și toți fiii Răsăritului, erau răspîndiți în vale, ca o mulțime de lăcuste, și cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe marginea mării. 13. Ghedeon a sosit; și iată că un om istorisea tovarășului său un vis. El zicea: Am visat un vis: și se făcea că o turtă de orz se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
și aromat din carne de vită condimentată și suculentă, beam cafea, stacane de lapte Înspumat, cu gogoși, iar apoi ne duceam acasă și devastam tot ce găseam pe masă pregătit pentru micul dejun. Păienjenișul pămîntului În anul cînd au venit lăcustele, ceva ce s-a-ntîmplat În anul cînd au venit lăcustele, două glasuri pe care le-am auzit În anul acela... Of, dragul mamei! Parc-a trecut așa de mult timp de cînd au venit lăcustele și-au ros toți copacii, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
beam cafea, stacane de lapte Înspumat, cu gogoși, iar apoi ne duceam acasă și devastam tot ce găseam pe masă pregătit pentru micul dejun. Păienjenișul pămîntului În anul cînd au venit lăcustele, ceva ce s-a-ntîmplat În anul cînd au venit lăcustele, două glasuri pe care le-am auzit În anul acela... Of, dragul mamei! Parc-a trecut așa de mult timp de cînd au venit lăcustele și-au ros toți copacii, de i-au lăsat goi: atîtea s-au Întîmplat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pămîntului În anul cînd au venit lăcustele, ceva ce s-a-ntîmplat În anul cînd au venit lăcustele, două glasuri pe care le-am auzit În anul acela... Of, dragul mamei! Parc-a trecut așa de mult timp de cînd au venit lăcustele și-au ros toți copacii, de i-au lăsat goi: atîtea s-au Întîmplat și parc-a trecut așa de mult timp. „Ce zice?“ am Întrebat. „Doi... doi“, zice și... „douăzeci... douăzeci“, zice. „Cum? Ce zice?“ „Doi... doi“, zice primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
doi“ - rostea primul glas și „douăzeci... douăzeci“ rostea celălalt și știu, știu... da, da! Ei, Doamne! Cum să nu-mi amintesc, măi băiete, și timpul și ceasul și anul cînd s-a-ntîmplat, chiar și ziua... pentru că-n anul acela au venit lăcustele și-au ros toți copacii de i-au lăsat goi. Dar, ia zi... Ben... Steve... Luke... măi, măi, măi? Fir-ar să fie! Gene! - vreau să zic. Să știi... s-o fi gîndind Luke la mine, de-aia-mi tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
clipă: a venit Într-un suflet. „Vai de mine, nu se poate!“ - am zis - „Nu-i Încă sorocul.“ „Ba cred că este“ - a zis. „Mă duc după doctor.“ Și s-a dus. Asta a fost În anul cînd au venit lăcustele, parc-a trecut atît de mult timp din anul cînd au venit lăcustele și-au ros tot pămîntul de l-au lăsat gol, parc-a trecut atît de mult timp. Și totuși nu... (mă gîndeam) eram tot nedumerită, Înțelegi... nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zis - „Nu-i Încă sorocul.“ „Ba cred că este“ - a zis. „Mă duc după doctor.“ Și s-a dus. Asta a fost În anul cînd au venit lăcustele, parc-a trecut atît de mult timp din anul cînd au venit lăcustele și-au ros tot pămîntul de l-au lăsat gol, parc-a trecut atît de mult timp. Și totuși nu... (mă gîndeam) eram tot nedumerită, Înțelegi... nu se poate, n-a venit sorocul, doar anul trecut În ianuarie... Dumnezeule mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Înțeleg... uneori nu mai puteam să rabd tot ce-mi făcea și ce-mi zicea, mă umplea de amărăciune și mă rugam lui Dumnezeu să-l pedepsească, dar, Doamne, a trecut atît de mult timp din anul cînd au venit lăcustele și-mi vin În minte toate, portocalii, smochinii și cîntecele și toate prin cîte-am trecut Împreună: Vremuri bune, vremuri grele, fericirea și plînsul amar, și mai e ceva pe care nu pot să-l numesc, am Încercat să-l urăsc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
era el nu suferea nimeni de frig, nu suferea nimeni de foame, se găsea din plin pentru toți, iar acum, cînd mă gîndesc la el, mi se pare c-a trecut atît de mult timp din anul cînd au venit lăcustele și vreau să-ți spun ceva ce nu se poate spune. În anul ăla... anul cînd copiii au avut febră tifoidă, iar Steve și Daisy de-abia se sculaseră după boală și i-am dus... Doamne! cum de-oi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mare, și de flori de portocal, și cetatea veche și neagră... pe alocuri zidurile erau Înalte de peste patru metri și soarele se lăsa dincolo de ele ca o portocală uriașă și oamenii ascultau muzica. În anul acela, În ianuarie, au venit lăcustele acasă și-atunci am simțit de parcă s-a dezlănțuit ceva În mine. „Haide!“ - am zis - „trebuie să plecăm“. Și el zice: „Ce s-a Întîmplat?“ „Doamne, simt că mă sfîșie-n două!“ - am zis. „Doamne, n-am să mai ajung niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
creșteau acolo și portocalii și multe altele și copilașii dormeau În casă și cerul era plin de stele și, Dumnezeule mare, ce să mă fac, mă gîndeam, ce să mă fac?... și-asta a fost În anul cînd au venit lăcustele acasă și parcă a trecut tare mult timp de-atunci. Doamne, cred că Nelson a avut dreptate atunci, a zis: „În tine sălășluiește Însăși tăria firii. N-am mai văzut așa ceva de cînd sînt“ - a zis. Păi cum, că doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
grămădite cu lâna una în alta, roată și cu capetele aplecate la mijloc, ca și cum ar fi ascultat freamătul cuptoarelor din mijlocul pământului. Stăteau neclintite subt soarele de iulie și primeau la boturi răsufletul ierburilor. Miliardele de cosași, specii mărunte de lăcuste de toate colorile, sfârâiau asurzitor în întinderile caste; zvonul lor tindea să se statornicească în tâmplele lui Lupu ca un cântec propriu al urechii interne. Când și când, la cotiturile drumșorului printre lanuri, ori la o coborâre într-o vâlcică
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
un pas. Trebuie să mă feresc, dar n-am cum... și tremur în continuare. O tobă minusculă trecută de-a curmezișul pieptului, îi întregește aspectul înfiorător de mic războinic ! Pe neașteptate, sare pe mine cu-n strigăt victorios, ca o lăcustă vicleană ! - Ajutor ! Strig eu pervers, dovedindu-l cu o tură de șold! Îl imobilizez! Îi țintuiesc capul la perete. Îi strivesc fața, nasul și gura. Îi prind dibaci mîinile și picioarele la un loc, frângându-l în două. Pușca a
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
să fredonăm în surdină melodii uitate în ceasul delăsării, să ne-nfruptăm dornici cu lingurița din salatiera de argint plină cu ambrozie fierbinte și să imprimăm reverii blajine în păduricea plină de alburii păcate! Kilometrul opt Spaima țopăind ca o lăcustă te înconjoară și nu ghicești de unde se va ivi Drumul de la oraș urca șerpuind monoton spre munte; prin sate, vegetația era întreruptă de casele dintre livezi, zugrăvite în culori deschise și înecate în verdele pastelat al grădinilor. De obicei, pe
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
în legătură cu o firmă care să-i furnizeze uriașele cisterne rezistente la coroziune, necesare pentru amestecarea substanțelor chimice. Reprezentanții companiei au zburat la Bagdad și au înșirat o poveste convingătoare despre nenorocirea fermierilor irakieni care nu-și puteau proteja recoltele de lăcustele deșertului. S-au întors la Miami și s-au apucat să pregătească planurile pentru o uzină pilot care să permită forței de muncă locale - care nu avea experiență în acest domeniu periculos - să fie instruit în manevrarea chimicalelor toxice. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
plecau să mănânce în altă parte, să bea, să vadă, să pipăie, să guste alte și alte priveliști și trupuri și lichide și parfumuri. Și în goana asta după senzații multe și tari, așa cum bănuiți, tocau totul în jur ca lăcustele. Între timp, întrecerea între Ozymandias și sculptorul său urma neabătută. Totuși ceva i-a pus capăt. Iată cum. Regele nu era un om urât. Spun asta pentru că își are importanța sa, dragii mei. Oricât de buni am fi și oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Închipui, desigur, că aveau benzină destulă, și privind În jos văzu un nor roz, răsfirat, mișcându-se prin aer deasupra pământului, ca prima zăpadă adusă de un viscol venit din senin, și-și dădu seama că era un nor de lăcuste venite din sud. Apoi Începură să urce și părea că se vor Îndrepta spre est, dar deodată se Întunecă și intrară Într-o furtună, și ploaia cădea atât de deasă că i se părea că zboară printr-o cascadă; după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și de atunci nu am mai folosit niciodată salamadre, deși le găseam foarte des. Nici greieri nu foloseam, tot din cauza felului În care se chinuiau când Îi băgai În cârlig. Pârâul străbătea o pajiște și În iarba uscată prindeam uneori lăcuste, pe care le foloseam ca momeală; alteori le aruncam doar În apă și le priveam cum plutesc, Înotând În cercuri la suprafață, duse de curent, și În cele din urmă dispăreau când apărea un păstrăv. Uneori pescuiam și În câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Dar acum am fost lăsat la vatră. — Păi și ce mai căutați aici? — Expun uniforma americană. Nu consideri că-i ceva semnificativ? E puțin strâmtă la gât, dar curând o să vezi milioane nenumărate de tipi În uniforma asta, mișunând ca lăcustele. Cosașul, știi, ceea ce numim noi cosaș În America este de fapt o lăcustă. Adevăratul cosaș e mic, verde și plăpând, prin comparație. Dar nu trebuie totuși să-l confundăm cu cicada, lăcusta zburătoare care emite un sunet ciudat și constant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Expun uniforma americană. Nu consideri că-i ceva semnificativ? E puțin strâmtă la gât, dar curând o să vezi milioane nenumărate de tipi În uniforma asta, mișunând ca lăcustele. Cosașul, știi, ceea ce numim noi cosaș În America este de fapt o lăcustă. Adevăratul cosaș e mic, verde și plăpând, prin comparație. Dar nu trebuie totuși să-l confundăm cu cicada, lăcusta zburătoare care emite un sunet ciudat și constant pe care nu mi-l pot aminti În momentul de față. Încerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nenumărate de tipi În uniforma asta, mișunând ca lăcustele. Cosașul, știi, ceea ce numim noi cosaș În America este de fapt o lăcustă. Adevăratul cosaș e mic, verde și plăpând, prin comparație. Dar nu trebuie totuși să-l confundăm cu cicada, lăcusta zburătoare care emite un sunet ciudat și constant pe care nu mi-l pot aminti În momentul de față. Încerc să mi-l amintesc, dar nu pot. Aproape că-l aud, dar atunci dispare. O să mă iertați dacă Întrerup aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]