3,756 matches
-
neapărat. Ele sunt pur și simplu. Într-un fel în care nimic n-a mai fost atât de ferm până acum. Mergem puțin pe repede-înainte, și iată-mă din nou gravidă, într-o zonă miraculoasă, cu climă mediteraneană, portocali și lămâi pe străzi, și marea foșnind undeva la 20 de minute de mers cu mașina. Sunt aici la research, în anul II de doctorat. Teza va trebui să fie gata anul următor, adică anul în care se va naște și al
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
o străduță superbă, cu case scunde pe care crește mușchi - Via Sicilia. A doua mea burtă crește mai repede decât prima, se definește curajoasă, iese în lume împingând obraznic aerul călduț și blând, vânticelul care mătură străduțele insulei, iasomia și lămâile. Nici acum nu mă gândesc la scris. Am impresia că deja cineva mult mai mare scrie cu mine, cu tot corpul meu, o poveste mult mai puternică, de carne și sânge. O poveste al cărei mister e închis chiar în
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
-i", răspund și, gata, se încheie campania, discuția apucă pe alte cărări, comesenii devin deodată limbuți, apucă din prăjiturile cu nume expresive: una se numește mușuroi de furnici, alteia i se spune Lepa Brena, alta, cu câteva straturi galbene cu lămâie, se numește Petre Roman. La urmă de tot se scoală popa din fruntea mesei și zice rugăciunea și cântarea În veci pomenirea și masa electorală pleacă, se ridică moșii de la masă cu picioarele îndoite de reumatisme specifice, își pun pălăriile
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
și era mai mare decît prăvălia de sus. Erau multe nișe, unele care comunicau între ele, fiecare cu o canapea, o masă și scaune, și pe perete un cap de cerb fixat pe o placă. Lanark comandă un ceai de lămîie, se așeză în colțul unei canapele și adormi. Se trezi după mult timp. Paharul cu ceai era rece pe masă, în fața lui, iar el asculta o conversație între doi oameni de afaceri. Urechea îi era la cîțiva centimetri de draperia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
quakerii și anglicanii. Ții de o religie anume, Lanark? Nu. — Vezi, cura are ceva șanse cînd doctorul și pacientul au ceva în comun. Cum te-ai descrie? — Nu pot. — Bineînțeles că nu poți! rîse Ozenfant. Am pus o întrebare prostească. Lămîia nu poate gusta amăreala, se hrănește doar cu ploaie. Munro, descrie-mi-l pe Lanark. — încăpățînat și suspicios, zise Munro. Nu-i lipsește inteligența, dar și-o folosește într-un mod limitat. — Bun, am o pacientă pentru el. Tot încăpățînată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o cascadă și un pescar stătea la marginea ei cu picioarele afundate pînă la genunchi în apă. Văzu cîmpii divers colorate, cu ferme de-a lungul țărmului, și un golf în care nisipul de sub apa deloc adîncă era galben ca lămîia, brăzdat de petice roșiatice de ierburi de mare. Mai departe, apa era încrețită de talazuri și de valuri care luceau în soare. Trecu deasupra unui triunghi verde-pal în care spuma se aduna încet; era lăsat de siajul unui petrolier lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
toate îl urmăriră cum o soarbe. Prima înghițitură îi dădu o senzație moale și anesteziantă, apoi rece și lăptoasă, după aceea subțire și pișcătoare ca menta, apoi amară ca ginul, apoi groasă și caldă ca o ciocolată, apoi ascuțită ca lămîia, dar la fel de dulceagă ca o limonadă. Sorbi din nou, și cursul senzațiilor erau diferite, pentru că în vîrful limbii avea gust de coacăză în amestec cu un sirop de tuse pentru copii la mijloc, iar spre gît dădea senzația de sos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
atât de încâlcite, astfel că era cu totul imposibil să-ți, dai seama, dinăuntru, când și unde se racordau. Încercă să caute ceva urme vizibile la tunelul următor. Dar nu observă nimic deosebit, lemnul rădăcinilor ― acum de culoarea galbenă a lămâii, ― curbându-se masiv până în plafon. Cât de sus putu pipăi cu buricele degetelor, nu întâlni decât aceeași suprafață dură, ca de metal. Nici striuri, nici neregularități, nici trape ascunse, nimic care ar fi putut oferi vreun indiciu. Gosseyn se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
iarnă și pierdută sub gheața râului a fost regăsită astăzi, 5 mai, prinsă de crengile copacului scufundat în dreptul locului denumit „la Dărâmătură“. De aceea nu mai continui cu al doilea cadavru, căruia nu i-am văzut decât piciorul, galben ca lămâia, ieșind de după un paravan, în sala de morgă a unui spital unde nimerisem tot din întâmplare.) ședeam din nou pe bancă, în Parcul Ioanid. Mă luptam să trag una din alta și nu era deloc ușor. N-aș putea spune
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
atât de încâlcite, astfel că era cu totul imposibil să-ți, dai seama, dinăuntru, când și unde se racordau. Încercă să caute ceva urme vizibile la tunelul următor. Dar nu observă nimic deosebit, lemnul rădăcinilor ― acum de culoarea galbenă a lămâii, ― curbându-se masiv până în plafon. Cât de sus putu pipăi cu buricele degetelor, nu întâlni decât aceeași suprafață dură, ca de metal. Nici striuri, nici neregularități, nici trape ascunse, nimic care ar fi putut oferi vreun indiciu. Gosseyn se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cu părul legat într-o basma albastră, plină de făină pe mâini și pe șorț, încă nu terminase pregătirile pentru Crăciun, dar se simțea, din prag, un miros de varză amestecat cu miros de aluat de cozonac și coajă de lămâie rasă, o adiere care lui Nicu i se părea că-i intră și-n nări, și-n urechi, și-n ochi, îi veni să leșine de poftă. Chiar, ce-ar fi să aibă urechi care simt mirosul? Sau două nasuri
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
grăbi ea să adauge - atunci poate că tocmai vânzarea icoanei a declanșat totul. Iată că acum nu mai avea inima în cap și judeca la rece, în timp ce el s-a înfierbântat. Poate pentru că ea a dat la gheață crema de lămâie pe care a pregătit-o pentru ultima zi a anului. Slujnica veni cu o invitație. — Ia te uită, spuse doamna, suntem invitați, împreună cu prietenii tăi, frații Mirto, la familia Livezeanu, în seara de Anul Nou! Nu-i foarte din scurt
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
durerii că se desparte de locul cel mai iubit. Își făcu ochii roată și văzu trandafirii din jurul bazinului. Atârnau diafani ca mătasea pe tijele coapte de zăpușeală. Îl văzu pe îngrijitor înțepând cu o săpăligă cuibul din jurul tufelor proaspete de lămâi, apoi șterse cu ochii mutrele amicilor lui, rând pe rând. Nu erau doar zartoshti, ci și circumciși ai profetului Mahomed. Semănau între ei, se înțeleseseră bine, însă dintr-odată i se păru că-i privește de foarte sus, că ei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
uite-te la față și mă-ntreabă de viață. 107Umbra niciodată moare. 108Una-i una, două mai mult. 109Unii dumică ș-alții mănâncă. 110Unii țes la pânză și alții o poartă. 111Unul o ține ș-altul o mulge. 112Unii gustă din lămâie ș-altora li se strepezesc dinții. 113Unul ca nici unul. 114Unul cască gura ș-altu-nghite. 115Unul croiește ș-altul coasă. 116Unul îl lasă de ostenit ș-altul îl ia de odihnit. 117Din bun, și bun și rău, ca dintr-un lemn și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
zâmbea nesigur, dacă nu te superi Florence, aș bea un ceai. Nu mă simt deloc bine. Doamna Miga se ridică oftând. ― Sigur că da... Mai vrea cineva? Șoferul o măsură câteva secunde, apoi înclină capul. Șerbănică suflă. ― Și eu. Cu lămâie. ― Tu nu bei, Melania? Bătrâna întoarse ostentativ capul și Scarlat zâmbi. O fetiță de zece ani supărată n-ar fi avut altă expresie. Florence se enervă: ― Nu fă pe proasta, Melania! Bei sau nu? Bătrâna luă între palme capul motanului
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la locul tău. Mută o vază de pe bufet și băgă fierbătorul în priză. Șoferul îi urmărea crispat mâinile. Florence puse zahăr în cești, pregăti la îndemînă lingurițele și strecurătoarea. Părea foarte calmă, poate puțin morocănoasă și obosită. Feliuțele subțiri de lămâie pluteau ca niște rozete gălbui în cănile mari, umplute până aproape de buză. O aromă dulce-acrișoară le ajunse la nări. Melania Lupu nu-și desprindea privirea de pe chipul șoferului. Ochii tânărului aprindeau vâlvătăi. Se simți dintr-o dată neliniștită ca și cum ar fi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dinții albi, mărunți și cerul gurii căptușit cu purpură. * Scarlat rămăsese întins pe canapea. Morfina își făcuse efectul și încerca o stare de beatitudine. Se simțea ușor, imaginile deveniseră ceva mai limpezi, glasurile se apropiau. Raul Ionescu îi storsese trei lămâi peste două linguri de zahăr, găsise prin casă un unguent sulfamidat și-i oblojise de bine, de rău obrazul și mâna. Tânărul Miga ținut la respect de pistolul cârnului le arunca priviri buimace. Se așezase pe primul scaun, lângă Melania
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
avea un aer sărbătoresc. Pe pat, bătrâna întinsese o cuvertură albă de tul, cu broderiile cam ciuruite, dar încă foarte frumoasă, umpluse câteva glastre cu tufănele ruginii. Crizanteme galbene enorme, într-un vas japonez, umpleau de soare, un soare ca lămâia, un colț de odaie. Pe măsuța rotundă se aflau un tort mic din șocolată cu șase lumânări roșii, serviciul de ceai, ustensile de argint. Alături, o frapieră umplută cu zăpadă în care se răcea o sticlă de Spumos. ― Ar fi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sac de voiaj. ― În primul rând să nu atragi atenția. Vei lua doar câteva lucruri, strictul necesar. O bluză, o jachetă, cămașa de noapte și firește, peria de dinți. Le băgă în geantă și trecu în fața toaletei din lemn de lămâi. Mângâie dinții pieptenului de cristal. ― Ai să-l iei și pe el, nu te speria... Un cadou drăguț din primul an de căsătorie... Și sticluța cu apă de castraveți. Nu știi unde vei dormi la noapte, mâine, luna viitoare... Nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că nu înțeleg deloc. Apropo, cum ați petrecut în concediu? Pot să sper că sora dumneavoastră se simte bine? ― Excelent! N-am timp de povești, Melania! Știu că ești inegalabilă, dar mă grăbesc. ― Sânt dezolată. Poate preferați un șerbet de lămâie... ― Prefer tablourile. ― Ce tablouri!? ― Femeia și Vînătorul! Degeaba încerci să câștigi timp. Ai pierdut! Bătrâna zâmbi dulce: ― N-am pierdut, domnule Vâlcu. Au pierdut ei. Și dacă vreți să vă spun adevărul, în primul rând dumneavoastră. ― Ăsta zic și eu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ACEST TIMP, NICI PLOIOS, NICI CALD, ERA CEL MAI POTRIVIT PENTRU O PARTIDĂ BUNĂ. VORBEA ȘI EL CUM SE PRICEPEA DE MIROSUL DE CATAPLASME DIN VESTIARE, DE TRIBUNELE ÎNȚESATE PÂNĂ LA REFUZ, DE MAIOURILE ÎN CULORI VII PE TERENUL ROȘCAT, DE LĂMÂILE DINTRE REPRIZE SAU DE LIMONADA CARE ÎNȚEAPĂ CU MII DE ACE RĂCORITOARE GÂTLEJURILE USCATE. TARROU NOTEAZĂ DE ALTFEL CĂ ÎN TOT TIMPUL DRUMULUI, PRIN STRĂZILE DESFUNDATE ALE MAHALALEI, JUCĂTORUL NU ÎNCETA SĂ DEA CU PICIORUL ÎN PIETRICELELE PE CARE LE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pentru că am parte de același zâmbet, pentru un alt dar floral. împrospătându-mi rezerva de bani necesară traiului zilnic, părăsesc incinta CEC-ului, îndreptându-mă încetîncet spre piața din apropiere să mai și cumpăr unele fructe de prin alte părți (lămâi, portocale, banane) unde sunt servit politicos de vânzătoarea respectivă. Și pentru a mă repauza un pic, mă opresc la o boxă de carne unde vânzătoare e strănepoata Carmen, care nu mai poate de bucurie și mă invită înăuntru pe un
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cu faptul că, Încă de pe când era doar o copilă, În fiecare an de ziua ei era obligată să mănânce exact același fel de tort - un tort În trei staturi, cu mere caramelizate (extrem de dulciă și glazură de frișcă cu lămâie (extrem de acrăă. Nu avea nici cea mai vagă idee de ce se așteptau mătușile ei ca tortul ăla să-i facă plăcere, de vreme ce tot ce scoseseră de la ea când venea vorba de subiectul ăla era un pomelnic Întreg de proteste. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ora nouă, după ce a luat o masă copioasă, iar luminile s-au stins, printre urări și bătăi din palme, Asya Kazanci a suflat În lumânările de pe tortul În trei straturi, cu mere caramelizate (extrem de dulciă și glazură de frișcă cu lămâie (extrem de acrăă. Nu a reușit să stingă decât o treime din ele. Restul lumânărilor au fost stinse de mătușile ei, bunica ei și Petite-Ma care suflau În ele din toate părțile. Cum a fost azi la ora de balet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În seara asta. — Nici o problemă. Dacă te speli pe dinți și mesteci o gumă de mentă n-o să se mai simtă nici un miros. Vorbise mătușa Zarouhi care venea cu o farfurie de musaqqa frumos garnisită cu pătrunjel și felii de lămâie. A pus farfuria pe masă și a desfăcut larg brațele ca să-și Îmbrățișeze nepoata. Armanoush a Îmbrățișat-o și ea Întrebându-se Între timp ce căuta ea acolo...? Însă Începuse să se lumineze. Ce „coincidență“ bine plănuită era faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]