7,915 matches
-
pace. Știa cu o clipă mai devreme dacă cineva avea de gînd să tragă pe sfoară pe altcineva și atunci nu făcea decît să se ducă la nenorocitul de escroc și-i propunea să-și vîre mințile în cap. Îl lămurea destul de repede că în Vladia nu poți să tragi pe nimeni pe sfoară, pentru că totul este atît de la un loc încît pînă la urmă escrocheria se va întoarce împotriva sa. Dar lui nu-i păsa de asta, ci de faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
impresionat ca în fața unei forțe necunoscute. N-avea de ales, ori o înfrunta, ori i se alătura. K.F. îî propusese de la ea alianța. În cîteva secunde și-a dat seama că va accepta, mai rămînea doar curiozitatea. K.F. l-a lămurit privindu-l în ochi, vorbea sacadat, poate din cauza unei emoții pe care reușea să o domine în manifestările ei exterioare, dar care nu fusese stîrpită cu totul. "Noi doi, domnule adjutant, putem aduce fericirea în Vladia. Este un fapt posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Șerban Pangratty n-a venit, în schimb pe drumul de care, într-o trăsură închiriată cu ziua din Comana, și-a făcut apariția un colonel în retragere, că era colonel se vedea după uniformă, iar că era în retragere te lămureai văzîndu-l. Un colonel de aviație, supt la față, cu ochii negri și adînciți în orbite, cu o strălucire de cărbune proaspăt, mișcări iuți, cenușiu în obraz, cu bărbia ascuțită și ușor întoarsă, semn de ambiție și încăpățînare. Era însoțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai important era să afle dacă planul lor de a se odihni, de a-și vedea de sănătate chiar în Vladia nu ascundea o primejdie pentru liniștea și fericirea așezării, fericire de care se simțea direct răspunzător. Pentru a se lămuri în această privință trebuia să se afle în preajma lor și mai ales să dobîndească informații, aici era "cheia și lăcata oricărei investigațiuni", după cum spunea domnul detectiv principal Mustăcioară la cursul anual de pregătire. Pentru a se afla în preajma lor trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ochi. Nu avea cum să scape. A început să rîdă, "vedeți, domnule inginer, eu îl cunosc numai pe prinț. Nu pot să știu dacă amîndoi sînt la fel, cum spuneți, de aceeași rasă." Inginerul Corvino schiță un zîmbet strîmb, se lămurise. Leonard Bîlbîie nu era un entuziast. Unul asemenea celor care se îmbulzeau în jurul lui Balbo și al prințului Șerban Pangratty. Era un pedestru, nu folosea termenul de "civil" pentru a nu se confunda el însuși cu soldățimea, dar sensul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
import, de la lenjerie pînă la mașinării de dărăcit lîna, toate acestea te puteau face să crezi că țara, cămările, depozitele sînt pline ochi și lumea se dă greu la trai îmbelșugat. Că nu era chiar așa se convinsese singur, îl lămurise doar în cîteva cuvinte chiar Mihai Mihail și mai ales i-o demonstrase cu fapte George Stan, care fiind un ins mai aplecat către aventură intra în tot felul de combinații cu angrosiști, cu fabricanți și mahări de industrie, felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
contrazică și avea nevoie de prinț pentru că, în seara aceea, în saloanele lui Basarab Cantacuzino se simțea singur și cam neajutorat. Dacă ar fi fost mai puțin orgolios ar fi plecat. În fond, misiunea dată de Mihail fusese îndeplinită, se lămurise cam despre ce era vorba. Firul principal începea cu gazda, cu Basarab Cantacuzino, care organizase toată serata ca pe un fel de provocare. Îi adusese pe toți ambițioșii, pe neîmpliniții de pe la armele tehnice, să se întîlnească cu asul așilor, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în el, se golise, era doar un perete subțire în care se adăpostea vidul și de aceea s-a resorbit. Asta este. O implozie!" Leonard Bîlbîie a făcut o figură lungă și dezamăgită, dacă era vorba despre Tănase Berzea, se lămurise. Prințul povestise, în vremea cînd și-a petrecut iarna la Vladia, destul de multe întîmplări neverosimile legate de acest straniu personaj care fusese un fel de șef al poliției, ori unul dintre șefi, nu chiar cel mai mare, sub ocupația lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se făcuse pielea ca de găină auzindu-le. Nu se schimbase deloc Pangratty, uite, îl găsise pe locotenentul ăsta credul ca o fată mare și se apucase să-i povestească tot despre Tănase Berzea. Or, după atîta vreme, lucrurile erau lămurite. Berzea a fost un trădător și era mai bine dacă l-ar fi împușcat atunci cînd s-a pronunțat sentința. De vină că au ieșit atîtea povești, că dintr-un caz limpede, și ca el mai erau atîția alții, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Își spusese că va avea îndeajuns de mult timp să se liniștească, pînă va auzi, pînă va coborî de la etaj, tulburarea nu chiar nevinovată va dispărea de pe obraz, dintotdeauna i-a plăcut K.F., însă după trecerea atîtui timp se putuse lămuri că nu era vorba doar de o prezență agreabilă, ci chiar îi plăcea ca femeie, și asta te poate tulbura cînd te gîndești că vei sta în fața ei în realitate, nu doar în imaginație. N-a avut vreme să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Radul Popianu știa că există cel puțin două feluri de a te ascunde. Primul, și cel mai obișnuit, era să te ascunzi ca să nu fii găsit. Iar al doilea era să te ascunzi pentru a fi căutat. Întîi trebuia să lămurească acest amănunt, dacă August Stoicescu și Artur Stavri se ascundeau înVladia pentru că îi căuta cineva (asta însemna că deja făcuseră anumite lucruri pe care nu le-au dus pînă la sfîrșit) sau pentru că aveau de gînd, numai de gînd, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
drum și acuma te pomenești că sapă la stîlpul porții! Spre seară ieșiseră, ținîndu-se pe după umeri, maiorul Stavri îl pupa țocăind pe obrazul său pistruiat, noroc de favorite, că altfel l-ar fi îmbălat cu totul, iar colonelul Stoicescu îl lămurea că "așa nu se mai poate, dom'le, fiecare își face de cap în țărișoara asta, nu vezi, nici rege n-avem, doar regenți! Regența era bună pentru țărișoara de dinainte de răzbel, acum sîntem o țară, dom'le; o țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cît țineau hotarele. Nici nu era ceva nou, prin vecini, citise în gazete și îi povestise destul de convingător chiar Șerban Pangratty, prin vecini soldățeii ieșiseră de cîțiva ani buni la joacă în piața publică. Păi chiar la punctul doi se lămureau lucrurile, caligrafia nervoasă a domnului Artur Stavri așternuse pe hîrtie "scoaterea din viața publică și sancțiuni severe contra trădătorilor de neam și-a tuturor nechemaților care prin promisiuni demagogice și corupțiuni cu bani străini rătăcesc masele credule cu cari n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
n-a fost..." N-au mai avut ce discuta. Pentru Radul Popianu era destul de limpede ce voiau cei doi ofițeri și era limpede chiar și ceea ce avea să urmeze în Vladia. Colonelul Stoicescu și prietenul său nu erau chiar foarte lămuriți dacă adjutantul avea să-i sprijine, dar erau siguri că nu li se va împotrivi. Ceea ce era cam același lucru. A plecat din vilă fără să o caute pe domnișoara K.F., era pentru prima dată cînd se preta la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fuseseră date jos și în locul lor se puseră altele pe care scria doar atît "Prăvălia numărul unu", .Prăvălia numărul doi" și așa mai departe. L-a întrebat pe Iacobovici ce mai era și cu prostia asta, dar Iacobovici l-a lămurit, pe cît fusese și el de lămurit, că "era mai bine așa, mult mai bine așa, de ce să iasă nea cutare ori nea cutărică în față, să nu mai poți să te întorci din cauza numelui său, modestia face bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
scurgerea de informații" pe care o sesizase, el trimitea rapoarte și tot ce scria în ele ajungea la cunoștința celor doi complotiști, mai mult decît asta, cea de-a doua vizită pe care i-a făcut lui K. F. îl lămurise că trebuie să acționeze singur și pe canale particulare. Urzeala complotului se întinsese de mult și el nu-și putea da seama la timp cui se adresează, se putea prea bine să-l roage chiar pe lup să păzească oile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că într-adevăr a existat o convorbire oficială între el și prințul Basarab Cantacuzino. Iar în al treilea rînd era bine ca prințul să știe că mai există cineva care știe! Asta mai ales după finalul conversației, cînd se va lămuri în ce ape se scaldă excelența-sa! Telefonul țîrîi peste cîteva clipe, vocea lui Basarab Cantacuzino era nehotărîtă, ceva între stupoare și iritare, rîrîia mai evident ca niciodată, l-a lăsat să spună de cîteva ori "Alo, cine e dhragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la o altă întrebare pe care te-ai ferit să mi-o pui. De fapt pe dumneata te interesează nu atît ce se va întîmpla, ci dacă ceea ce se va întîmpla are vreo legătură cu Basarab Cantaeuzino. Acest "amănunt" te lămurește mai mult și mai folositor decît toate secretele viitorului imprevizibil. Nu-i așa?" Cinstit era să recunoască. Prințul era un adevărat descendent dintr-o familie bizantină. Viclenia și priceperea în a sesiza la vreme capcanele nu le învățase, ci le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
înșirat noutățile din Vladia. Mi-ați spus că sînteți informat, așa că n-o să repet. Un lucru totuși trebuie să subliniez. Ceea ce m-a îngrozit, domnule Mihail, era faptul că evenimentele, schimbările din Vladia aparțineau realității neadevărate, dacă vă amintiți am lămurit cumva termenul, deci realități neadevărate. Celei ce provine din aplicarea unui program teoretic în împrejurimea imediată. Înțelegeți, e vorba de a supune Realitatea, și cea imaginară, și cea din preajmă, unui plan. Or, înțelegeți, domnule Mihail, nici una, nici alta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și abia trăgându‑mi sufletul, am dat de litera „M“ și, cu bună știință, am căutat să deschid un volum. Înțelesesem, amintindu‑mi poate că despre asta mai și citisem undeva, că aceea era faimoasa Enciclopedie a morților. M‑am lămurit imediat, Înainte să fi deschis uriașul volum. Întâi mi‑au căzut ochii pe fotografia lui. Una singură, Încadrată de două coloane de text, chiar În mijlocul paginii. Era fotografia pe care ați văzut‑o pe masa mea de lucru. Fusese făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sine dacă nu era pus În slujba actului creator. Când Jeshua Krohal va pronunța titlul cărții la care lucra, Drumul În Canaan, Ben Haas va pun brusc paharul cu votcă pe masă. Cel căruia i se spunea Maestru se va lămuri Însă chiar din seara aceea asupra viitorului său discipol, că avea toate Însușirile pentru care, dacă era să‑și asculte glasul rațiunii, n‑ar fi trebuit să se Încumete a‑l lua sub oblăduirea sa, căci prostia spoită cu fudulie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pe lângă pateu de gâscă și caviar, printre premiile tombolei va figura Antichristul. Chiar și nefericitul Ioachim Albrecht de Prusia va distribui În exil cartea lui Nilus ospătarilor, taximetriștilor și liftierilor. Să poftească Domniile Lor să citească, și atunci se vor lămuri care era cauza exilului său, motivele inflației galopante, ca și decăderea scandaloasă a prestației hoteliere. Un exemplar cu autograful În gotică al ultimului Hohenzollern (cartea fusese dedicată unui șef‑bucătar dintr‑un faimos restaurant parizian, ca apoi nevrednicul moștenitor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
făcându-l să se prăbușească pe spate, urlând de durere. Chimé se aruncă îndată asupra lui, învârtind ghioaga în aer, insă Vetéa Pitó îi strigă tăios: — Să nu-l omorî!... Să nu-l omorî!... El e singurul care ne poate lămuri de unde-a venit. Uriașul din Farepíti se supuse, mulțumindu-se să-și lovească scurt victima în moalele capului. Sălbaticul rămase inconștient, iar când se convinseră că nu le mai poate face nici un râu, începură să țopăie în jurul lui, eliminând astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
bun de făcut - i-au venit în ajutor și, împreună, isi dedicau cea mai mare parte a zilei meticuloasei munci de descifrare a complexei hărți cerești în care se transformase cea mai mare parte a punții catamaranului. Miti Matái îi lămurea toate neclaritățile, deși de multe ori părea pe punctul de a-și pierde răbdarea în fața neștiinței tânărului, iar Moeteráuri, cârmaciul cu un singur ochi, care obișnuia să ia și el parte la explicații, se vedea obligat să-i atragă atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cea a regelui, interveni pe neașteptate Tapú Tetuanúi, exaltat. În fața privirii feroce cu care îl fulgera Anuanúa, adaugă, vizibil înfricoșat: Așa spune legea... Ce lege absurdă mai e și asta? întreba cu agresivitate prințesa. Să vină Omul-Memorie și să mă lămurească! Bătrânul Oripo a murit, ucis de Te-Onó, replică Vetéa Pitó cu un calm surprinzător, în timp ce arată cu degetul către prietenul lui. Acuma Tapú este cel care se pricepe cel mai bine la legi și ce zice el, ăia contează. Depărta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]