KorAP: Find »[drukola/base=lăutar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...36 37 38 ...75 >

1,874 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

trăsură, se fudulea, ținea o ibovnică, o îmbrăcase, o încălțase. Cine mai era ca el? Cam îmbătrînea și-l învinsese lăcomia de bani. A dat dracului toate târfele, a vândut ce avea și și-a ridicat o brutărie lângă ulicioara lăutarilor. Credea că o să împărătească pământul. Iar s-a așezat cu polițele și dobânzile pe cartier. Veneau oamenii, se rugau de el, le lua pielea. Stătea singur ca un huhurez în cămăroaia lui de sus, nu dormea, cu frica în sân

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
rămase din pomana lui Mielu. Târziu, aproape de miezul nopții, -lau urcat în droașcă, de subsuori, doi ceferiști. Mielu era țeapăn și râdea prostește. N-a fost nevoie să dea în cal. Acesta știa drumul singur. 175 Numai larma de pe ulița lăutarilor 1-a deșteptat. Lucrătorii de la brutărie nu se culcaseră. Stăteau în poartă și-l așteptau. Cânta și pocnea din bici. A ridicat tot praful din curtea lui Bică-Jumate. Până s-apuce ceilalți să-i spuie că jupânul îl căuta cu

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
pe Florea țeapăn pe trotuar, singur în moarte. Îi apucase o poftă de dragoste sălbatică, nu se mai saturau. Colindau cartierele, înnoptînd pe la ibovnice uitate de mult, le spuneau că nu-i mai slăbesc presării din urmă și petreceau cu lăutari. Nicu-Piele s-a dus întins la Tarapana, după Sinefta. Filantropia se vedea de departe, dreaptă și luminată de felinare. Ningea blând și pungașul prindea în palmă fulgii ușori, care se topeau. S-a uitat în dreapta, s-a uitat în stânga, a

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
mai îndrăzneț. La ușă se punea pază, nu intra oricine, să strice petrecerea. În fiecare an, aici se întîlneau meșterii blănari, meșterii fierari, tâmplari, cu ibovnicele sau cu nevestele lor, de-și lăsau banii. Tocmeau din timp un taraf de lăutari buni, își puneau ce aveau mai de preț pe ei și pe la nouă coborau din trăsuri, plini de parale, guralivi, puși pe petrecere și pe risipit. Veneau cu niște muieri grase, nădușite, călcând prost în pantofii noi, de lac, cu

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
cu o sută de luminări vii un candelabru de aramă, cu brațe întortocheate. În dreapta ușii era bufetul, o vitrină aurită, păzită de chelneri ageri. Aceștia serveau la repezeală, și împrejurul salonului se întinseseră mese, la care ședeau negustorii. Plin era. Lăutarii cântau pe o estradă cocoțată în fund, acoperită cu pânză colorată, și cei mai tineri dansau în mijloc, doi câte doi, săltând vesel din umeri și ocolindu-se cu grijă. Un fum des ieșea prin ferestre și pe o ușă

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
unde s-o-ntinzi. Îți 199 rupi gâtul pe șina trenului!" Acolo mergeau fără frică de sergenți. Se uitau la uși, erau sticleți de-ai lor, d-ei de luau mangă, închideau ochii. Intrau teleleu peste lume, petreceau, strigau la lăutari să le cânte cântece pungășești și-i răsplăteau. Puteau să ia ștoalfele de șolduri și să le învîrtească până amețeau. Erau niște transilvănence grase, cu pieptul mare, toate buzate și blonde, cu părul scurt, pofta lui! Le pupa după ureche

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
au apropiat, meseriașii le-au lăsat, nu era supărare. Necunoscuții, și-au făcut ei socoteală, trebuie că erau negustori de-ai lor. A înțeles președintele ce să facă. Prietenii lui de la masă se chercheliseră. A mai băut un pahar. 200 Lăutarii începuseră un dans săltăreț și mardeiașii învîrtiră nevestele meșterilor. Femeile se amețiră de plăcere. Erau niște potci slute, neduse pe la petreceri, că ai lor o dată pe an le scoteau din casă. Hoții, tineri, le țineau strâns la pieptul lor, le

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
ești, nene Costică, spunea codoșul, că aflase cum îi cheamă. Să-ți trăiască nevasta și copiii, c-am auzit c-aveți și copii... - Să trăiești, puiule! Și iar se pupau, prieteni la toartă. Cocă s-au făcut draibării. Au chemat lăutarii la masă. - Mă Piculeață, ia vin', mă, de cântă Iu nen-tu! striga conu Costică Galeș, de era negustor în Piața mare, meseriaș vechi, că-l știa o lume. Și după el se luară și ceilalți: nenea Mihalache Tobă, Iordan Belușica

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
mățarul de la coada Dristorului. Grigore Piculeață s-a dat aproape cu ai lui. 202 - Să trăiți! zicea. \ Conu Costică 1-a măsurat și s-a sculat în picioare. Se cam clătina, t dar s-a ținut bine. -La pupat pe lăutar pe amândoi obrajii și-a oftat: - Ia să te-aud... Meseriașii aveau niște fețe grele, ostenite de băutură. Țiganii au încordat viorile și Piculeață le-a stihuit la ureche: Izvoraș cu apă rece, Pe la poarta mfndrii trece, Trece neică să

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
cu serpentine roșii. Lanțurile de hârtie îi legase la un loc, și Petrică Cîrcu a oprit-o sub candelabru și-a dat s-o pupe. Atât așteptase Bozoncea. A răsturnat masa și-a strigat: - Săriți, mă, că-mi fură nevasta! Lăutarii s-au oprit uluiți din cântat. Doar așa era obiceiul! Sandu și Nicu Piele i-au și încălecat pe negustori. Gheorghe cu ucenicul s-au dat lângă ușă. Măr i-a făcut Stăpânul pe meșteri. - Na-vă! Să vă mai

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Dar erau frumoase locurile ălor de le îndrăgiseră. Vara da o iarbă înaltă, drumurile se lățeau. Cădeau ploile. Vremea se înăsprea. Timpul căciulii. Lucrătorii aduceau gâște să le îndoape și porci pentru îngrășat. De sărbători, nunți și bătăi, unde cântaseră lăutarii cânta câteodată popa, apoi liniștea învăluia din nou curțile până la Bobotează, cîftd venea sfinția-sa cu miruitul. Trecea părintele cu dascălul, după obicei. Tot pe atunci băteau finii la ușile nașilor cu plocoanele. Muierile țineau prosoapele lucrate în arnici, portocalele

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
două părți. Una o lua el, spunînd: - Pentru că vă țin în spinarea mea și vă dau să mâncați și să beți. Ei împărteau restul. Atunci îl priveau cu dușmănie pe Stăpân, dar nu crâcneau. La o petrecere, când le cântau lăutarii, ucenicul a cerut și el de băutură. S-a supărat Bozoncea: - Mă mucosule! De ce faci zaur? Aici eu comand! Vrei molan, vrei crăpelniță? Cere! De plătit, eu plătesc! Ăl mai mare! Și 1-a dilit cu laba lui grea peste

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
arunca în aer și cădea amețit. Din cartiere se ridicau zmeie portocalii, cu cozi lungi, și se auzeau cum le trosnesc spetezele. Au ajuns pe la patru. Moșii se întindeau într-un colț al Man-dravelei și auziră de departe tromboanele și lăutarii. Zarvă mare și lume, grenie. Numai fuste în altițe și floricele. Gheorghe puse ochii pe cizmele ardelencelor. Astea aveau figuri sănătoase și huiduma se dădea în vânt după ele. Le apuca pe la spate de cozi. Fetele țipau speriate și-l

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
a plecat cu gagica la ogeacul lor în Trei Coinaci, și Sandu i-a cărat pe ăl bătrân și pe Paraschiv la coardele lui. Frumos mai mirosea seara de primăvară! Tot Bucureștiul duhnea a mititei și la Tarapana se auzeau lăutarii. Pe lături ardeau felinare vesele. Numai ucenicul era fiert. Îi stătea gândul la Didina. În timpul ăsta ea se iubea cu Bozoncea. 232 - Ce-i puișorule? îl întrebă ăl bătrân. - Ce să fie? Mi s-a urât. - Las', că știu eu

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
au luat rămas bun de la hoți. Unii ședeau încă în prevenție, ținuți cu bacșișuri, să le treacă timpul mai ușor. Mașina hurducăia pe drumul prost și-i dureau oasele de atâta bătaie. Șoseaua nepavată a Olteniței urca spre închisoare. Auziră lăutarii din cârciumile mahalalelor. O dată 8 trecură lacrimile pe Paraschiv. Codoșul ședea tăcut într-un colț. I-au dat jos într-o curte mică, cu ziduri înalte și porți de fier, încuiate cu niște driguri de oțel. Un gardian a făcut

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
din umeri și-a luat-o înainte. Noaptea de toamnă, luminoasă și caldă, abia începuse. Pe Calea Negustorilor treceau trăsuri și mașini. În urma lor rămânea praful. Ajunseseră. Prin gardul de lemn verde se vedea câteva lămpi mari, strălucind. Se auzeau lăutarii, și mirosul de mititei și de porumb fiert se simțea de departe. La poarta grădinii, câteva țigănci vindeau marfa în foi uscate. Era îmbulzeală, chelnerii îmbrăcați în halate albe, cu șervete lungi pe braț, purtau în goană tăvi cu fripturi

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
VITEZĂ VACĂ cu cartofi pai RIDICHI Accelerat Fudulii de berbec INIMĂ LA TAVĂ cu spanac Mititei, patricieni, debrețini la comandă. VIN NEGRU, Mamă, mamă Bere blondă și brună la halbă și la Tap. Dă chelnerului bacșiș și nu uita pe lăutari! V O E B U N Ă! Cafele, prăjituri de casă. Lichior, Țigări POFTĂ BUNĂ vă urează BORTOASA Urma o fotografie a patroanei, o femeie de vreo patruzeci de ani, grasă și veselă, care râdea clienților. Citi o dată și Nicu-Piele

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
gaură? Și mai sorbi un pahar, cu sete, înfricoșat puțin și de soarta lui. Privi la țigancă. Numai pe ea să nu i-o fi luat cineva, s-o ducă prin pușcării, că moarte de om ar fi făcut... Chemă lăutarii la masă și-i puse să-i cânte la ureche. Se îmbătase. Zicea Zavaidoc: Păi, banii, banii i-aș blestema, Că nu-mi trebuie, oh, mama mea, Dar cine-i are, oh, Cine-i are, maica mea, Trăiește cu nepăsare

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
foc și, când cortina de pânză decolorată căzu peste capetele lor, fugiră repede în grădină la gagii. Pungașii opriră două și le luară la masa lor. Nu se supăra Bozoncea. În zori, au lăsat bacșiș chelnerilor și au plecat cu lăutarii în trăsuri. Paraschiv se nimeri lângă Didina, care-l ținea pe staroste în brațele ei. Stăpânul adormise, legănat de trapul ușor. Nu spunea nimic pungașul. Privea numai cerul albicios și salcâmii despuiați ai Griviței. Copitele cailor loveau caldarâmul și în

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
cuvintel. Îl primi așa cum era, sălbatic și nedomolit. Simți cum o strivește și o înăbușă. Vru să nu strige, să n-o audă celălalt, dar nu mai putu... Ca turbatul a fost Bozoncea săptămâna aia. Ședea numa-n cîr-ciumi, cu lăutarii alături. Bea și nu se cunoștea. Zvârlea cu banii, parcă-l apucaseră pandaliile. Nu știau hoții ce-i cu el. - Să fim veseli! striga. Să petrecem, că cine știe... Numai Gheorghe era posomorit. -La luat deoparte pe Paraschiv: - Mă, nu

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
la mine? s-a înveselit hoțul deodată. Ia, Paraschive, ia, Sandule, ce stai Nicule? Să ne mai dea un rând cu întărîtarea sa, că mi s-a făcut foame. Mâna lui puternică a ridicat paharul și -la izbit de podele: - Lăutarii! Să vie lăutarii! Țiganii erau doborâți de oboseală. De trei ori îi îmbătase până acum starostele și nu-i mai slăbea. Cucăiau și caramangiii, cu capetele pe masă, numai lui Bozoncea îi era bine. - Ia zi-mi, Mitică, p-ăla

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
a înveselit hoțul deodată. Ia, Paraschive, ia, Sandule, ce stai Nicule? Să ne mai dea un rând cu întărîtarea sa, că mi s-a făcut foame. Mâna lui puternică a ridicat paharul și -la izbit de podele: - Lăutarii! Să vie lăutarii! Țiganii erau doborâți de oboseală. De trei ori îi îmbătase până acum starostele și nu-i mai slăbea. Cucăiau și caramangiii, cu capetele pe masă, numai lui Bozoncea îi era bine. - Ia zi-mi, Mitică, p-ăla: Aolică, Gică, Gică

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
gagică, De client o să te pierd, C-un cuțit să te dezmierd, • Și-n pământ te-oi înveli, %v Să te saturi de-a iubi... Stăpânul pusese ochii pe Paraschiv. El n-a băgat de seamă. Bea vesel cu Nicu-Piele. Lăutarul iar se apropie de urechea Stăpînului: ... Și din gură, floare rară, Să-ți iasă la primăvară. Viermii prin a tale plete, Dulce, cum să se desfete... Gheorghe nu mai bău. Bozoncea se făcuse albastru la obraz. Turna vinul în el

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
a deschis. Țiganca îl aștepta cu masa întinsă, numa-ntr-un capot, cu privirile speriate și cu poftă de bărbat. A întrebat de staroste: -Unde -lai lăsat? - Petrecea cu hoții. - Și n-a băgat de seamă? - Da de unde! fi cântă lăutarii. Ușurată, muierea 1-a așezat să-i guste mâncarea. Era flămând pungașul. Știa gagica să trăiască. Pe masă, stăteau câte bunătăți și vinul starostelui. A ciugulit și ea puțin. Se uita mai mult la el. De când îl plăcuse, și-acum

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
ștearsă a nopții de iarnă. Gagica s-a ridicat într-un cot și 1-a privit. Caramangiul horăia doborât, gol, între perne. S-a uitat afară. Curtea era albă în lumina lunii. A auzit câinii departe și un zvon de lăutari. Pe nesimțite a cuprins-o spaima. Parcă se făcuse frig în odaie. -La zgâlțâit pe Paraschiv. -Scoal'! El dormea adânc. A mormăit: -Ce-i? - ScoaP, că mi-e frică... Îi era greu celui tânăr. S-a uitat împrejur și și-a

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]