1,056 matches
-
de a reacționa ca un om liber. Cum adică - ca un om liber?! Adică ce, noi nu suntem liberi sau ce vrea să spună un Breban sau un Goma sau un Baconski, că noi am fi, cum se spune... niște lași?! Adică cum, nouă ne-ar frică de... de, cum să-i spunem, de... haide, dom’le, să fim serioși! Păi, bine le face, pe cuvânt, avem noi alte probleme decât mofturi de astea care nu sunt de fapt decât istericale
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
noastre, al realelor valori!? ( Voi analiza, În curând, poate chiar În această vară a anului 2006, aceste lucruri Într-un text ce va purta titlul Vinovăția românească, o temă care m-a preocupat imediat după Revoluție, când Încă epitetul de „laș, lașitate” aplicat nației noastre și indivizilor care o compuneau stăruia pe aproape toate buzele În Occident, epitet cu care am luptat, instinctiv, ori de câte ori am avut ocazia. Am fost noi oare cu toții „lași”, recăzând, cum spuneam, În acest „labirint” al năzuințelor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ce este real, este rațional și tot ce este rațional - este real!”. Iar „laș” poate fi un individ sau un grup de inși, mai mult sau mai puțin larg, dar nu un întreg popor! Cine acuză românii că au fost lași sub comunism sau că, după Decembrie ’89, nu au fost maturi pentru democrație, sunt spirite pripite în cel mai bun caz, dacă nu de-a dreptul dușmani, reacționari în bunul și adevăratul sens al cuvântului. Iar lor le-aș aminti
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
transferarea, iar legea votată de Cameră în aceeași zi și promulgată la 24 decembrie, sancționează această dispozițiune, stipulând în același timp măsurile de luat de către Bancă pentru toate eventualitățile în care Guvernul s-ar găsi mai târziu. Ministrul Rusiei la lași, generalul Mossoloff (care înlocuise în acest interval pe domnul Poklewsky-Koziell, chemat în Rusia pentru un concediu îndelungat) comunică ministrului Finanțelor, prin nota sa No. 148 din 11 decembrie 1916, că este autorizat să semneze protocolul relativ la încărcarea într-un tren
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
numărat. Ajung sus pe trepte la Golgota. Acolo te cuprinde o sfială, o tristețe, o durere de nedescris. Vezi Locul unde L-au pironit pe Cruce pe Domnul. Îngenunchezi, săruți Mâinile Întinse, Îți spui tainic ce ai pe suflet și lași În Mâna Domnului toate. Îți spui durerile și dorințele, pomenești pe toți cei din familie, pe prieteni și pe dușmani, te rogi ca Domnul să ne dea ceea ce ne lipsește și ne trebuie la toți pentru mântuire. Acolo pe Golgota
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
nici o știre de mamă și de copil. În viața noastră nu se schimbase nimic, nu vorbeam niciodată de acest trist subiect, de care inamicii politici profitară pentru a învinovăți pe Ionel de seducător - parcă era vorba de o minoră -, de laș, pretinzând că a refuzat să se bată. Carp făcu o apostrofă cu totul deplasată în ședință publică la Cameră, unde nu se atacau adversarii în viața lor privată, uitând că a lui nu era din cele mai austere. Dar mă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
n-a voit să țină decât găinăria. După un an, văzând că nu e productivă, o vându statului, fără știrea fraților, pe 100 000 lei, dânșii nevoind să ia un ban de la stat. „De ce, Ionel, îi zisei într-o zi, lași Elizei Florica? Nu vezi ce ură are pentru acest loc? Pentru dânsa va fi o povară odioasă.“ „Femeia văduvă trebuie să poată trăi în casa locuită cu bărbatul. Când nu voi mai fi, simțimântul ei se va schimba“. O judeca
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
teatrelor, în fruntea legionarilor, a organizat rezistența. Pusese în stradă, pe linia I, copii, apoi femei. Când a sosit trupa, ofițerul nu a tras în copii. Ar fi trebuit să i pornească pe un camion și să-i execute pe lașii din spatele lor. Când Teatrul a fost evacuat, Radu Gyr striga: „Acum haideți la Telefoane!“ Acolo erau înarmați 400 de politehnicieni, care strigau: „Suntem politehnicieni! Nu trageți!“ Au primit ordin să mai aștepte. După un timp destul de lung, s-a dat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cred că a tăinui adevărul nu e același lucru cu a minți fățiș. * A tăinui hoția e la fel de grav cu practicarea ei. * Unii sunt săraci și murdari. * Insulta nu înjosește pe cel insultat. * Prin întuneric nu umblă curajoșii, dar mișună lașii. * Logoreicii își pun în valoare superficialitatea. * Cine ia vorba din gura altuia, crede că poate mesteca orice. * Cine gândește după ce a vorbit, nu dă dovadă de înțelepciune. * Numai cine merge pe jos știe cât costă pantofii. * Amintirile sunt reconfortante atunci când
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
a numit ca medic al azilului pe doctorul I. Finkelstain senior. În această perioadă erau la Golia nouă bolnițe, probabil nouă chilii, amănuntul prețios rezultând dintr-un dosar al Fondului Secretariatului de Stat, existent în prezent la Arhivele Statului din lași. În 1849, Departamentul dreptății solicită aceste încăperi pentru a depozita în ele fondul arhivistic al Moldovei. Faptul demonstrează că situația ospiciului încă nu era consolidată în acea perioadă. În 1853, bolnavii erau îndrumați oficial spre acest ospiciu, după cum rezultă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
internare pe acești bolnavi. În special cu Comisia Interimară a orașului Iași Epitropia a avut neînțelegeri prelungite. Există nenumărate dovezi ale acestui diferend. Alegem spre exemplu una singură: Epitropia ceruse plata unei sume de bani pentru o oarecare Negruți, din lași, la Golia. Președintele Comisiei interimare cu adresa nr. 4959 din 6 mai 1872, se adresează Epitropiei cu referire la pretenția de mai sus în felul următor: "pentru ultimul rezultat la adresa Dv. nr. 1318 am onore a vă răspunde domnilor membri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
a zis că are de gând să-mi rupă picioarele, dar s-a gândit că totuși nu merit așa ceva. Însă o să mă distrugă într-un final, tot cu ajutorul scrisului. Războiul, înfruntarea fizică se poartă între bărbați, iar eu fusesem un laș când am recurs la așa tertip ieftin, să-i demasc printr-o tipăritură. Îi ascultam pe cei doi, adulmecam aroma aceea de mititei arși, la marginea orașului se vedea niște batal arzând, și mie mi se părea un lucru extrem de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
redactor de editură - sau de televiziune, ce-o fi fost el - își continuă însă judecățile, ca un inchizitor care nu se îndoiește nici de adevărul convingerilor sale, nici de oportunitatea acestora. A mai avut el ocazia să-i condamne pe lași, pe pervertiți și pe colaboraționiști, dar niciodată între friptură și tort, ca acum. „Gata, domnule - spune gazda - ți-ai făcut numărul, treci de halește!“ Imaculatul însă ia invitația ca pe un afront. „Eu cu astfel de lucruri - face el încruntat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și ridică din umeri, ca atunci când vrei să le spui oaspeților că-n fiecare familie există un văr tâmpit, care trebuie suportat. Noroc că fostul coleg al îngerului, cel care i se adresează cu „Mișu“, pune punctul pe i, și lașii, vânduții, impurii și invitații cu burți mari rămase de pe vremea lui Ceaușescu pot să-și umple din nou paharele. „Acum îmi dau eu seama - spune fostul coleg - de ce-și târa Mișu picioarele când muta de colo-colo reflectoarele și dispărea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
lumina și mi-am scos, cu aceeași grijă, ca să nu-l trezesc, sandvișurile, mâncându-le în întuneric; așteptam Kievul, a sosit, am auzit multe vociferări, în rusă, de afară, a durat mult până am plecat, eu începând - ca prostul, ca lașul deodată liniștit, ca micul idiot ieșit întreg dintr-un adăpost după încetarea alarmei - să mă joc cu două cuvinte: „Babi Yar, Babi Yar”, transformându-le în: „Bebi iar? Bebi iar... iar ești bebi?” (De câte ori mă joc cu silabele, mă fac
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
repliază imediat și începe, zîmbind condescendent, să marșeze : „și dacă am rămas gravidă, ce ?“. „Cum ? Așa, de prima dată ? Mamă, ce ghinion !“ ...și m-a ținut așa cîtva timp, după care mi-a zis că nu mă credea așa de laș. Lovitură de grație. Eu, care mă simțisem în sfîrșit bărbat, care tocmai fuse sem cu o tipă în pat, în casa mea, fără să mă tem de nimeni, ca și cum aș fi fost eu stăpînul casei, bărba tul, soțul, tatăl, eu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pe un oraș al morții...". (Polyfoto) Pag. 167. Colț de stradă în Sărărie, cu silueta bisericii Sf. Haralambie. (Colecțiunea Sooec, Iași) Pag. 168. Profesorul N. Iorga. După o fotografie mai veche. Pag. 169. Biserica din Rufeni (numele uneia din mahalalele lașului). Săracă și așezată într-o parte săracă și mărginașă a orașului, biserica aceasta are totuși o mare vechime. E singura biserică din Iași construită din bârne. (Foto-Regal) Pag. 170. Râpa galbenă. Frumoasă lucrare edilitară, realizată însă cu sprijinul Statului, între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
minte pentru mult timp. Din cauza faptului că subminaseră și neglijaseră doleanțele poporului, au ajuns să cunoască adâncurile morții. Mândria lor de conducători îi împiedica să accepte problemele realității logice și firești. Au fost mândri chiar dacă au pierdut, nu au fost lași. Totuși, e de remarcat faptul că el era un mare maestru al tacticii și al strategiei și cu toate acestea fuseseră prinși ca o insectă într-o pânză de păianjen. Odihnească-se în pace! C. Avertisment Acum își aminti Carlina
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
abia șoptit frânse câteva cuvinte amare, iar privirea îi rămase undeva pierdută. - Unii oameni sunt mult mai deștepți decât par, iar alții sunt mai proști decât sunt, unii sunt neajutorați, iar alții sunt lași. Dar tu nu ești decât un laș. Promisiunile tale sunt exact ca o monedă aruncată într-o fântână adâncă după care se aude doar un clinchet. Pentru a te reabilita de un viciu umilitor, pentru a trece un prag greu, nu ai nevoie de bani, de dragoste
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
văd și eu bîlciul. Nu știu de ce, dar am în mine sămînță de scandal și asta nu e bine. Nu e bine pentru că nu e în firea mea să fac scandal probabil că-n privința asta sînt și eu un laș ca toți lașii; uneori mi-e ciudă pe mine că-mi vine să crăp, dar ce să fac?! Singura soluție ar fi să mă uit în oglindă și să-mi dau palme. Afară, în curtea combinatului, mă liniștesc. Nici n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
bîlciul. Nu știu de ce, dar am în mine sămînță de scandal și asta nu e bine. Nu e bine pentru că nu e în firea mea să fac scandal probabil că-n privința asta sînt și eu un laș ca toți lașii; uneori mi-e ciudă pe mine că-mi vine să crăp, dar ce să fac?! Singura soluție ar fi să mă uit în oglindă și să-mi dau palme. Afară, în curtea combinatului, mă liniștesc. Nici n-aș putea altfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mă încui într-o cabină de veceu. Mă așez pe capacul veceului și stau cu fruntea în pumnii strînși, simțind cu fiecare lacrimă ce-mi picură la picioare, între pantofi, cum mă liniștesc. De ce?!... De ce oare am fost atît de laș și am suportat comportarea lipsită de orice respect, măcar pentru propria-i funcție, a acestei cucoane?! Cu ce se crede ea superioară mie, cînd pînă la vîrsta asta nu a fost în stare măcar o inovație să facă?!... E ingineră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Dar tragedia este că de la înălțimea scaunului pe care stă își permite să mă scuipe în frunte. Și nu plîng că o individă ca ea m-a sictirit; plîng de ciudă că eu am fost laș. Da-da! Sînt un laș, chiar și acum, cînd plîng. Dar nu-i nimic; continuu să plîng pînă cînd simt că-mi pot ține lacrimile în felul ăsta m-am răcorit. Ies din cabină, îmi spăl ochii cu apă rece, mă șterg cu batista, apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tratat cu cîteva clipe înainte, îmi dau seama că nu-s destul de furios, așa că intru la spălător și mă opresc în fața oglinzii. Bag dosarul în sîn, mă uit în oglindă, mă privesc cu ciudă și-mi zic: Dumnezeii tăi de laș! Apoi, jap-jap!, îmi ard două palme că răsună încăperea. Îmi îndes mai bine casca pe cap, îmi aranjez fularul la gît, scot dosarul din sîn și ies, dînd un picior ușii să se închidă în urmă mea. Bat de două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nici nu a plecat de la combinat. Știu sigur că a plecat! îi spun, devenind deodată stăpîn pe mine. Ciudat gînd! îmi zic. Imediat ce el a pierdut teren, adresîndu-mi-se cu "dumneavoastră", am devenit eu cel care conduce ostilitățile. Evident, sînt un laș, un mare laș. Politicos, Fărcășanu mă invită să mergem alături. Acolo, cum ne vede, brunetul sare cu gura la mine că nu-s pe nici un tabel, că mi-a mai spus și rîndul trecut, dar că-mi place să le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]