4,444 matches
-
că iubește și pe creatorii ei. Scriitorii sunt flăcări vii care ard pentru semenii lor cu flacăra de sine. Ei pot face lumină în lume. Scriitorii cu har pot să transfere bătăile inimii lor în pieptul cititorilor. Ei cotrobăie prin labirinturile timpului în care zace însăși veșnicia, acolo unde se păstrează întâmplările vieții apuse, acolo unde au sălașul semnele durabile și statornice ale istoriei. Alăturându-mă scriitorilor, prietenii mei, las în scrierile mele să se înșurubeze teme și motive trecute prin
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92502_a_93794]
-
EVENIMENTE BRAȘOV - Librăria Cărturești 1. Computerul și jocurile video. Invitat: Lăură Teodora David Dată : 17 februarie (luni) - oră 18.00 2. Divorțul - Act responsabil din partea părinților. Invitat: Camelia Truta Dată : 19 februarie (miercuri) - oră 18.00 3. Adolescență: ieșirea din labirint. Invitat: Aurel Ion Clinciu Dată : 20 februarie (joi) - oră 18.00 4. Universul sexual al copiilor. Invitat: Bebe Mihăescu Dată : 21 februarie (vineri) - oră 18.00 Intrarea la evenimente este liberă. Ultimă oră
Saptamana PSI pentru parinti: 17-23 februarie, 2014 [Corola-blog/BlogPost/92484_a_93776]
-
Clara ˗ suntem prima Rezervație Maritimă spaniolă. Inima mea are cotloane ascunse, ascunde tuneluri lungi, de kilometri și peșteri tenebroase, săpate de lava incandescentă care mi-a curs prin vene înainte de a se revărsa în mare. Sângele meu clocotitor a format labirinturi întortocheate, prin care locuitorii s-au ascuns de vrăjmași iar pirații și-au pitit comorile. Milenii la rând, n-am schimbat o vorbă cu vecinele mele, deși în zile senine se văd bine, chiar foarte bine. Nici navigația pe mare
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92957_a_94249]
-
pe-acolo!), pe altarul Euterpei - VIAȚA ÎNTREAGĂ! În definitiv, bănuim că titlul volumului (MEANDRE) conține și autoreflectarea conștiinței artizanului-poet, care ne comunică, astfel, într-un singur cuvânt, o ars poetica integrală: actul poetic este compus (printre altele) și din Încercările Labirintului...! Poetul debutant este merituos tocmai prin faptul că NU încearcă să revoluționeze (s-ar prăbuși, sub greutatea uriașei răspunderi!) - ci își încearcă, doar, aripile. Poezia sa este una de experiment personal (harnic și plin de curiozitatea ajungerii în lumea mirifică
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
gradul cel mai înalt.’’ 8. Omul feeric Urcând Golgota anilor, Ovidiu Ghidirmic s-a scuturat de dureri și de pasiuni, aproape de tot ceea ce, prea teluric fiind, te trage în jos, de ține ancorat în deșertăciunile vieții cotidiene. El trece proba labirintului, împreună cu Mircea Eliade, fixându-și ca țintă a vieții auto-îndemnul acestuia: Să mă înțeleg, să înțeleg!’’...Aidoma lui Brâncuși, ale cărui ,,dodii’’/ aforisme au stârnit, stârnesc multe semne de mirare, dar și de întrebare-, Ovidiu Ghidirmic este depozitarul unui tezaur
Lansări editoriale la Târgul de Carte GAUDEAMUS – Craiova, OVIDIU GHIDIRMIC – La sfântul botez al Academiei Române * [Corola-blog/BlogPost/93432_a_94724]
-
Volumul În labirintul cărților. Studii, eseuri și cronici literare ÎI (ed. Eikon, 2015) este structurată în 4 capitole: 1. Literatura închisorilor, 2. Exilul și memoria, 3.Corespondență: memorie și document, 4. Literatura și geografie. Acest volum continua studiile și eseurile începute cu un
Invitație la lansarea volumului „În labirintul cărților II”/ Mihaela Albu [Corola-blog/BlogPost/93564_a_94856]
-
doi lei, E ridicat în slăvi mult, cât se poate. Sunt trubadurul ce-a pătruns În lumea liricii străine, Că-n țara mea în orice post e uns, Cel ce plătește cel mai bine. Dar chiar dacă’s Ulise exilat Prin labirintul filelor străine, Sunt Hercule și Orfeu consolat, Oriunde-n lumea cărților e bine! Referință Bibliografică: Dr. Cornelia Păun Heinzel: “EXILAT“ / Cornelia Păun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1892, Anul VI, 06 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cornelia
“EXILAT“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383336_a_384665]
-
s-a mai întors nici unul. „E un fum otrăvit acolo!” au zis unii dintre norocoșii care nu intraseră. „Castelanul i-a împușcat din spate, nici nu și-au dat seama de unde se trage...” au fost de părere alții. „E un labirint, nu mai găsesc ieșirea!” „Mai este una, dar dincolo de munte, precis; dă într-o prăpastie, nu se poate coborî decât cu echipament de alpinist...” „Înăuntru, din loc în loc, sunt puțuri; dacă nu le știi, te prăvălești în ele...” Spre ziuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Înarmați dădeau năvală spre breșă, În timp ce, În sensul opus, bărbați, femei și copii, panicați, se agitau Încoace și Încolo, Încovoiați sub desagi și provizii, căutând o scăpare imposibilă. Între timp, după ce părăsiră povârnișul fortificației, cei doi bărbați se scufundaseră În labirintul de străduțe care diviza centrul așezării. Înaintau cu repeziciune, căutând să-și deschidă calea prin mulțimea Îngrozită care se Îndrepta spre locul de debarcare. La capătul unui coborâș, zăriră portul interior, ocrotit de un zid aflat Încă În picioare. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aer proaspăt, și avea să Își Învingă durerea. Mărșăluitul până la Porta Romana nu Îi prii, precum sperase. De acum, toate umorile trupului parcă Îi Înnebuniseră. Era istovit, cu părul și cu barba năclăite de sudoare. Descoperi că se rătăcise prin labirintul de străduțe care se ramificau ca o pânză de păianjen În spatele bisericii Spirito Santo, imediat după poartă. La o cotitură, dădu peste un cleric burtos care Înainta poticnit În sens contrar, suflând din greu, cu aerul nesănătos al cuiva constrâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
polițailor care Îl urmau. Dar, În ciuda urletelor și a lăncilor amenințătoare ale acestora, Îi pierdu aproape imediat În mulțimea de capete care pluteau În valuri de la un zid de case la celălalt. Parcă Florența Întreagă Își dăduse Întâlnire În acel labirint de străduțe dintre baptisteriu și biserica franciscanilor, incluzând aici și animalele de povară. Înainta anevoios, Încercând să-și deschidă drum prin Înghesuială și să se țină pe cât posibil pe marginea străzii, spre a evita abundentele excremente de cal. Se gândise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mesajul ei Înșelător, a secerat infinite victime. Iar În omul nostru această lecție s-a tradus În nebuneasca Încredințare că rațiunea omenească ar putea pătrunde toate secretele naturii și a faptelor omenești. Tocmai de aceea, acum, e pierdut Într-un labirint, fără să priceapă că Înșiși pașii lui sunt cei care Îi zămislesc deviațiile și unghiurile oarbe, pe măsură ce Înaintează În cercetare. Acquasparta schiță un zâmbet crud. — Asta ne dă timp ca să prevenim mișcările târfei. — Credeți că e Într-adevăr cu putință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
către intrare și, ajuns acolo, am trecut din nou În revistă cu privirea uniformitatea enervantă a incintei. Am făcut apoi câțiva pași, până În dreptul primelor două culoare laterale, și m-am așezat pe rând, cercetător, În capătul fiecăruia. În afara micului labirint de miniculoare care despărțeau rafturile, nimic de semnalat. După a treia oprire soldată cu același rezultat nul, mă aflam deja În fața corpului de rafturi ce căptușea peretele opus intrării, figurând, Într-un fel, bara din capul literei T de tipar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
acum pe doamna psiholog!.. Și eu, care aș fi putut să jur că În mintea ei nu mai putea Încăpea la ora asta altceva În afară de lista cu coduri și de comoara templierilor. Întortocheatele cărări ale Domnului sunt adevărate autostrăzi pe lângă labirintul din capul femeilor. - Acum vreo săptămână, cred, nu sunt sigur, lasă-mă să mă gândesc puțin... Nu, acum patru zile. L-am Întâlnit În biroul Soniei Anderson, nu mai știu precis pentru ce o căutasem - În orice caz, era ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ea și nu cealaltă, atâta vreme cât coeficientul de probabilitate este același? Și ține seama, te rog, că am pornit de la cea mai simplă dintre aranjările posibile ale literelor ălora cretine. Dacă Încerci grupări, doar o idee mai complexe, plonjezi Într-un labirint probabilistic din care nu te mai scoate nici Dumnezeu Însuși. Eventual, diavolul... Îți dau numai câteva exemple și-o să te convingi imediat că nici nu bat câmpii, nici n-am luat-o pe cărare spre izvor. Puse pe trei coloane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fost, se afla acolo, preschimbând întunericul într-o frumoasă strălucire, obligând frunzele palmierilor să facă umbră din nou și lăsând să se distingă silueta crenelată a munților unde membrii micii sale familii trebuiau să-și găsească adăpost. Acolo, în acel labirint de creste și viroage pe care le bătuse de atâtea ori mergând pe urmele caprelor sălbatice, răposatul său frate Ajamuk descoperise din întâmplare intrarea într-o enormă peșteră al cărei interior era împodobit cu o mulțime de picturi delicate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
câteva minute, când zgomotosul aparat dispăru în depărtare și nu se mai auzi nici cel mai ușor zumzet de motoare, Gacel Sayah se ridică, își puse pe umăr un bidon greu cu apă și vechea pușcă și porni grăbit prin labirintul complicat de stânci ascuțite care pătrundea în munți. O oră mai târziu, silueta robustă a lui Suleiman apăru în depărtare, agitându-și turbanul; după puțin timp se îmbrățișară cu afecțiune și merseră împreună spre intrarea îngustă a unei peșteri, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
orizont; și atunci se întoarse și tăie cureaua care-l ținea legat pe Pino Ferrara de coada ultimului animal. — De acum încolo n-am de gând să te mai păzesc... - spuse în timp ce făcu un gest amplu cu mâna, arătând pustiul labirint de roci negre ce se întindea în jurul lor. Dar nu uita că toată apa pe care-o avem e la mine. Dacă-ți trece prin cap să fugi, te asigur că te așteaptă cea mai groaznică moarte. Nu-s tâmpit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ochilor săi, munții se transformaseră în insulițe de forme și mărimi foarte diferite, ca niște semețe fortărețe împrăștiate ici și colo de-a lungul și de-a latul unei întinderi ondulate de nisip, formând un fel de ciudat și agresiv labirint în care era foarte greu să distingi, la prima vedere, dacă suprafața ocupată de lava neagră era mai mare decât cea ocupată de nisipul roșiatic sau invers. Își dădu seama imediat că acum i-ar fi absolut imposibil să înainteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pot să stea și să aștepte liniștiți să ieșim din vizuina noastră... - Imohagul dădu ușor din cap, arătând că nu este de acord: Singura noastră posibilitate de salvare e să-i convingem că locul acesta este o redută inexpugnabilă; un labirint unde, în cele din urmă, pot înnebuni. De cât timp venim aici să vânăm și cât ne-a trebuit ca să-l cunoaștem ca acum? De șase sau șapte ani. — Asta-i cea mai bună armă a noastră - spuse cu hotărâre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
închipuit că în interiorul acelei tăcute peșteri încerca să supraviețuiască o duzină de ființe umane deznădăjduite, ce transpirau din abundență. Sam Muller știa foarte bine că din acel moment transpirația o să fie cel mai rău dușman al lui, așa încât pătrunse în labirintul de piatră și stânci fără să se grăbească, mergând mereu pe la umbră, cu steagul alb ridicat și cu privirea atentă la înălțimi, temându-se că dușmanul s-ar putea hotărî să nu apară, sau să apară dintr-o dată în fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
bot, care zace acolo ghemuit sub scoarță, neîndrăznind să mai dea nici un semn că există, poezia nu mai reverberează În mine decît În forme logice, concrete, reale - impropriu mod de receptare pentru mesaje atît de derutante ca mersul Într-un labirint cu direcții infinite „să exiști În oglinzi paralele / șansa de-a răsplăti două patrii deodată“ - și iată cum nu pot scapă de parazitul ironic care-mi gîdilă chiar acum cerul gurii - Omama ar fi replicat prompt: „cînd alergi după doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
circumvoluții secate prin care se tîrăște tot mai lent, tot mai stins, bătrîna cobră. Și deodată mă ridic atît de curată În lumina acestei amieze de parcă ploaia a spălat de pe plajă toate obiectele și malul Începe să curgă Într-un labirint translucid și eu ajung Într-o apă verde și mătăsoasă ca sticla și trec de treizeci de ori prin pereții ei fără să-mi opună nici o rezistență. Iată starea de libertate, Îmi zic, iată fericirea de a trage covorul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
smiorcăi în pernă ca să îl ascult. Nu pot să spun că am plâns până am adormit. Eram în stare de inconștiență înainte să se ude perna. 6tc "6" Galeria de Artă Shelley Frank se afla pe strada Devereaux, în micul labirint de străzi înguste dintre Piccadilly și Bond Street, unde se pot găsi cele mai scumpe galerii de artă. Interiorul era alb și aproape gol, în comparație cu stilul bordel sau budoar, care implică mochete luxoase, pereți roșii și scaune aurite. Pe pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
scrie o carte, o istorie a păsărilor din deltă. Cu toate că venise în țară cu alte planuri. Delta Dunării nu era numai un loc în care conviețuiau oameni de diferite rase, ci și un imperiu al păsărilor, animalelor și plantelor, un labirint de poteci acvatice șerpuind printre insule de stuf unde pițigoi, stăncuțe, cintezoi, buze, cocostârci, pelicani și alte cunoscute și necunoscute animale își duceau viața lor secretă. Cormoranul îi făcuse o impresie deosebită lui Simon. O pasăre de deltă lungă, neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]