1,501 matches
-
pot da acelor desperado acces la mașini terminale și la germeni de epidemii bine sigilați pe care guvernele le creează pentru a se apăra împotriva sîcîielilor din partea celor egali lor. Acești desperado sînt peste tot, o mînă de bărbați curajoși, lacomi și ignoranți care nu mai pot fi trimiși să lucreze în zone mai puțin aglomerate din lume și sînt mult prea ambițioși pentru a se alătura forțelor normale de poliție. Nici un stat modern nu duce lipsă de intelectuali iresponsabili, inamici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu sînt edificate instinctiv de trupurile noastre ca stupii; sînt produse ca vapoarele, covoarele și grădinile. Pot lua o infinitate de forme. Obiceiurile proaste, nu natura deficitară ne fac să repetem vechile forme prostești ale sărăciei și războiului. Doar oamenii lacomi care profită de aceste lucruri sînt convinși că sînt naturale. — Cursivitatea limbajului tău e delicioasă, spuse Ozenfant căscînd ușor, și nu poate avea nici un efect asupra comportamentului uman. A propos, n-a fost prea inteligent din partea ta să-l lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nici un zgomot. Grosvenor privi buimac în lungul coridorului, acoperit cu un covor de flăcări albastre, spectrale. O clipă, avu iluzia că privirea lui străbate până în fundul navei. Își veni repede în fire. Nu-și putea lua ochii de la aceste flăcări lacome, care se zbăteau să-i străpungă costumul. Pennons vorbi din nou, de data asta în șoaptă: - Dacă planul nostru a reușit, diavolul ăla se află acum la etajul șapte sau opt. Căpitanul Leeth dădu ordin ca toți oamenii cu numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
celei mai apropiate. Curând după aceea, ajunse la hotarele galaxiei și-și întinse, mașinal, tentaculele spre materia incandescentă a altor sisteme stelare Acolo, însă, cunoscu pentru prima oară înfrângerea, căci stelele acelea depărtate nu păreau să ofere nimic substanței sale lacome. Anabis învața pe măsură ce se hrănea. La început, își închipuise, ca gândurile îi aparțin. Treptat, însă, avea să-și dea seama că energia nervoasă absorbită din trupul vietăților învinse nu-i aducea doar substanța cerebrală a acestora, ci și pe aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
dintotdeauna. Unele sunt de interes internațional: mitul lui Jack Spintecătorul sau afacerea Dreyfuss. Altele țin de viața urbei: un duel în care un reputat jurnalist e ucis de către un la fel de cunoscut politician, ca și diverse furturi spectaculoase. Hoți pitorești, aristocrați lacomi de bani, escroci, ca și polițiști când gravi, când ridicoli, sunt implicați într-o intrigă complicată, plină de qui-pro-quo-uri și confuzii: obiecte care apar, se substituie unele altora și dispar într-o ordine foarte precis sincronizată. Dincolo de cele două mari
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fiecare dată când apărea impulsul, ar fi trebuit ca el să înceteze jocul, dar bila începea să se învârtească nebunește și atunci se repezea să toarne gologani pe mai multe canale. Când pierdea, era stăpânit de nervozitate, apoi de hotărârea lacomă de a nu lăsa în urmă nici măcar un penny din acel câștig. Când câștigă, i se părea ridicol să se oprească tocmai în mijlocul celei mai uluitoare șanse pe care spera s-o aibă vreodată. "Mai așteaptă", își spunea în sinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
acolo primii. O dată, când observă o izbucnire deosebit de violentă a unui jucător, care protesta vociferând tot timpul, îi reveni în minte, ca un semnal repetat, avertismentul că el și masa la care juca acum concentrează atenția a mii de ochi lacomi. Nu-și putea aminti ce voia să facă în privința asta. Parcă era înconjurat de un roi de femei care-l împungeau cu degetele, îl mângâiau, îl sărutau dacă întorcea capul, amețit pur și simplu de parfumul lor prea abundent. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
înapoi. La "casa iluziilor" venise o femeie, o femeie încărcată de bijuterii și blănuri, cu o față ca aceasta și cu ochi foarte asemănători. Toate loviturile de bici care îi fuseseră administrate pe spinarea goală, în timp ce îl privea cu ochi lacomi, nu-i frânseseră dorința de a o evita cu orice preț. Printr-un efort mintal realiză că nu e cazul să compare cele două persoane, ca și cum ar avea ceva în comun. - Vă interesează? întrebă ființa aceea dezgustătoare. Cayle încuviință din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
când, vorbe simple, ca „bună ziua“ ori „să-ți fie de bine“ își vărsau înăuntrul lui liniștea prietenoasă. Câmpul îi dădea pacea ce îi lipsise. Peste ea, venea tăvălug patima femeilor darnice care își duseseră trupul sub nările lui tot mai lacome. Își pusese uitarea să încolțească între pulpele atâtor femei - și mai tinere, și mai coapte, fără să se creadă furat de vlagă. Trebuie că așa arătau huriile Coranului și ispitele demonilor din sacra Avesta, care tulburau mintea oamenilor lui Zoroastru
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
bombastic și cu o caligrafie care urcă. La toamnă se va lăuda cu hotelul elegant în care am locuit, în realitate, o cameră ieftină la o văduvă bătrână de la marginea orașului. Seara ne vom plimba pe promenadă, vom arunca priviri lacome peste gardul grădinii de vară unde cântă orchestra. Șerbănică va strâmba ipocrit din nas: "Ce lume proastă! Și mirosul ăsta vulgar de mititei"... Acasă ne vor aștepta în frigiderul văduvei roșii, ouă, cutiile cu pate de ficat... De ce? Tot ce
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vine, se zguduia de râs. ― Ți-a plăcut? Pe buzele inginerului se înghesuiră vorbe groase. Femeia din ramă zâmbea în spatele evantaiului. Un zâmbet ciudat. CAPITOLUL VIII ȘANTAJ "Zece pânze au luat! Rembrandt, Dürer, Botticelli... Băieții ăștia sânt într-adevăr prea lacomi, draga mea! Tu te vei mulțumi doar cu Femeia lui Goya. Ți se cuvine pe drept, și știu bine că ai acționat numai și numai din considerente de ordin estetic. Nu, n-ai fost niciodată o hrăpăreață și dincolo vei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Schiță un salut vag și părăsi biroul. * Doru Matei rupea bucăți mari de pâine și băga în gură câte două-trei felii de salam luate direct din hârtie. Nu avea răbdare să le curețe, înghițea totul cu un fel de disperare lacomă. ― Nu credeam că mi-e așa foame... Trase un gât lung din sticla de coniac atunci desfăcută și continuă: Mă așteptam să diger ceva mai de soi la parastasul lui Panaitescu. În fine, merge și asta... Cel puțin sânt liniștit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
foarte aglomerat, multă lume și gălăgie, știind că cucoana mai avea o ladă cu făină, m-am întors acasă, am umplut săculețul, oprindu-mi banii, și așa am ieșit din încurcătură și am mulțumit-o pe cucoană care era prea lacomă. În altă zi, soția ofițerului a început să țipe, cerând ajutor.ț Am alergat într-un suflet să văd ce se întâmplă. Când am ajuns, am văzut un adevărat spectacol. Cucoana, în picioare pe canapea, numai într-un furou transparent
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
să logodești apa și focul. Dincolo de ușa camerei nu se afla un bulevard cu firme strălucitoare, se afla coridorul unui azil, pe care umblau bătrâni îmbrăcați în halate uzate, a căror mizerie fizică îi împingea câteodată să caute cu ochi lacomi nenorocirea altuia pentru a-și stimula pofta de viață; printre ei erau și Mopsul și Filip, și ceilalți care tăbărâseră pe Laura în bălării; unii mă bârfeau, mă evitau, pe drept sau pe nedrept; dar nu mă puteam lipsi de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
unității noastre și numai tu ai avut puterea să te opui răului din afara și din lăuntrul țării... Iartă i, Mareșale, pe acești obedienți pigmei. Tu ești simbol al apărării hotarelor, pe când ei strică hotare și datini... Iartă-i pe acești lacomi și nesătui dirijori și făptuitori ai corupției de stat... Iartă-i, Mareșale, dacă mai poți ierta, după ce alții ca ei au dat poruncă să fii ciuruit și să ți ascundă trupul să nu putem aprinde o lumânare la mormântul tău
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
spune că ei sunt vechii stăpânitori ai locurilor și că noi am venit peste dânșii... Dar tu, Doamne, știi prea bine adevărul și-i vei pedepsi pe mincinoși și călcătorii de ospeție și pe acești pribegi și urmași de pribegi lacomi de pământuri străine”. în „Bună dimineața”, salută pădurile, râurile, natura pentru că: „La sânul vostru au crescut, cu roadele voastre ne-am îndestulat, sub umbra voastră ne-am bucurat. Astăzi pădurea tânjește, râul este tulbure, lumea cea albă îmbracă haină cernită
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și pe el. Barmanul se prefăcu că nu-l vede. Atunci Ignatius făcu cu ochiul unei femei de vreo patruzeci de ani care se sprijinea de bar. Femeia, ce părea originară dintr-o țară latină, îi răspunse cu un rânjet lacom, arătând vreo doi dinți de aur. Se desprinse de bar, înainte ca barmanul să o poată opri și veni la Ignatius, care stătea lipit de scenă, de parcă aceasta ar fi fost o sobă caldă. — Vrai ceva de băut, puiule? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că aspectul viguros al tatălui ei îi putea submina cazul. Și, bineînțeles, publicitatea premergătoare procesului fusese sălbatică și negativă. Echipa de PR a lui Rick Diehl se străduise mult să-l înfățișeze pe tatăl ei ca pe un om nerecunoscător, lacom și lipsit de scrupule. Un om care se opunea cercetării medicale. Un om care nu-și ținea cuvântul și care voia doar bani. Nimic din toate acestea nu era adevărat. În realitate, erau exact opusul adevărului. Dar nici măcar un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
te uiți așa la mine? — Cum mă uit, mamă? — Nu sunt nebună. Nu o să mă duci la azil. — De ce spui asta? Știu că voi, băieții, vreți banii. De aceea vindeți casele din Vail și din Virgin Islands. Pentru bani. Sunteți lacomi, cu toții. Sunteți ca niște vulturi, care așteptați ca părinții voștri să moară. Iar dacă n-o să murim, o să ne ajutați voi. O să ne duceți la azil. O să ne dați la o parte. O să ne declarați nebuni. Ăsta e planul, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
despre tatăl lui. CÎnd Își dăduse seama că cinci ani reprezentau zece la sută din vîrsta pe care o avea - zece la sută din viața lui! −, se alarmase: „Zece la sută, e enorm!“. Nenorocirea Își lua dijma și se dovedea lacomă. Calculase că cinci ani se puteau Împărți În două ore pe zi de cînd se născuse: avea uneori scurte accese de aritmomanie, care-l făceau să se dedea la calcule lipsite de interes. Nu băgase de seamă că anii treceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
grădină. Numeam centrul grădinii „preria“, era un spațiu de patru metri pe cinci acoperit Într-adevăr cu iarbă, și acolo mă Întindeam lîngă tata ca să corectăm șpalturile care soseau sub forma unor foi lungi, pe care le derulam cu gesturile lacome și totodată grijulii ale unui anticar japonez căruia i se propune cumpărarea unei picturi rarisime pe mătase. Datorez corecturii lor atente a șpalturilor revistei Cărți de astăzi partea cea mai paradoxală a ceea ce constituie Încă și acum cultura mea generală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mea Înțărcare! Eram strînși unul Într-altul pe aceeași banchetă și, În vreme ce mîna ei care preluase acțiunea Îmi dădea o lecție magistrală de masturbare - eram departe de-a avea de-a face cu o studentă! -, mîna mea lăsată slobodă dezmierda lacomă fesele Virginiei, care nu-și scosese chiloții: „Nu facem dragoste aici, te fac să simți plăcere cu mîna, ai să vezi, o să fii mulțumit“. CÎnd i-am spus că am crezut-o studentă, a izbucnit În rîs și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Prospect. Nu era o zi de ieșit afară fără motive serioase. Vântul rece îi lovea fața și își bătea joc de haina sa deșirată, iar gheața îi intra în oase și se răspândea de-a lungul nervilor cu o grabă lacomă și distructivă. În stânga sa se afla Banca Imperială, al cărei motto, special pentru el, părea a fi Nu vei primi nimic de aici, pe când în dreapta sa, peste canal, zăcea corpul masiv al Spitalului Orfanilor, iar această juxtapunere i se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să logodești apa și focul. Dincolo de ușa camerei nu se afla un bulevard cu firme strălucitoare, se afla coridorul unui azil, pe care umblau bătrâni îmbrăcați în halate uzate, a căror mizerie fizică îi împingea câteodată să caute cu ochi lacomi nenorocirea altuia pentru a-și stimula pofta de viață; printre ei erau și Mopsul și Filip, și ceilalți care tăbărâseră pe Laura în bălării; unii mă bârfeau, mă evitau, pe drept sau pe nedrept; dar nu mă puteam lipsi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lege ochii cu o cârpă, am Înțeles dintr-o dată: vitriolul! Și cum mai râdea Ea, cum mai râdeai Tu, Pin Ball Lady - oh maiden virtue rudely strumpeted, oh gilded honor shamefully misplac’d! - pe când el te pipăia cu mâinile-i lacome, iar tu Îl numeai Simone și-i sărutai cicatricea din stânga... În Turn, În Turn, râdea Verulam. Și de atunci eu zac aici, În tovărășia viermelui acestuia omenesc care-și zice Soapes, iar temnicerii mă cunosc numai ca Jim Cânepă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]