6,022 matches
-
ferată care nu se vedea. Doar un lung tren de cisterne care, din cauza depărtării, se mișca cu viteza melcului, indica lățimea lanului. In zare se vedeau combinele ce începuseră recoltarea. Înspre est, la limita municipiului trei buldozere uriașe amenințau cu lamele lăsate frumoasa holdă. O crimă ecologică în pregătire. Pe un grătar improvizat se perpeleau câțiva coceni care răspândeau o plăcută mireasma. Erau destinați iubitului tovarăș care urma să sosească în elicopterul prezidențial. Pe o mică denivelare la ieșirea spre Suceava
ISTORIE CONTROVERSATĂ 1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354104_a_355433]
-
durerea este dusă... Pleacă dinspre umeri către mâini și coaste, spre ostenita șiră, ca să cadă în coapse, în picioare. Îi este scursă viața! Simte asta! Să moar-ar vrea, durerea să curmeze! Sfârșit de vlagă, tatăl își imploră: Eli, Eli lama sabactani? adăugând smerit că e înfăptuită lucrarea-ncredințată pe pământ! Despovărat își simte duhul. Deci liber e din corpul său să plece, să se-ntoarcă-n tină! Și nu încheie bine rugămintea, căci brațele încă întinse-n lături, de Cruce țintuite
ÎNVIEREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354233_a_355562]
-
se numără printre victi... În clipa următoare am simțit cum peste mine se prăvălește întunericul vieții - strivind și ultima picătură de lumină. Viața căpătase forma unui călău hidos - care cu un rânjet sinistru... a ridicat securea timpului... Aproape că simțeam lama subțire și rece pe artera în care mai pulsa încă sufletul zdrobit... Am închis ochii... și două brațe puternice au oprit trupul ce se prăbușea, zguduit de spasmele unei realități crude... care nu putea să fie realitate... ( va continua...) Valentina
“ZI FATIDICĂ... MADRID, 11 MARTIE 2004” (FRAGMENT DIN ROMANUL “VIAŢĂ FURATĂ”) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354525_a_355854]
-
mai mare dușman al istoriei este uitarea". Din păcate, acest dușman al Istoriei Românilor și-a cam împlinit uneltirea asupra victimei, căci din lucrare transpare îngrijorarea autorului pentru "...sângele (...) acestor uitați de neam [nord-bucovinenii], prefăcut în apă". Simte autorul tăișul lamei de cuțit, atunci când află (edific cu două exemple) că în satul bucovinean Pancevo (atenție și la toponimul localității) mai știau a vorbi românește doar două babe, iar într-un alt sat, cei ce primiseră la botez prenumele Ioan deveniseră toți
O CARTE CARE CINSTEŞTE NEAMUL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354747_a_356076]
-
de agrafe pe cap, am să vin cu un magnet să ți le scot, îi strigase într-o zi cel mai popular băiat din clasă, fiu de medici, semnându-i condamnarea definitivă la desconsiderare. - Am să-ți tai sarafanul cu lama, hotărâse o fată, ca să fi și tu mai în ton cu moda! Câțiva colegi îi aruncaseră într-o pauză haina la gunoi, apoi jucaseră fotbal cu ghiozdanul ei. Se gândi la un moment dat să-i spună mamei, dar ce
FLUTURELE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347062_a_348391]
-
din satul Nenciulești, în dosul bisericii, unde, și astăzi, o cruce din marmură amintește de trecerea lui prin lume și pentru puțină vreme prin lumea literară. În memoria tânărului scriitor, ca o recunoaștere ,,a talentului său literar incontestabil ca o lamă de oțel”, cum afirma Eugen Lovinescu, s-a organizat Festivalul Național de Dramaturgie „Goana după fluturi - Bogdan Amaru”. De asemenea, în satul Budele, în 9 aprilie 2 000, a fost inaugurată Casa Memorială - BOGDAN AMARU și Fundația Culturală „Bogdan Amaru
78 ANI DE LA MOARTE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347061_a_348390]
-
deschidă portiera. A încercat cu cea din stânga. Niciun rezultat. Deschide dobitocule, nu auzi? Când s‑a întors către el, odată cu întrebarea, a rămas încremenită. El rânjea diabolic și ochii parcă‑i scăpărau în cap. În mână avea un cuțit cu lamă lungă pe care‑l răsucea în fața ei. Printr‑o mișcare fulgerătoare, a îndreptat lama către bărbie și a lovit‑o puternic cu pumnul în frunte. Din ochii ei au țâșnit milioane de steluțe multicolore și a simțit greutatea unui munte
CHEMAREA DESTINULUI (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356991_a_358320]
-
s‑a întors către el, odată cu întrebarea, a rămas încremenită. El rânjea diabolic și ochii parcă‑i scăpărau în cap. În mână avea un cuțit cu lamă lungă pe care‑l răsucea în fața ei. Printr‑o mișcare fulgerătoare, a îndreptat lama către bărbie și a lovit‑o puternic cu pumnul în frunte. Din ochii ei au țâșnit milioane de steluțe multicolore și a simțit greutatea unui munte prăvălit pe cap, într‑o fracțiune de secundă. A căzut moale pe banchetă, eliberând
CHEMAREA DESTINULUI (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356991_a_358320]
-
se-ntrupe. Adâncă rugă de lumină cântu-I Și de durerea dorului mă mântui Când floarea de cais între fecioare Sub verde voal în vălul verde moare. Nespusă rugă-n rugăciuni închinu-I Și de durerea morții mult mă chinui Cănd iarba-n lama coasei se mlădie Și-n verde bocet sufletu-mi sfâșie. Crez Vine Timpul, va să vină... Spulbere, sfarme, răstoarne, Surpe bezna sub lumină, Rupă lanțul prins în carne, Ardă frigul dușmănia, Degere focul răimea, Ura, sfada, blasfemia, Hula și nimicnicimea
VERSURI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357039_a_358368]
-
mii și mii de feluri? Sunt când și când parcă indus, Mișcat, pătruns de-un dor subit De a mai scrie-o strofă și, sedus, Să mă îndrăgostesc, să fiu iubit... Sunt când și când parcă ucis De a iubirii lamă și de dor Să scriu un vers cum n-am mai scris Și să iubesc, să scriu, să mor... Sunt când și când parcă înfrânt, De a durerii agonie doborât Dar scriu...mă sprijin de-un cuvânt, Cât n-am
VERSURI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357039_a_358368]
-
cel tare, slab-slab detot, până la cifră, până la punct, până la zero. E nevoie de o morală a matematicii!Eu lupt pentru o matematică sentimentală, care să plângă pe umărul celui nevoiaș, o matematică boantă, care să nu radă tot și, de sub lama căreia să mai rămână livezi, grâne și oameni ... Janet Nică Referință Bibliografică: A face, facere, afacere / Janet Nică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 312, Anul I, 08 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Janet Nică : Toate Drepturile Rezervate
A FACE, FACERE, AFACERE de JANET NICĂ în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357185_a_358514]
-
Acasă > Stihuri > Semne > CUȚITUL Autor: Râul Bâz Publicat în: Ediția nr. 1335 din 27 august 2014 Toate Articolele Autorului E numai bun cuțitul acesta, cu lama lui irizata reflectând cele o sută de culori ale curcubeului, cu mânerul de corn, sidefiu, care te face sa iti simți palmă arzând precum miezul de nucă. E bun cuțitul, numai bun - ascultă-l cum șuiera, cum fulgera când aerul
CUŢITUL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/357262_a_358591]
-
cum nu mai simțise demult, el unduie cutea pe tăișul ce va curma suspinul ierbii, continuând să să discute cufrancezul rămas mut de uimire: nu mai văzuse pe cineva care să ascută coasa fără să arunce măcar o privire spre lama oțelită. Apoi i-a cerut voie să cosească și mânuind-o cu îndemânare, a câștigat de îndată simpatia și prietenia bătrânelului. Mărturisindu-i că dorește să se stabilească în Saint Gervais împreună cu soția și cei doi copii, nea Mitică primește
ÎNTOARCEREA LA SAINT GERVAIS (CAPITOLUL XXII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357282_a_358611]
-
latră câinii venal șatra mă cheamă la circ în lanul de grâu inflexibil cântă păsări cu portative în gușă îmi ascund sex-appeal-ul într-un labirint pe cer trecătorile munților s-au prăbușit în râpe corupte ochii tăi sclipesc ca o lamă de cuțit sinucigașă pe pieptul meu dezgolit am pictat artă maiasă Referință Bibliografică: Sens(ibil) / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1267, Anul IV, 20 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angi Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
SENS(IBIL) de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357482_a_358811]
-
de la Hobița, cu fiul lui V.G. Paleolog, Tretie Paleolog, (autorul volumului de o inestimabilă valoare , “De vorbă cu Brancuși”) îi mărturisește că în zăvoi a crestat primul său lemn cu prima mea cichie, termen oltenesc pentru un briceag arhaic, cu lama curbată. Poate acolo - de mi-ar fi fost dat s-o fac - aș fi înălțat acel templu al Dragostei... - Dar formele și semnele, meștere? - l-a întrebat Tretie Paleolog. Din Templu Dragostei cel visat, n-am știut să desăvârșesc decât
AL XIII-LEA CONGRES DE DACOLOGIE- PIETRELE DACILOR VORBESC de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358369_a_359698]
-
Acasa > Stihuri > Momente > LUCIREA DIN CUVÂNT Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 503 din 17 mai 2012 Toate Articolele Autorului Lucirea din cuvânt împărățește Când setea clipei ostoiește-n har Cu lama ruginită-ntr-un hambar Cuțitul temei în zadar tintește Stârnind furtuni în taincul pahar Din care sorbi, tăcut, nădejdi târzii. Când se-nfioară melcii-cochilii Vrăjiți de valsul macilor de jar Găsești dreptate-n picuri mici și strâmbi Ce se preling, târâș
LUCIREA DIN CUVÂNT de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358448_a_359777]
-
Măi Ioane, știi ce-am auzit eu dispri mamă-ta? - Ce-ai auzit, măi Budacea? Da' ai grijă în ci ti bagi, că te hăcui cu briceagu' ista! îl amenință mâniat Ion. - Lasî cuțâtu', Ioane!... Că n-are unealta asta lamă pintru cât di groasă-i chelea me'. - Asta nici nu trebuia s-o spui, c-o aflarăm noi dimult, îl ia în râs a' lui Crăciun. Da' spune-odată ce-ai auzât tu dispri lelea Catrina ? - Măi, am auzât că baba
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
Era dis-de-dimineață ; poiana era-nvelită-n zăbranic . se găsise, să plece la coasă Nea Titi, un bătrân searbăd, dar harnic . Știe că fânul se taie ușor, când e cu roua pe el . E moale și se ia verde ; bine se spală și lama de oțel . Pune merindele jos și se-nchină . Măsoară cu-o nuia de alun, deși își cunoștea bine mejdina, cureaua lui de pământ, cuprinsă din prun până-n prun . Printre plantații de pomi și tufișuri Soarele își deschide ochiul roșu în
LA COASĂ, POEZIE DE ION I.PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358042_a_359371]
-
de tradiție si protestantismului capitalist. Asta ar fi însemnat întărirea propagandei staliniste în întreaga lume și mult mai multe garanții de dominație. Exista experiența unor centre musulmane, profitand de republicile sovietice respective iar, după ocuparea Tibetului și alungarea lui Dalai Lama s-a perseverat în impunerea unui centru mondial budist în Mongolia. Dacă manipularea prin religii în favoarea intereselor statale se practică de sute de ani, nu avea tocmai KGB-ul să o omită din strategiile sale. Față de mijloacele precare și demagogice
BISERICA DIN ETER (CONCLUZII) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357930_a_359259]
-
de-viață-dătător De-atuncea plâng și mă-nfior! Mă tângui, Te caut întruna Inima-mi suspină precum struna Care-a rămas atâta: cu o coardă Tu Doamne ai iertat această hoardă! Dar am aflat de învierea-Ți sfântă Ca un cuțit ce lama și-o împlântă În carnea noastră plină de păcat Când toți rosteau: Iisus a înviat! Azi Îți ofer în suflet adăpost Că nu mai sunt acel care am fost Acceptă-mă oricât de nefiresc Tot restul vieții voi să Te
LA VREME DE CALVAR de ION UNTARU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358234_a_359563]
-
-n simțire Pământul-l inundă când goarnele sună Semnalul de luptă și de trezire. Când buciumul sună cu jale pe dealuri Poetul învie, se trezește și cântă Cu glorie vechile mari idealuri Cu sînge din codrii cu inima frântă. * Pe lame de plug și-n fântâni de la țară Curg lacrimi de pâine săracă și neagră, Ce dulce-i e miezul și coaja-i amară Acasă, în țară, când țara e-ntreagă. * Aici ne iubește și râul și ramul Și glia strabună
IMNUL MECENA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357551_a_358880]
-
După ureche soarele își prinsese floarea de cireș. Copilul avea prieten un greieruș c-un picior în ghips. În călimară tocul își primea-n vară botezul laic. Trestia tăia în felii dimineața numărând fluturi. În primăvară pământul se bărbierea cu lame de plug. Strângeam amândoi stelele și nucile care cad în zori. O păpădie își plătește cu aur zbuciumul în vânt. Cu buzduganul zmeul vroia să facă otava pe deal. Deși e un cub, zarul se dă peste cap schimbând destine
PANSEURI ÎN 17 SILABE (I) de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357631_a_358960]
-
DUELUL CU MOARTEA Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1575 din 24 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Sabia timpului Mușcă necruțătoare Din anii vieții mele. Nu curge sânge, ci amintiri. Tăișul ei Lasă urme adânci Pe fiecare clipă. Scrâșnește lama oțelului, Ca un vaiet ascuțit în noapte. Mă doare fiecare urmă, Ca și când ar fi prima. Mânerul sabiei Îl ține moartea. Negociez cu ea Cât să mă mai lase Să fac umbră pământului. Nici moartea nu cedează, nici eu, Fiecare are
DUELUL CU MOARTEA de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357757_a_359086]
-
Acasa > Poeme > Antologie > NU SUNT Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1250 din 03 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Nu sunt Nu sunt de luat în seamă, e clar ca bună ziua, nu sunt nici Dalai Lama, adeseori spun „piua”. Nu mă ascund de mine, nu-s tânăr nici bătrân, un veteran, acolo, pe versul meu stăpân. Poetul, ca Ulise, își caută mereu casa, iar casa lui dispare, în zarea fumegoasă. O Penelopă, totuși, așteaptă undeva, acolo
NU SUNT de BORIS MEHR în ediţia nr. 1250 din 03 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/344680_a_346009]
-
se mai moare? Se poate muri fără urme de umbră chiar dacă doare Senin și albastru, într-o anume zi din calendar Printre arbori încărcați de miresme în floare Săgetat de un glonte rătăcit și hoinar. Și tu... Doamne? Eli ! Eli ! Lama Sabahtani!...Sabahtani! Piesa s-a sfârșit, cortina cade dramatic ca un zid Chiar dacă unii aplaudă, cel căzut e atât de rece În urmă rămân doar amintirile și-apoi marele vid Și doar o lumină acolo în răsărit, unde sufletul o să
CUM SE MOARE? de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/358788_a_360117]