13,725 matches
-
Am așteptat zece minute și văzând că marea se izbea de stâncile de pe dig cu tot mai multă furie, am întors mașina și luat drumul înapoi spre casă. Încă era noapte, iar întunericul era spart, pe ici, pe colo, de lămpile de neon ale iluminatului public de pe faleză, sau din zona obiectivelor turistice. Până să se lumineze bine de ziuă, mai erau aproape două ceasuri bune. Muzica se auzea prin fereastra deschisă a portierei, din radiocasetofonul mașinii. M-am gândit că
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382318_a_383647]
-
să apară soarele, ca o dungă de foc. Treptat, din adâncimea mării se ridica maiestuos un cerc imens de jar. Înainte de a se despărți de linia infinitului, cercul de foc avea forma unui glob de sticlă incandescentă, așezat peste o lampă de noapte. L-am văzut cum se despărțea cu repeziciune de orizont, ridicându-se spre nesfârșirea cerului. Luna palidă, se pierdea deasupra orașului și era gata să se înfigă în vârful releului de la poștă. Priveam, mut de admirație, spectacolul măreț
PESCAR PE MAREA NEAGRĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382306_a_383635]
-
ca cerul pe care e proiectat, ne uimește cu prezența sa de moroi căzut pe un câmp electrocutat. 32. Reperaj: femeia decrepită cu alura de vampă și rochie lungă, verde, de seară, face un semn cu degetelul mijlociu către o lampă aprinsă unde scrie "motel de iarnă și vară". 33. Reperaj: măcelărie unde vitele asasinate atârnă în cârlige alături de trupul nud al unui om, lăcaș în care hoiturile sunt sălbatic ștampilate într-un crud și sângeros pogrom. 34. Reperaj: mimarea ostentativă
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
Nu se trăsese lumină în comună, sau mai bine spus la localnici. Aceasta s-a întâmplat cel puțin în casa noastră abia în anul 1957 când eu deja intram în clasa a VII - a, așa că iluminatul era pe bază de lampă cu petrol, sau gaz cum se numea la cooperativa de consum de unde îl procuram. Așa cum am spus, dimineața după ce am mâncat cana cu lapte cu cafea (Unica din orz), am plecat la școală să aflu rezultatele sfârșitului de an și
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
un copil de-al lui Mandache să te ajute în treburile gospodărești. Și așa îi trebuie fân la iarnă pentru animale. Așa că îl vom recompensa cumva, că doar n-o să rămânem datori. Și așa pălăvrăgiră vrute și nevrute vreun ceas, cu lumina lămpii stinsă, deoarece prin perdelele de la geamuri răzbătea până la ei lumina lunii. - Mă frământă niște gânduri. Îmi doresc o viață mai bună pentru feciorul sau fiica noastră, să nu trudească asemenea nouă la munca agricolă, ci să ajungă la școlile înalte
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
prăbușit pe podea. - Pătruleee!... - răzbătu de afară aceeași voce bărbătească. - Cine o fi la ora asta că doar nu este dimineață!? - Aprinde lumânarea de pe măsuța de la capul patului. Acolo-i și chibritul. O lumină firavă inundă cămăruța, apoi tânărul aprinse lampa din cui. - Pătrule!... Trezește-te odată, Pătrule, că mă prind zorii zilei și am o vorbă doar să-ți spun! - Cine îmi strică odihna, acum, în miezul nopții? - și se duse la fereastră. Trase perdeaua de un colț, dar prin
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
în acea perioadă. Vocația sa de istoric al culturii se reflectă în fiecare pagină a cărții sale. În anul 1864 târgul Drăgășani este ridicat oficial la rangul de oraș, care în 1876 avea 295 de familii. Primul iluminat public cu lămpi cu petrol a fost introdus la Drăgășani în anul 1877. Biblioteca publică din Drăgășani a fost inaugurată oficial în 1840, pe lângă scoala națională din localitate. Cu eleganța și onestitatea ce-l caracterizează, Al. Florin Țene oferă numeroase informații de natură
AL FLORIN ŢENE – LA BRAŢ CU ANDROMEDA de PETRE DIN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383327_a_384656]
-
versurile curg și nu mai înțeleg unde mă aflu în afara ei în ea pas de sânge apă învolburată cascada infinitului mic atacul neîntrerupt al gândurilor mă destramă adorm mă trezesc mor în fiecare trezire răspunsul nu vine de niciunde aprind lampa cu un singur ochi și mă scufund în el ca în apele mătcii din care am venit grăbită să... să ce anume nu știu. pur și simplu am venit. pur și complicat plec formele râd de mine. în sinea mea
OMUL SAU TĂCEREA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383463_a_384792]
-
Bagdad ! Vorbește perfect românește, imi aminteste că la ei este război, că are doi frați , Mezri și Ashraf. Nu înțeleg și-mi scrie pe curs. Intrasem involuntar, dincolo de tragismul realităților de acolo, într-un spațiu virtual, de poveste , al Șeherezadei -- ''Lampă lui Aladin'', ''Ali Babă și cei 40 de hoți'', ''Sinbad Marinarul'', califul abassid și folclorul din Bagdad. Față creola, dar frumoasă, mă readuce în prezent și-mi spune că a mușcat-o un câine, a făcut multe injecții și că
ROUA ȘI ROAA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383493_a_384822]
-
în mijlocul unei masive transformări culturale cu privire la „sine”, la profan și la sacru, a unei avalanșe de curente spirituale, dar de un etos nu în perspectiva tradițională ci o orientare aparte, în sens individualist, subiectiv, pragmatic, utilitar. Fiecare își este sieși lampa și lumina, autoritate morală; o morală dincolo de bine și de rău, fără vină, căință, păcat, fără de pocăință. Dacă ne încadrăm cât de cât în limitele legii și ale jurisprudenței, ori dacă nu suntem prinși, fiecare, ori majoritatea dintre noi, avem
ISPITELE NOULUI EON POST-CREŞTIN de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382930_a_384259]
-
istorice ale omului, de la voința de libertate și autodeterminare, de la principile oracolului delfic „cunoaște-te pe tine însuți”; de la principiul shakespearian: „propriului sine fii credincios”, de la învățătura orientală de a ne căuta și urma propria cale, de ne fi „propria lampă”, de la optimismul revoluționar al romantismului iluminist după care fiecare om este o ființă unică îndreptățită la tot ceea ce este posibil sub lună și soare. După revolutia quantică a astrofizicii, după acceptarea ipotezei acelui anti-demiurgic „big bang”, cosmosul a devenit și
ISPITELE NOULUI EON POST-CREŞTIN de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382930_a_384259]
-
tricoloare, Spună ce-i poporul mare, românesc, Când s-aprinde sacru candida-i vâltoare, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Îngerul iubirii, îngerul de pace, Pe altarul Vestei tainic surâzând, Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face, Când cu lampa-i zboară lumea luminând, El pe sânu-ți vergin încă să coboare, Guste fericirea raiului ceresc, Tu îl strânge-n brațe, tu îi fă altare, Dulce Românie, asta ți-o doresc. Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, Tânără mireasă, mamă
CUM AM SĂRBĂTORIT ZIUA ARMATEI ROMÂNE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383129_a_384458]
-
soare, Doar versuri cântă fără încetare Sfințind în doruri lacrime și glia. Există, oare, floare mai frumoasă Ori cer curat atât de cristalin Cum este poezia luminoasă Care aduce mărilor senin? Nicicând nu intră noaptea-n a mea casă Căci lampa mea e versul din suspin. Citește mai mult Cuvântul mi-a fost leagăn și-alinareIar casa mea e însăși poezia,Pe prispa ei veghează veșniciaîn doine și lumini strălucitoare.Mă cheamă cu ardoare datoriaCând strâng la piept buchetele din soare
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
strâng la piept buchetele din soare,Doar versuri cântă fără încetareSfințind în doruri lacrime și glia.Există, oare, floare mai frumoasăOri cer curat atât de cristalinCum este poezia luminoasăCare aduce mărilor senin?Nicicând nu intră noaptea-n a mea casăCăci lampa mea e versul din suspin.... XXIX. CONSTANȚA ABĂLAȘEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEȘNICIT, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 1927 din 10 aprilie 2016. Constanța Abălașei-Donosă este un talent remarcabil pe firmamentul artei. Este cuvântul care vibrează în armonia unor
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
lirice astfel: I. Gerar. Taina lăuntrului; II. Făurar. Cămașa lui Nessus; III. Mărțișor. Scrisori din Amalthea; IV. Prier. Pascalia; V. Florar. Sonete In aqua forte; VI. Cireșar. Lacrimi de basileu; VII: Cuptor. Ars amandi; VIII. Gustar. Fructul oprit; IX. Răpciune. Lampa lui Aladin; X. Brumărel. Orb în lumină; XI. Brumar. Evlavii; XII. Undrea. Acatistul iubirii. Precizăm că, în 1986, volumul său Privind în ochii patriei, publicat la exigenta Editură Cartea Românească, l-a avut ca redactor pe neîntrecutul editor Mircea Ciobanu
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
să fie!” Ei, ce spuneți cetățeni ai noului mileniu? Înțelegeți? Merita să renunțăm la astfel de cuvinte pentru ... Pentru ce? Frumoasă limbă avem, măcar din când în când să mai lăsăm la o parte telecomanda ca să mai prindem sub acoperișul lămpii lumina Rebrenilor, Sadovenilor, Stăneștilor și - la ceas de sărbătoare - a unicului Eminescu. Se poate întâmpla, nu? Prof.dr.Mihai Miron Superiorul ORDINULUI ZIARIȘTILOR
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92947_a_94239]
-
Dacă aș fi puțin mai egoist, aș spune că suntem cea mai bună opera din țară, deși am trecut prin numeroase momente grele. De exemplu, de multe ori se întâmplă să nu avem curent, dar reușeam să încheiem spectacolele folosind lămpi de grajd. Trei opere de Verdi, pentru prima data in România Iată că acum sunteți în centrul atenției. Opera Maghiară din Cluj-Napoca a fost onorată cu trei premii la Iași. Da. Principala distincție a fost pentru cel mai important eveniment
Szép Gyula: „La Cluj-Napoca a fost compusa si prezentata prima opera in limba maghiara, din lume” [Corola-blog/BlogPost/93540_a_94832]
-
emoționante monumente acelor eroi tăcuți ai mineritului, care, trezindu-se în zorii zilei din barăci, sau case improvizate, parcurgeau pe orice vreme, chiar și pe vreme de Coșava, pe jos, câțiva kilometri, până la mină, acolo unde, doar cu ajutorul luminii unor lămpi de miner, se afundau în hrube sinistre, întunecoase, surde, sufocante, lipsite de aer proaspăt, ba mai mirosind cumplit a gaze nocive de tot felul, se îndreptau spre capătul cel mai adânc al galeriilor, spre a pușca peretele frontului de exploatare
AURUL DIN SCRIERILE LUI MIHAI LEONTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383252_a_384581]
-
martie 2016 Toate Articolele Autorului TRECUTĂ IARNĂ Trecută iarnă... abia te-am zărit... abia am avut timp să beau un vin fiert la gura sobei, să cânt la fluier o doină, în amintirea frunzei ruginii. În somnul tău voi aprinde lampa, o să deschid o carte și voi asculta ploaia străvezie, gonind spre lumina soarelui. În ramuri se vor dezlănțui apoi mii de muguri și flori... rod bogat... Multicolore păsări ciripi-vor spre cuiburi... Dinspre miazăzi va bate cântecul lor, destrămându-se
TRECUTĂ IARNĂ de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383284_a_384613]
-
de rămășițele caselor ce aparținuseră familiei Uberti, distruse după Înfrângerea ghibelinilor la Benevento. Pentru mai mult de treizeci de ani, ruinele slujiseră drept carieră de piatră pentru edificarea noilor construcții din oraș. În fața lor, În penumbra abia Îmblânzită de lucirea lămpilor cu ulei care ardeau În partea dinspre Ponte Vecchio, din teren se Înălța contrafortul lateral al turnului lui Farinata, șeful casei. Ruinele răsăreau din pământ ca niște uriași dinți sfărâmați. Acea esplanadă răvășită urma să devină adevăratul centru al orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
poarta cu ușorul pe care fuseseră Încrustate Însemnele Artei. Străbătu ultima bucată de drum parcă prin vis. În ciuda orei, prăvălia era deja deschisă. Pe ușă răzbătea În afară o lumină pâlpâitoare, ca și când Înăuntru cineva s-ar fi deplasat purtând o lampă. Locul avea Înfățișarea aparte a unei biblioteci. De-a lungul tuturor pereților erau rânduite niște rafturi Înalte, ocupate cu șiruri ordonate de vase și recipiente din sticlă și din ceramică pictată. Pe marele banc central, acoperit de o placă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din mijlocul naosului și o ocoli fără dificultate. În absidă trebuiau să se mai găsească Încă torțele, lăsate acolo de polițai. Ajuns În hemiciclu, dinaintea umbrei nelămurite a mozaicului, scoase din pungă iasca și amnarul. Chiar sub schele era o lampă de ulei, pe care se grăbi să o ridice. Abia Începuse să lovească cremenea când o izbitură violentă primită În spate Îl făcu să strige de surpriză. Cineva, ieșit din beznă, se ciocnise de el din alergare. Amnarul căzu ricoșând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
scoată, atacatorul misterios dispăruse deja dincolo de gardul de pari. Rămase nemișcat, Încordându-și auzul pană la chin, spre a Încerca să deslușească vreun zgomot În Întuneric. Parcă nu era nimeni. Se aplecă pe vine, să caute pe pipăite amnarul și lampa, atent la cel mai mic sunet. În cele din urmă, izbuti să le recupereze. Simți sub degete uleiul opaițului care se Împrăștiase pe pardoseală și speră că mai rămăsese Îndeajuns. Să fi fost un hoț? Dar ce era de furat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cineva, ca el, venise să inspecteze locul crimei? În timp ce bâjbâia prin beznă după ce fusese lovit, avea senzația că, undeva aproape, mai exista și un al doilea trup. Dar poate că fusese doar rodul imaginației lui. Între timp, izbutise să aprindă lampa. Apropie micul cerc de lumină de locul exact unde se petrecuse uciderea lui Ambrogio. Mai Întâi exploră cu luare aminte pardoseala; apoi, ridicând mâna care purta lumina, Începu să examineze din nou mozaicul neterminat. Flacăra dezvăluia, Încetul cu Încetul, unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ridicându-și privirea, zări niște semne evidente pe suprafața desenului, spre centru, ca și când cineva s-ar fi străduit de zor să Îl șteargă. Dar probabil că fusese Întrerupt În opera sa de distrugere, pe care o lăsase neterminată. Dante Înălță lampa cât putea el de mult, săltându-se pe vârful picioarelor. Ceea ce la prima vedere părea a fi un păienjeniș de zgârieturi Întâmplătoare alcătuia, În realitate, un desen precis: un pentagon. Acesta Îi aminti de pentagrama purtată ca talisman: steaua cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]