2,011 matches
-
rămase o clipă să se gîndească, cu destulă tristețe, cît de departe se află de Pămînt. Iar apoi păși în jos și ieși afară. Nu era nici un pic de forță gravitațională, așa că pluti sub impulsul unei simple împingeri a încuietorii. Lanterna lui puternică lumină o potecă ce cobora într-o pantă abruptă, dezvăluind o adevărată cîmpie plată de metal, cu pereții clar profilați la o oarecare distanță, pereți cu uși în ei. Tabloul era normal, chiar obișnuit. Era suficient să încerce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
va deschide focul asupra noastră. Dar bătrâna, dând cu ochii de un câine de-al nostru de luptă s-a speriat scoțând un țipăt și strigând la el să se predea. În același timp, eu care am încercat să pun lanterna în țeavAșautomatului pentru a lumina spre ușa unde se afla camera banditului,am apăsat din greșeală pe trăgaci pornind un număr de gloanțe spre plafon în cameră. Atunci am auzit și glasul subofițerului Olteanu Ion, care fusese rănit de bandit
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
statul comunist. Alianța dintre Kuomintang și Comuniști este încă o realitate, iar episoadele revoltei de la Shanghai sunt încă departe. Asemenea tânărului Malraux, Corto este europeanul atras irepresibil de profunzimea catifelată și carnivoră a universului nonoccidental. Misiunea încredințată lui Corto de către Lanternele Roșii este doar pretextul de a se scufunda, încă și mai profund, în apele asiatice. Revoluția la care marinarul cu cercel în ureche își aduce tributul său înseamnă trezirea din letargie a unei întregi umanități ce urăște imperiile și Occidentul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
care studiaseră terenul făcuseră o treabă bună. Cei patru începură să se schimbe în haine negre. Ziad le dădu fiecăruia cagule de pus pe cap și se asigură că îndepărtaseră orice alte semne de indentificare. Fiecare avea câte o mică lanternă în buzunar, o brichetă și o versiune miniaturală a unei arme semiautomate: pistolul-mitralieră Jericho. Ziad și Marwan duceau în spinare bidoane folosite de cicliști pentru apă. În amândouă era benzină. Cunoșteau cu toții planul: aveau de mers douăzeci de minute prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Se strecurară înăuntru, Ziad uitându-se în urmă pentru a se asigura că nu văzuse nimeni cum se mișcase ușa la lumina lămpilor din parcare. Înăuntru era o beznă totală. Bărbații așteptară să înainteze o bucată bună ca să-și aprindă lanternele: era prea riscant să lase lumina să transpară prin pereții de sticlă ai centrului de vizitare. Ziad fu primul care o folosi pe a lui, luminând cu ea piesa centrală a clădirii, comoara care aducea aici turiști încă din anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tablou primitiv, aproape copilăros, cu Avraam sacrificându-l pe fiul său, Isaac. Dar privirea îi sări imediat la panoul cel mare din mijloc. Înfățișa un cerc, împărțit în douăsprezece segmente, câte unul pentru fiecare semn al zodiacului. Ziad lumină cu lanterna fiecare imagine, oprindu-se asupra celei mai clare: un scorpion, alături - doi gemeni, un berbec, un săgetător. Nu voia să zăbovească, dar nu se putea abține. Această lucrare antică, mai veche de o mie cinci sute de ani, părea atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
la un loc astfel că, sub tinichea, păreau un singur obiect mai gros. Voia să treacă la dulapul cu acte când auzi un sunet, scrâșnetul unui picior pe pietrișul de-afară. Într-o clipă, camera era scăldată în lumina unei lanterne, ca și cum o rază s-ar fi plimbat peste toată fațada clădirii. —Mee zeh? Cine-i acolo? Fără să aibă nevoie de comanda lui Ziad, cei din echipă au stins instantaneu lanternele și au împietrit. Dacă făceau asta, de cele mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Într-o clipă, camera era scăldată în lumina unei lanterne, ca și cum o rază s-ar fi plimbat peste toată fațada clădirii. —Mee zeh? Cine-i acolo? Fără să aibă nevoie de comanda lui Ziad, cei din echipă au stins instantaneu lanternele și au împietrit. Dacă făceau asta, de cele mai multe ori, un paznic de noapte își spunea că ceea ce văzuse fusese o iluzie luminoasă, o reflexie a propriei lanterne și pleca. Pus față în față cu alternativa de a se deranja să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să aibă nevoie de comanda lui Ziad, cei din echipă au stins instantaneu lanternele și au împietrit. Dacă făceau asta, de cele mai multe ori, un paznic de noapte își spunea că ceea ce văzuse fusese o iluzie luminoasă, o reflexie a propriei lanterne și pleca. Pus față în față cu alternativa de a se deranja să deschidă o ușă încuiată și să nu găsească nimic, lenea câștiga de fiecare dată. Aceasta era prietenul neoficial al intrușilor și al hoților de pretutindeni: indolența pură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se deranja să deschidă o ușă încuiată și să nu găsească nimic, lenea câștiga de fiecare dată. Aceasta era prietenul neoficial al intrușilor și al hoților de pretutindeni: indolența pură a paznicilor. Dar acesta era altfel. Înaintă, raza aruncată de lanterna sa mărindu-se pe când se apropia de ușa de sticlă. Ziad, care stătea nemișcat în birou, cu mâna strânsă pe sertarul pe care tocmai îl scosese din dulapul de acte, auzi un zăngănit de chei. Într-o clipă, acest paznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
arma din toc și ieși în holul principal, de unde avea vizibilitate directă spre ușă. Văzu cum gardianul se uită în sus și nu îl observă pe el sau pe ceilalți, ci umbrele lor uriașe, proiectate pe pereți, mărite chiar de lanterna sa. Fără să ezite, Ziad ținti cu pistolul său Jericho și trimise un glonț de nouă milimetri prin sticlă, direct în capul bărbatului. Zgomotul sticlei spulberate și al creierului bărbatului împroșcând totul în jur determinară o schimbare imediată de tactică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
scârțâit în momentul în care corpul ateriză pe cioburile de sticlă, după care, dintr-o singură mișcare lină, Marwan scoase bidonul de biciclist de la spate, desfăcu rapid capacul și începu să împrăștie benzina prin cameră. Afară, Salim aprindea din nou lanterna, luminând un perete plin de panouri care explicau expoziția de la Bet Alpha. Scoase un tub de spray cu vopsea și coloră zidul cu graffiti roșu, calm, fără să se grăbească. Scrise în arabă: „Israelul nu va avea parte de pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o comoară care le-a fost ascunsă evreilor timp de cel puțin două milenii. În timp ce bărbații în pantaloni scurți și femeile cu pulovere legate în jurul taliei scoteau exclamații uimite, Maggie încerca să-și miște privirea ca pe o rază de lanternă. Era oare mica tăbliță a lui Avraam ascunsă pe undeva pe aici? Cercetă pământul, întrebându-se dacă nu exista un fel de trapă, o scară poate, care să ducă într-o pivniță. Dar unde? —OK. O să urmărim lumina aia mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se termine. Simți mâinile întorcându-i trupul, astfel încât acum se afla chiar în fața bărbaților. O împinseră în spate și simți că era așazată pe un fel de suprafață, poate o masă. Îi depărtară picioarele și unul din ei aprinse o lanternă, îndreptând-o spre ea; apoi simți niște degete care îi cercetau interiorul vaginului. Urletul ei de indignare fu înăbușit de căluș. Își dori să lăcrimeze, dar ochii îi erau uscați. Ca și cum oroarea asta ar fi fost prea îngrozitoare ca să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
glume pe tema asta. Turiștii erau niște agenți ai evoluției? Turiștii schimbau tot ce exista într-o țară, așa că de ce să nu schimbe și fauna? Pentru că, dacă se întâmpla ca o țestoasă să aibă o anumită calitate - poate toleranță față de lanterne sau capacitatea de a scoate un sunet tânguitor, îndurerat - dacă țestoasele aveau ceva care să atragă turiștii și să-i facă să stea pe plajă noaptea, atunci acele țestoase aveau șanse mai mari de supraviețuire, ouăle lor aveau șanse mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
la timp ca să vadă o umbră întunecată prăbușindu-se. Era urangutanul, căzând direct din bolta junglei, de la aproape cincizeci de metri. Animalul se prăbuși pe pământ la picioarele lui Gorevici, împrăștiind noroi. Și nu se mai mișcă. Hagar aprinse o lanternă. Trei săgeți ieșeau din corpul animalului. Una în picior, două în piept. Urangutanul nu se mai mișca. Ochii lui erau deschiși, privind în sus. — Minunat, spuse Hagar. Bună treabă. Gorevici se lăsă în genunchi, în noroi, își puse gura peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
său, îngropat în beznă și frig. Plin de mânie, dar și cu frică în sân, Kezel nu prea avea chef să se coboare din pat pentru a deschide ușa. Dar nici nu mai fu nevoie de așa ceva, fiindcă raza unei lanterne îi crepă ușa și îi lumină apartamentul, punându-i-se în ochi. În spatele luminii putu discerne un grup de oameni în uniforme negre. ă Studentul Virginski! strigă unul din ei. Unde este? Kezel le indică ușa camerei lui Virginski. Doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
piele din pricina unui câine vagabond, o dată a fost de ajuns. Se retrase în camera lui și se culcă, mai citi jumătate de oră. Noaptea târziu se trezi, aprinse lumina, ceasul de pe noptieră arăta patru și jumătate. Se ridică, luă o lanternă dintr-un sertar și deschise fereastra. Nu mai ploua, se vedeau stele pe cerul întunecat. Cipriano Algor aprinse lanterna și îndreptă fascicolul de lumină spre cușcă. Lumina nu era suficient de puternică ca să vadă ce era înăuntru, dar Cipriano Algor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
citi jumătate de oră. Noaptea târziu se trezi, aprinse lumina, ceasul de pe noptieră arăta patru și jumătate. Se ridică, luă o lanternă dintr-un sertar și deschise fereastra. Nu mai ploua, se vedeau stele pe cerul întunecat. Cipriano Algor aprinse lanterna și îndreptă fascicolul de lumină spre cușcă. Lumina nu era suficient de puternică ca să vadă ce era înăuntru, dar Cipriano Algor n-avea nevoie decât de două licăriri, doi ochi, și ei erau acolo. De când l-au trimis înapoi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
la ceas, era două și patruzeci și cinci de minute. Deși redusă, iluminarea permanentă a etajului subteran nu lăsa să se vadă dacă vreo lumină în interiorul excavației amortiza bezna care avea să-l înghită. Ar fi trebuit să aducă o lanternă, își zise. Atunci își aduse aminte că citise într-o zi că, dacă vrei să vezi imediat, intrând într-un loc întunecat, cel mai bine era să închizi ochii înainte și să-i deschizi după aceea. Da, se gândi, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
reflectoare așezate la extremități ca să nu lumineze direct interiorul, dezvăluiau forma ovală a intrării unei peșteri. Pe o terasă la dreapta se aflau două excavatoare mici. Marçal stătea pe un taburet, lângă el era o masă unde se afla o lanternă. Încă nu-și văzuse socrul. Cipriano Algor ieși din penumbra ultimei paltforme și rosti cu voce tare, Nu te speria, eu sunt. Marçal se ridică grăbit, vru să vorbească, dar vorbele i se încleștaseră în gât, nu era de mirare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
casa de nebuni, băgat într-o cămașă de forță, Aș câștiga mult cu asemenea explicații, fără îndoială. Cipriano Algor își întoarse ochii spre cavitate și întrebă, Ai văzut ce e înăuntru, Am văzut, răspunse Marçal, Ce e, Judecă singur, ia lanterna, dacă vrei, Vii cu mine, Nu, și eu am fost singur, E vreo cărare, vreun pasaj, Nu, trebuie să mergi mereu pe partea stângă și să nu pierzi contactul cu peretele, în fund vei găsi ce-ai venit să cauți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Nu, trebuie să mergi mereu pe partea stângă și să nu pierzi contactul cu peretele, în fund vei găsi ce-ai venit să cauți. Cipriano Algor aprinse lumina și intră. Am uitat să închid ochii, își zise. Lumina indirectă a lanternei îi permitea să vadă trei sau patru metri înainte, restul era negru ca interiorul unui trup. Mergea pe o pantă nu foarte pronunțată, dar neregulată. Cu grijă, pipăind peretele cu mâna stângă, Cipriano Algor începu să coboare. La un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pantă în sus. Se rezemă de stâncă, respiră adânc, Și dacă trebuie să mor aici, spuse, și o porni din nou la drum. Deodată, ca și cum s-ar fi rotit în unghi drept, peretele apăru în fața lui. Ajunsese în fundul peșterii. Coborî lanterna pentru a se convinge de fermitatea solului, făcu doi pași și îl începuse pe al treilea când genunchiul drept se lovi de ceva tare care îl făcu să scoată un geamăt. Din pricina șocului, lumina oscilă, în fața ochilor se ivi, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și dispărură. Un tremur violent zgudui membrele lui Cipriano Algor, curajul lui slăbi ca o frânghie din care se rupeau ultimele fire, dar înăuntrul său auzi un țipăt care îl chema la ordine, Amintește-ți, chiar dacă mori. Lumina tremurătoare a lanternei mătură încet piatra albă, atinse ușor niște pânze întunecate, urcă, și se văzu corpul unui om așezat. Lângă el, acoperite tot cu pânze întunecate, mai erau cinci trupuri tot așezate, drepte toate ca și cum un cârlig de fier le traversa craniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]