2,345 matches
-
și contingentele anilor 1918, 1919, 1920 dar și bărbații valizi de până în 47 de ani, pentru a nu cădea în mâinile acestora. 1. Satele și orașele cu cimitire militare din primul război mondial Moto: „Presărați pe-a lor morminte/ Ale laurilor flori/ Spre a fi mai dulce somnul / Fericiților eroi (...)”. (Prima strofă din Imnul Eroilor) a. Bârzești În anul 1917 satul Bârzești era reședința comunei cu același nume din care mai făceau parte și satele Călugăreni (Tăcmănești) și Muntenești. În apropierea
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
specific filosofiei. În această ordine de idei, Dumitriu susține că mitul nu mai poate fi văzut ca o poveste inventată, întrucât el este o modalitate de a gândi și de a da sens realității. Investigând perspectivele moderne ale interpretării mitului, Lauri Honko îl definește ca fiind o "poveste a zeilor, un bilanț al începutului lumii, creației, evenimentelor fundamentale, un moment al stabilirii ordinii (...) Mitul exprimă și confirmă valorile și normele religioase ale societății, el prevede modelele de comportament, atestă eficacitatea ritualului
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Ibidem, p. 343. 249 Ernst Cassirer, Eseu despre om. O introducere în filosofia culturii umane, traducere de Constantin Cosman, București, Editura Humanitas, 1994. 250 Anton Dumitriu, Aletheia. Încercare asupra ideii de adevăr în Grecia Antică, București, Editura Eminescu, 1984. 251 Lauri Honko, Problem of Defining Myth, Stockholm, 1972; Extract din "Studies of Religion", 2, 1972 apud Romulus Vulcănescu, Mitologie română, București, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1985, p. 28. 252 Roland Barthes, Mitologii, traduce, note și prefață de Maria Carpov, Iași
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
singură-a rămas / O cheamă Ion Milă Ioan / și-i noapte de sfârșit de an...” (Noapte) O liniște fără de nume ne împresoară ființa în fiecare lună-a lui decembrie. “Lumină lină-n luminie”, “leagăn” de neuitare, “lumină leagăn leac lumini / laur și luntre legământ lumină / lacrimă limpede în leat / lumină lină din lumină... ” (Lumina neapropiată) întru amintirea poetului IOAN ALEXANDRU. Ne-ndreptăm gândul înspre tăcutul colț de mini-paradis, de la Nicula (Cluj). Acolo, în „sânul părintesc” (Imnul Cerului), e somn și veghe
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
ești foarte aproape / De-aceea am hotărât ca între noi / Să bată veșnic vântul existenței mele...” (Invers) La ceas de taină noi privim cu ochii umezi de iubire. Vestim împrejurimilor cuvânt pentru-un Poet, Ioan al lui Alexandru. Cununi de lauri hărăzitu-i-au cele zâne bune. Din înalt. Dar și o viață zbuciumată. Pe toate dusu-le-a, încredințat fiind, de-o cruce a jertfelniciei. în fiecare clipă-a respirării, Ioan șoptea, evlavios: „sunt pregătit de jertfă în fiecare clipă
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Alte mărturii A) Boncompagno din Signa Boncompagno din Signa, observator atent și liber al cronicii contemporane, a fost maestru în retorică (Ars dictandi) la Universitatea din Bologna. În opera „Rethorica antiqua sive Boncampagnus”, compusă în jurul anilor 1220 și premiată cu lauri, se mulțumește să evidențieze cele două aspecte ale franciscanismului primar, opiniile lui coincizând cu cele ale lui Iacob din Vitry. În „De commendatione fratrum minorum”, scoate în evidență practica franciscană a penitenței evanghelice. În „De dectratione fratrum minorum”, accentuează acest
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
întristare în Rodopele natal de pe coamele munților Haemus. Primii care i-au ascultat trista cîntare au fost copacii din imediata apropiere, fiecare adunîndu-se după neam și fire: ... stejarul cel cu frunză semeață și teiul cel moale și fagul Și feciorelnicul laur, plăpînzii aluni, apoi frasini Buni pentru suliți, venit-au de față. În alt pasaj din același text ovidian aflăm că, la cîntarea lui Orfeu, păsările și fiarele pădurii s-au alăturat arborilor constituind o unitate însuflețită: Astfel de arbori a
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
răsară de după crestele munților. Mi s-a părut atunci în inconștiența mea candidă că reușisem să sfidez moartea, pentru că nu mă înfiorase cu nimic trupul acela golit de suflet. Mă simțeam puternică, învingătoare, întoarsă parcă dintr-o bătălie crậncenă, cu laurii victoriei încununậndu -mi fruntea, pur și simplu pentru faptul că nu mă speriasem în fața destinului tragic al tractoristului. La numai cậțiva anișori, mă simțeam deja o femeie puternică, gata oricậnd să întorc în brazdă tractorul răsturnat de către cel mort. Înțelesesem
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
amor De viață fior, În câmpul speranțelor vină, Ondină! {EminescuOpIV 35} LA O ARTISTĂ I Credeam eri că steaua-ți e-un suflet de înger Ce tremură-n ceruri, un cuget de aur Ce-arunc-a lui raze-n o luncă de laur Cu-al cântului dar. iar, tu, interpretă-a cereștilor plângeri, Credeam că ești chipul ce palida stelă Aruncă pe-o frunte de undă rebelă Pe valul amar. Dar astăzi poetul cu inima-n ceruri, Răpit d-a ta voce în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
picioarele Mariei Genunchiat pe-un nor de-argint, Alb ca lebeda pustiei, Blând ca glasul poeziei, Sta un înger cugetând; Și-a luat arpa-i de aur Și trecând mâna pe ea A-nceput a răsuna Raiul... luncile-i de laur De-un blând Ave Maria. Acel înger!... Fața pală, Ochiul negru, păr bălai - L-am văzut - o stea regală, O lumină triumfală, Și de-atunci îl iubesc vai!... L-am cătat în astă lume Pîn-ce viața-mi se pierdu, Sufletu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
națiunii soare, din a virtuții horă Se naște, vă surâde, vă cată cu amor. În leagănul de moarte vederea nu pătrunde Că-i noapte fără ziuă, că-i soarele apus: Dar spiritul sondează și-n mușchiul lui, fecunde Seminți de lauri zice: că Ștefan v-au depus. Din turnul mănăstirei cu fruntea-ncărunțită De patru secoli cântă un glas armonios Și-a lui vibrare dulce de-aramă curățită Prin flăcări întreite, e imn religios. E-a clopotului Buga, suspin și lamentare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
alta, decât ca să trăiască, Să moară-ntru-mplinirea unei deșertăciuni. Și-apoi nu vedeți voi, Că ei admiră toate ce le aduc peire? Omoară fericirea unui popor întreg, Liniștea unui secol și ești numit erou. Beată de bucurie mulțimea te primește, Cu lauri te-ncunună... O gintă ce se-nnalță Pe spatele altora, e mare - și cu cât Mai mult se ține-n locu-i prin rău și prin asprime, Cu-atîta e mai mare. Dreptate-universală E-aceea ce-o urăște puterea brută. Peste Tărie nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ei obraz, Razele dulci loveau fața-i senină, Rotunzii umeri și-albul ei grumaz; Părul lucea ca auru-n lumină, Straiul cădea de pe-umeri de atlaz, Ochi mari albaștri-n gene lungi de aur Și fruntea-i albă-ntunecată-n laur! {EminescuOpIV 78} Odată-n viața-i muritorul vede În visul său un chip așa d-ales! Eu... fericit c-amantul blondei Lede, Nebun de-amor, eu o vedeam ades. Venea-n singurătatea mea pe îndelete, Rătăceam mîna-n păru-i blond
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Să curgă-n volbură de aur pe picioare De stânci bătrâne, într-o limbă aspră Și veche - însă clară și înaltă Ca bolțile cerului tău, o, Odin, Spune-mi atunci, să-nstrun ale ei coarde Ca să-mi câștig cununa mea de laur. Poate-ar fi vrut ei să mi-o dee... Dară De la pitici, eu nu primesc nimica". - "Sărman copil - zice bătrânul zeu - De ce răscolești tu toată durerea Ce sufletul tău tânăr a cuprins? Nu crede că-n furtună, în durere, În
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dulce soare, Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare, Când în straturi luminoase basmele copile cresc. Mergi, tu, luntre-a vieții mele, pe-a visării lucii valuri Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri, Cu dumbrăvi de laur verde și cu lunci de chiparos, Unde-n ramurile negre o cîntare-n veci suspină, Unde sfinții se preîmblă în lungi haine de lumină, Unde-i moartea cu-aripi negre și cu chipul ei frumos. Una-i lumea-nchipuirii cu-a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mărețe, ale stelelor icoane Umede se nasc în fundu-i printre ape diafane, Cât uitîndu-te în fluviu pari a te uita în ceriu. Și cu scorburi de tămâie și ca prund de ambră de-aur Insulele se înnalță cu dumbrăvile de laur, Zugrăvindu-se în fundul râului celui profund, Cât se pare că din una și aceeași rădăcină Un raiu dulce se înnalță, sub a stelelor lumină, Alt raiu s-adîncește mândru într-al fluviului fund. Pulbere de-argint pe drumuri, pe-a lor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Din norii cei mai deși el luase o bucată, Își face din ea luntre, ce luneca pe val, A mărei unde-albastre alunecă-nspumate Și-l duc în leagăn dulce, prin cânturi de pe mal. Din insule bogate cu mari grădini de laur, Lebede argintoase aripele-ntinzînd Veneau sfâșiind apa la luntrea lui de aur Și se-nhămau la dănsa și o trăgeau cântând. {EminescuOpIV 170} Bătrînu-n manta-i albă înfășurat visează Iar lebede-argintoase luntrea bogată trag, Al valurilor cântec pe el îl salutează
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
floare. Din prund înalță trunchii lor arinii În lunce risipiți, sub stânci ce pică Isvoare sar prin mușchii rădăcinii. Prin mândrele grădini în cer ridică Saraiuri albe cupole de aur. Cu sori pare plouată urbea-antică Și risipite prin dumbrăvi de laur Stau casele-albe, azile liniștite. Pe porți sunt stihuri scrise-n limbi de maur Iar căile-s cu marmură podite Și fără porți sunt sfintele dumbrave. Pe scări înnalte flori de foc sădite. Pe scări culcate fete albe, suave Părul cel
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
filă. Viclean te bucuri de-ale noastre-ntreceri, Privind în vrav prostia immobilă. {EminescuOpIV 335} ORICARE CAP ÎNGUST Oricare cap îngust un geniu pară-și, Cu versuri, goale de cuprins, să placă Și, cum dorește, sgomot mare facă, Cununi de lauri de la plebe ceară-și. Ci muza mea cu sine se împacă. Eu am un singur, dar iubit tovarăș, Și lui închin a mele șiruri iarăși, Cântarea mea, de glorie săracă. Când dulci-i ochi pe linii or s-alerge, Va
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
șezi - Lasă-mă ca altă dată Umilit să-ngenunchez Lasă-mă să-ți plâng de milă, Să-ți sărut a tale mâni... Mănușițe, ce făcurăți De atâtea săptămîni? {EminescuOpIV 371} ÎN VAN CĂTA-VEȚI... În van căta-veți ramuri de laur azi, În van căta-veți mândre simțiri în piept. Toate trecură: Viermele vremilor roade-n noi. Căci nu-i iubire, ură d-asemeni nu-i Și ce rămase, umbra simțirei e: Murmura lumei Netedă, palidă, ca și ea. Nu e
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Michel-Angelo nu-i să facă iar Ziua din urmă. Templele vechie pustie rămân. Să-nvie pânza Rafael astăzi nu-i. Nu-nvie dalta-n mînile cele noi. Moartă rămâne Marmura grea sub ochiul mort. În van căta-veți ramuri de laur azi, În van căta-veți mândre simțiri în piept. Toate trecură: Viermele vremilor roade-n noi. {EminescuOpIV 373} NOI AMÎNDOI AVEM ACELAȘI DASCĂL Noi amândoi avem același dascăl, Școlari suntem aceleiași păreri... Unitul gând oricine recunoască-l. Ce știi tu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
iar ascultă... se îmflă a lui nări, Aude glasuri multe și pași urcând pe scări Iar ușa de la mijloc dă aripele-n laturi De intră voievozii de țări și de olaturi, În fruntea lor c-un preot bătrân... Iară moșneagul, Cu laurul vecinic verde în păru-i alb, toiagul De aur și-l ridică: "Brigbelu, iată ora "Că-n numele mulțimii și-n fața tuturora, Venii să chem de trei ori pe rege-n gura mare Și dacă nici acuma din umbră
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tremurată, O, du cu tine al tău suspin. lO. VISUL UNEI FLORI (cca 1869 ) Când în lunca-ngălbenită Filomela cîntă-n dor, Viorica vestezită Doarme-n valea fără flori. Și visează vis de aur Văile umbră și miros Unde-n luncile de laur Vântul cântă răcoros. 11. POVESTEA (1869) Eu vin din miază-noaptea steloasă, nevăzută, Care resfrînge astrii în marea ei cea mută, Care-și petrece-n visuri de iarnă - a viață Și doarme-n valuri triste și în ruini de ghiață, Soția
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
suprapământească - și asupra frunții sale, în toată ființa sa, plană seninul inspirațiunei. In momentul acela apare din ruina de marmură: ) LUMINA (Albă și surâzândă. In păru-i blond ard stele - într-o mână crinul luminei - în cealaltă o coroană de lauri de argint). Tu care treci prin lume străin și efemer Cu sufletu-n lumină, cu gîndurile-n cer, Poet gonit de lume și înghețat de vânt, Ce cânți ca o stafie ruină și mormânt; Acuma, când din umbră - Lumina - eu apar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
admiră, Că ziua e aproape... Și palizii poeți Profeți-s plini de vise ai albei dimineți. Profete al luminei! În noaptea-ți te salut Și vărs geniu de aur în corpul tău de lut, În buclele-ți eu strecor dulci lauri de argint, Cu raza zilei albe, eu, geniul ți-l aprind. (Mureșanu a îngenuchiat uimit. Ea-i lasă să cadă pe frunte cununa de lauri, îi zâmbește și dispare în sus, răpită de un nor auriu). SILFII DE LUMINĂ (de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]