1,196 matches
-
de apă în timpul trecerii lavei incandescente peste o zonă mlăștinoasă sau peste cursurile de apă - tunele bazaltice - rezultate în urma evacuării lavei fluide de sub crusta superficială consolidată Suprafețele clastolitice ("aa" în Hawaii, "apalhraun" în Islanda), sunt acumulări haotice de blocuri de lavă, cu înălțimi care rareori ating câțiva metri. De cele mai multe ori se datorează solidificării rapide a suprafeței pe o grosime mult mai mare decât la curgerile foarte fluide. La solicitările mecanice produse de o creștere a vitezei curentului sau de accelerarea
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
curgerii la o ruptură de pantă, crusta superficială este fragmentată în blocuri ce se îngrămădesc în spatele unui obstacol sau pe pantele mai puțin înclinate. O altă particularitate este dată de prezența coloanelor bazaltice (coloanele de bazalt de la Detunata). Când răcirea lavei este lentă apar coloane perpendiculare pe suprafața de răcire. La răcire rapidă se formează o structură lamelară paralelă cu suprafața. Se caracterizează prin conuri foarte mari, în parte submarine. Insula Hawaii este constituită aproape în întregime din curgeri suprapuse de
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
este lentă apar coloane perpendiculare pe suprafața de răcire. La răcire rapidă se formează o structură lamelară paralelă cu suprafața. Se caracterizează prin conuri foarte mari, în parte submarine. Insula Hawaii este constituită aproape în întregime din curgeri suprapuse de lavă bazaltică, emise de cinci centre de erupție: (Kohala, Hualalai, Mauna Kea, Mauna Loa și Kilauea), dintre care ultimele două sunt în activitate. La Mauna Loa conul principal are o înălțime de 4162 m, iar cu partea submersă ajunge până la 9000
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
partea submersă ajunge până la 9000 m. Diametrul bazei, la nivelul mării este de 400 km. Pe platoul central se află un crater în forma de puț ("pit-crater"), format prin prăbușire, mărginit de pereți abrupți și umplut de multe ori cu lavă incandescentă. Au dimensiuni mult mai mici, le lipsește platoul central, iar înclinarea pantelor este mai mare. În Islanda se întâlnesc platouri vulcanice întinse, formate prin revărsări produse în lungul unor mari crăpături liniare. De fapt Islanda este singurul loc unde
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
cu înălțimi până la 150 m și alte 60 conuri mai mici. Cu timpul activitatea vulcanică s-a restrâns în jurul câtorva centre. Cel mai important vulcan activ de aici este Hekla. Aceste forme se întâlnesc în special la vulcanii care emit lave vâscoase și în general la erupțiile bogate în emisii violente de gaze. Exploziile și prăbușirile care însoțesc erupțiile dau naștere la câteva tipuri de excavațiuni: cratere simple, caldere, maare. Au formă de pâlnie și rezultă prin explozii puternice. Mărimea lor
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
sfărâmături și la stratovulcani. Modelarea versanților se face prin alunecări, prăbușiri, solifluxiune și șiroire. De multe ori în interiorul acestor cratere se formează lacuri. La vulcanii activi, o nouă explozie reactivează și intensifică modelarea craterului. Un tip aparte rezultă prin prăbușirea lavei bazaltice consolidate de tip hawaiian; este craterul puț (pit-crater) întâlnit în interiorul calderelor. Aceste cratere ciuruiesc lava consolidată, prezintă pereți verticali, iar în interiorul lor se găsesc adesea lacuri de lavă (lacuri de foc); așa sunt craterele vulcanilor Kilauea și Mauna Loa
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
ori în interiorul acestor cratere se formează lacuri. La vulcanii activi, o nouă explozie reactivează și intensifică modelarea craterului. Un tip aparte rezultă prin prăbușirea lavei bazaltice consolidate de tip hawaiian; este craterul puț (pit-crater) întâlnit în interiorul calderelor. Aceste cratere ciuruiesc lava consolidată, prezintă pereți verticali, iar în interiorul lor se găsesc adesea lacuri de lavă (lacuri de foc); așa sunt craterele vulcanilor Kilauea și Mauna Loa. Calderele (căldare, în spaniolă) reprezintă cratere uriașe formate prin explozie și lărgite mult prin prăbușirile care
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
reactivează și intensifică modelarea craterului. Un tip aparte rezultă prin prăbușirea lavei bazaltice consolidate de tip hawaiian; este craterul puț (pit-crater) întâlnit în interiorul calderelor. Aceste cratere ciuruiesc lava consolidată, prezintă pereți verticali, iar în interiorul lor se găsesc adesea lacuri de lavă (lacuri de foc); așa sunt craterele vulcanilor Kilauea și Mauna Loa. Calderele (căldare, în spaniolă) reprezintă cratere uriașe formate prin explozie și lărgite mult prin prăbușirile care urmează. La explozii puternice, coșul și chiar porțiunile superioare ale cuptorului magmatic sunt
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
foc); așa sunt craterele vulcanilor Kilauea și Mauna Loa. Calderele (căldare, în spaniolă) reprezintă cratere uriașe formate prin explozie și lărgite mult prin prăbușirile care urmează. La explozii puternice, coșul și chiar porțiunile superioare ale cuptorului magmatic sunt golite de lavă, iar partea centrală a vulcanului, pierzându-și suportul se prăbușește. Din vechiul con vulcanic nu mai rămâne decât porțiunea de la poalele acestuia sub forma unui perete circular, în interiorul căruia se pot forma ulterior, conuri vulcanice mai mici. După formă și
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
cele din vulcanul Camerun. Maarele sunt depresiuni rotunde, de forma unui puț, cu un diametru de sute de metri până la 2-3 km, rezultate în urma exploziilor vulcanice. Sunt umplute cu sfărâmături provenite din explozie sau din prăbușirea pereților. Ele nu expulzează lavă și de aceea nu formează un con. Aparatul se compune din: canalul de străpungere (diatremă) și craterul de explozie, ce nu se ridică deasupra reliefului. Foarte rar craterul este înconjurat de un val înalt de câțiva zeci de metri, format
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
de roci. Pentru aceste cratere ocupate în general de lacuri, s-a generalizat denumirea de "maar", folosită în regiunea Eifel din Germania. În aceeași categorie intră și conurile fără rădăcină, formate în urma exploziilor freatice rezultate în timpul trecerii unei curgeri de lavă peste lacuri sau zone mlăștinoase, descrise în Islanda. O dată cu stingerea vulcanului procesele de eroziune devin predominante, ele fiind dirijate de sistemul pantelor caracteristice vulcanilor (convergente și divergente) și de structura lor. Structura, reprezentată în general prin strate monoclinale, dirijate în
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
sau zone mlăștinoase, descrise în Islanda. O dată cu stingerea vulcanului procesele de eroziune devin predominante, ele fiind dirijate de sistemul pantelor caracteristice vulcanilor (convergente și divergente) și de structura lor. Structura, reprezentată în general prin strate monoclinale, dirijate în sensul curgerii lavei, poate fi complicată de dizlocatiile tectonice sau de intruziunile magmatice sub forma de filoane. Rețeaua hidrografică este radiară divergentă pe con și radiară convergentă pe crater. La baza conului, râurile sunt colectate de o rețea inelară, iar în crater se
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
de bază exterior, coborât, intensifică eroziunea, fapt ce duce la lărgirea craterului și la transformarea lui într-o caldeira de eroziune. Accentuarea generală a eroziunii duce la îndepărtarea rapidă a rocilor moi. Rezistă numai coșurile și filoanele vulcanice, formate din lavă dură, care sunt puse în evidența prin eroziunea diferențială. Astfel, vechile forme negative (coșuri, crăpături) se transformă în forme pozitive: se produc inversiuni de relief reprezentate prin "neck"-uri, "dyke"-uri și "sill"-uri. "Neck"-ul este un stâlp de
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
sunt puse în evidența prin eroziunea diferențială. Astfel, vechile forme negative (coșuri, crăpături) se transformă în forme pozitive: se produc inversiuni de relief reprezentate prin "neck"-uri, "dyke"-uri și "sill"-uri. "Neck"-ul este un stâlp de rocă dură (lavă sau piroclastite cimentate), ce s-a format prin consolidarea magmei în drumul ei către suprafață, pe fisurile rocilor; poate reprezenta coșul vulcanic. "Dike"-ul este un perete sau un zid impunător ce provine din injectarea lavelor pe o spărtură longitudinală
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
stâlp de rocă dură (lavă sau piroclastite cimentate), ce s-a format prin consolidarea magmei în drumul ei către suprafață, pe fisurile rocilor; poate reprezenta coșul vulcanic. "Dike"-ul este un perete sau un zid impunător ce provine din injectarea lavelor pe o spărtură longitudinală a conului. "Sill"-ul provine din dezvelirea lavelor injectate pe planurile de stratificație ale conului; apare sub forma unor pereți circulari, care închid o depresiune inelară, un crater fals rezultat în urma dezagregării rocilor mai puțin rezistente
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
prin consolidarea magmei în drumul ei către suprafață, pe fisurile rocilor; poate reprezenta coșul vulcanic. "Dike"-ul este un perete sau un zid impunător ce provine din injectarea lavelor pe o spărtură longitudinală a conului. "Sill"-ul provine din dezvelirea lavelor injectate pe planurile de stratificație ale conului; apare sub forma unor pereți circulari, care închid o depresiune inelară, un crater fals rezultat în urma dezagregării rocilor mai puțin rezistente. Platourile de lavă bazică au o mare rezistență la eroziune. Aceasta este
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
spărtură longitudinală a conului. "Sill"-ul provine din dezvelirea lavelor injectate pe planurile de stratificație ale conului; apare sub forma unor pereți circulari, care închid o depresiune inelară, un crater fals rezultat în urma dezagregării rocilor mai puțin rezistente. Platourile de lavă bazică au o mare rezistență la eroziune. Aceasta este încetinită de prezența diaclazelor și fisurilor, care le face foarte permeabile. Dezagregarea este însă foarte activă în regiunile deșertice sau periglaciare. Dacă relieful și climatul permit umplerea fisurilor cu apă, eroziunea
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
activă în regiunile deșertice sau periglaciare. Dacă relieful și climatul permit umplerea fisurilor cu apă, eroziunea fluviatilă taie văi adânci, asemănătoare canioanelor, cu numeroase rupturi de pantă însoțite de cascade. Între ele rămân interfluvii largi, adevărate platouri alungite (platourile de lavă din Idaho și Oregon, tăiate de râurile Snake și Columbia). De multe ori văile se adâncesc pe vechile interfluvii fosilizate, unde grosimea lavei este redusă; apar și aici inversiuni de relief. Când văile ajung la rocile friabile ale subasmentului, versanții
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
numeroase rupturi de pantă însoțite de cascade. Între ele rămân interfluvii largi, adevărate platouri alungite (platourile de lavă din Idaho și Oregon, tăiate de râurile Snake și Columbia). De multe ori văile se adâncesc pe vechile interfluvii fosilizate, unde grosimea lavei este redusă; apar și aici inversiuni de relief. Când văile ajung la rocile friabile ale subasmentului, versanții se retrag repede, văile se lărgesc, apar văi secundare, iar platourile sunt fragmentate în bucăți tot mai mici. Aceste mici platouri de lavă
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
lavei este redusă; apar și aici inversiuni de relief. Când văile ajung la rocile friabile ale subasmentului, versanții se retrag repede, văile se lărgesc, apar văi secundare, iar platourile sunt fragmentate în bucăți tot mai mici. Aceste mici platouri de lavă izolate se numesc "mesas" (în Mexic). Sunt asemănătoare martorilor de eroziune din structurile tabulare. Cu timpul sunt distruse complet. Un caracter important al rețelei hidrografice îl reprezintă frecvența de văi supraimpuse.
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
de teoria contracției, matematicianul englez John Federick Wiliam Herschel ("1792-1871") scrie într-o scrisoare adresată geologului englez C. Lyell ("1797-1875"), că, în opinia sa, "„scoarța Pământului este într-un echilibru dinamic cu substratul de dedesubt numit de el marea de lavă ”". Ideea a fost preluată și dezvoltată mai târziu ( 1847 ) de matematicianul englez Charles Babbage ("1790-1871"). În 1840 geologii francezi Ours-Pierre-Armand Petit Dufrénoy ("1792-1857") și Elie de Beaumont ("1798-1874") observă în Pirinei o abatere negativă de la verticală pe care o explică
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
pe calcule matematice. Spre deosebire de Pratt , Airy nu este surprins de discrepanțe, pe care, spune el, le anticipase. În concepția lui Airy , straturile superioare ale Pământului consistă dintr-o "coajă subțire, rigidă" și "friabilă" ce acoperă un "substrat" (numit de el „"lavă"”) "mult mai fluid" și mai "dens ". În anumite condiții la marginea regiunilor înalte (cum ar fi platourile continentale) apar "fisuri" sau "crăpături ". Airy compară starea scoarței menținându-se pe „lavă” cu starea unor bucăți de lemn cu diferite forme și
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
rigidă" și "friabilă" ce acoperă un "substrat" (numit de el „"lavă"”) "mult mai fluid" și mai "dens ". În anumite condiții la marginea regiunilor înalte (cum ar fi platourile continentale) apar "fisuri" sau "crăpături ". Airy compară starea scoarței menținându-se pe „lavă” cu starea unor bucăți de lemn cu diferite forme și secțiuni plutind în apă. Făcând o analogie cu aisbergurile, Airy sugerează că "sub regiunile înalte (cum ar fi platourile continentale)" sunt regiuni "cu o densitatea mai mică" (există un deficit
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
și secțiuni plutind în apă. Făcând o analogie cu aisbergurile, Airy sugerează că "sub regiunile înalte (cum ar fi platourile continentale)" sunt regiuni "cu o densitatea mai mică" (există un deficit de masă) ca și cum "scoarța mai ușoară ar fi substituit „lava” mai grea (scoarța s-a extins în „lava” subiacentă"). Prin urmare, regiunilor înalte le corespund în profunzime „"rădăcini"” sau „"extensii"” ce pătrund în materialul interior al Pământului așa cum aisbergurile se prelungesc sub suprafața apei. Cu cât este mai mare "altitudinea
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
cu aisbergurile, Airy sugerează că "sub regiunile înalte (cum ar fi platourile continentale)" sunt regiuni "cu o densitatea mai mică" (există un deficit de masă) ca și cum "scoarța mai ușoară ar fi substituit „lava” mai grea (scoarța s-a extins în „lava” subiacentă"). Prin urmare, regiunilor înalte le corespund în profunzime „"rădăcini"” sau „"extensii"” ce pătrund în materialul interior al Pământului așa cum aisbergurile se prelungesc sub suprafața apei. Cu cât este mai mare "altitudinea" topografiei, cu atât mai "profundă" este penetrația „"rădăcinii
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]