978 matches
-
după care ai făcut pași mai rari, mai feriți, ai îngăduit publicisticii să cotropească teritoriul poeziei. In ce te privește, iartă-mi franchețea, numele tău circulă mai mult decât cărțile de poezie, pentru că publici rar. E vorba de timiditate, discreție, lehamite...? Am debutat editorial târziu, Adriane, la 34 de ani, cu volumul Gesturi și personaje, în 1982, o carte scrisă cu mult înainte. Gândește-te că Ion Mircea, Adrian Popescu sau Dinu Flămând sunt născuți în 1947, doar cu un an
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
profesor, imposibil! și vă rog să mă cre deți că am venit aci numai de gura nevesti mii, care vrea să mă vadă neapărat licențiat În Litere, căci altfel nu mă prin deați pe-aci! Cum să nu-ți fie lehamite de această facultate unde un pro fesor obscur de liceu, băgăcios ca musca Între pulpele calului și care, de aceea, avea să facă carieră universitară Împletită cu alte multe chilipiruri pe de lături, obținute sub toate regimurile (cel mai chilipirgiu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
expresie încrâncenată, de persoane care aveau niște motive mari să urască viața, cărțile, lumea și, în mod special, pe toți cei care le întrebau dacă n-aveau idee unde se afla toaleta de pe etaj, au făcut un semn ostil a lehamite spre dreapta. Întrebându-mă de ce erau cele două dudui atât de supărate pe soartă, mi-am dat seama că, de dimineața până seara, în loc să vândă cărți, nu făceau altceva decât să dea relații despre toalete. Sigur, nu-i nimic degradant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
puzderia de coșuri și borcane pline cu fructele acelea pricăjite și, fără să-mi spună nimic, și-a făcut cruce. „Mămico - am zis -, facem magiun și rachiu și o să avem din ce trăi“, dar mama a dat din mână a lehamite. Iar după o săptămână, din coșurile pline cu fructe putrezite a început să se scurgă o zeamă murdară, cu miros de closet. Fapt care nu mă împiedică să-mi amintesc cu o nostalgie crescândă de „corcodușul nostru“, de pomul acela
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
făcut enorm de bine... În fond, n-ai făcut decât să răspunzi rugăminții mele: de a-mi spune adevărul cu privire la ceea ce găseai rău în mine. Nu ți-o cerusem nici din cochetărie, nici din capriciu, ci pentru că adeseori îmi este lehamite de mine însumi, pentru că vreau să devin mai bun și pentru că nu există nimeni care să mă poată ajuta în treaba aceasta în afară de tine... Această dorință de a fi mai bun am avut-o totdeauna, dar își cam pierduse în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
anumită undă gustativă o imprima acestuia doar sarea care ne făcea să înghițim mai lesne hrana astfel pregătită. După atâtea zdrumicături și ronțăituri care ar fi pus în pericol smalțul dentar al oricărui rozător, corpurile noastre, sastisite și cuprinse de lehamitea față de vânzoleala și de taifunurile culinare manifestate cu violență la nivelul cavității orale, intrau într-o scurtă și explicabilă grevă japoneză. Nu mai voiau nimic, nu mai cereau nimic în afară de liniște. Ne huruia capul asemenea zgomotelor infernale produse de concasoarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
zile când Mă veți căuta și nu mă veți găsi." (Evanghelia după Toma) "Și așa ne găsim și astăzi: căutându-L și negăsindu-L." (Mariano Fernando Urresti) În familia noastră lucrurile nu se schimbaseră cu nimic. Continuam să ronțăim a lehamite nenorocitele alea de boabe, care făceau diferența dintre viață și moarte. Drumul spre Jianu încă nu devenise practicabil. Pe întinsa Câmpie a Bărăganului, regină era "fecioara în alb", dominând și controlând cu autoritate absolută viața oamenilor. Să te revolți? Împotriva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
din Paris. Nu este prima mea experiență de acest gen pe care o am, dar în seara aceasta am sentimentul reconfortant (oare de ce scriu "reconfortant"?) că în mod evident nu sunt fericiți. După câteva ore, un aer de plictiseală, de lehamite, de uzură a contactului uman domină atmosfera. Adunarea se "sparge" în jur de ora 22, bogații dispar în fum de Porsche și Aston Martin după câteva îmbrățișări grăbite ce țin loc de "la revedere". Proprietarul ne plătește corect, exact pentru
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în sală (nu este o figură de stil, chiar stătea să plângă în timp ce era la pupitru și citea paper-ul) vorbind despre masacrarea turmelor de bizoni necesare supraviețuirii indienilor. Auditoriul asculta fermecat și emoționat la rândul său. Am plecat, plin de lehamite. (Pasaj adăugat ulterior: am asistat după câteva zile la excelentă prelegere ținută de o doctorandă din Franța despre torturile îngrozitoare la care-i supuneau indienii pe misionarii, soldații și coloniștii care le cădeau în mână. De altfel, am aflat că
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
la ora 19.40. Cercetători veniți de la Toronto, Montréal, Paris, Ottawa, trupele interne ale Universității Laval ba chiar și doi părinți pierduți în admirație pentru fiul lor care s-a prezentat ca fiind "istoric militar". A început să-mi fie lehamite de sterilitatea intelectuală a unor astfel de evenimente, de mizanscena aferentă, de simpatiile/antipatiile spontane formate cu aceste ocazii. Cel mai greu de suportat mi se pare prezența plutoanelor de studenți români. Cu rare și notabile excepții, fac doar un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
negative, din care am gustat și eu din plin, sunt gelozia, invidia, răutatea, disprețul față de cei mai puțin importanți, îngâm farea, supraevaluarea (vorbesc de supraevaluarea de sine), ancorarea în prejudecăți, lipsa de umor. De prac ticat, practic antipatia și sila. Lehamitea. N-am prea căzut în extremismul urii. Antipatizam întotdeauna femeile care-i plăceau soțului meu. R.P. Deși n-ați căzut în extremismul urii, mi-e greu să cred că n-ați urât chiar pe nimeni. De fapt, spuneți „n-am
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
fără să pot spune nimic. După ce se uită bine la mine, bărbatul mai vrea să strige ceva, dar închide și deschide gura de două ori ca un pește pe uscat și se întoarce furios pe călcâie. Dă din mână a lehamite sau a milă, trântește portiera și pleacă în trombă. Abia apuc să strig după el animalu’ naibii și mă-ncordez să-i dau un șpiț în cauciuc, dar e deja prea departe. Tremur de frig și de nervi. Târâi repede
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
făcea șicane de câte ori avea ocazia. În primele săptămâni de armată îmi amintesc de un moment mai special în care un alt sergent, în stilul arbitrar caracteristic, ne-a alergat în jurul dormitorului. Eu, ca de obicei, mă mișcam mai greu, cu lehamite și atunci sergentul m-a pus să alerg cu masca pe figură. A fost un moment critic, depășisem starea de suportabilitate, fierbeam de furie și eram hotărât ca la primul ,,careu” să ies în față, să arunc arma și să
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
cu întârziere la scrisoarea deschisă pe care ați avut amabilitatea să mi-o adresați în nr. 183 al Observatorului... Există, ca întotdeauna, motive obiective, dar aș fi ipocrit dacă n-as recunoaște că mai există ceva : s-o numesc această lehamite ? Dezinteres ? Sentiment al inutilității ? Sau poate lipsa unui sentiment al urgenței ?... Domnule Sava, textul dumneavoastră cuprinde ca întotdeauna o arborescență de argumente (care sunt, toate, juste) ; printre rânduri, sugestia cu care mă flatați că aș putea oferi (eu, cel retras
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Studioul ALPHA un autoturism Dacia. Acesta, folositor ca recuzită în film și ca mijloc de transport, a ieftinit substanțial bugetul de producție. Patul conjugal poate fi văzută în film încă de la primele cadre. Să ne amintim : în finalul de la Această lehamite, doctorița (Cecilia Bârbora) făcea dragoste cu managerul (Horațiu Mălăele) vorba lui Daneliuc : Trăiască Piața, Economia și Managerii ! într-o Dacie care mergea cu spatele în Senatorul melcilor, Dacia urcă, avându-i la bord pe doamna și domnul senator, progenitura acestora
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
interesante sau, la antipod, de „raderiș acerbe (și nemeritate) ; și totuși si muove ! Dintre puținii adevărați cineaști ai noștri, Mircea Daneliuc pare a fi singurul pentru care mesajul este mai important decât orice - singurul implicat, până la febră și reală (”această” ! ) lehamite, în cearta cu Lumea și cu el însuși Acestea fiind zise, iată-mă ușor deconcertat de ultimul său film, Senatorul melcilor. A priori, este și o performanță, ca să zic așa, managerială : un film făcut într-un timp record (35 de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
obligă să privim într-acolo : structura circular previzibilă a scenariului, contururile semantic-funcționale ale personajului, laitmotivul pustnicului care și construiește o Arcă în vârf de munte (la izvor ). Ca și în Patul conjugal (tot o fabulă, dar mai discontinuă) sau Această lehamite (o fabulă mistic-patriotică), Daneliuc simte nevoia să umble la esențe : actualitatea nu e decât un ecran pe care se proiectează umbrele dintotdeauna ale ideilor. Dar care idei ? Și care esențe ?... De n-ar fi profund serios în ciuda ricanărilor, am crede
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
le reedităm ca pe niște mărturii prețioase ale unui trecut de care, despărțindu-ne, să aflăm că nu toți dintre noi am tăcut din frică sau din lașitate. Personajele lui sunt vii prin autenticitate și marcate, unele dintre ele, de lehamite, dar și de speranță. Gulagul românesc despre care ne vorbește prozatorul ține de o realitate istorică și rănile nu s-au vindecat încă. Am spus la lansarea amintitită, cu un aer oarecum profetic, că, peste ani, singura mărturie reală despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o să stea cu cinste printre cărțile tale. Ia citește pe hîrtia de lîngă ea și spune-mi cît face... Șase sute cincizeci, mamă, zic eu, uitîndu-mă la prețul afișat lîngă vază în vitrină, și-am spus-o cu un ton de lehamite, că doar i-o trece mamei cheful să-mi cumpere un lucru a cărui necesitate n-o simțeam, și-apoi nici nu voiam să cheltuiască banii, mai ales că eram și eu de vreun an cu salariu și, de obicei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nu-l citește nici dracu', mormăie Graur. Ești pesimist azi, tovarășu', zice Brăduț. Cîți s-au grămădit să ceară relații asupra articolului publicat luna trecută? se miră Graur. Lasă-ne, Graure, iar ne ciripești?! face spre el un semn a lehamite domnul Luchian. Să ne spună dom' Mihai ce mai face. Eram în trecere, zic eu. Și-ai venit să mai furi ceva, rîde Graur dezvelindu-și larg dantura, asemeni oamenilor care rîd din suflet. Ce să-ți fure?! sare Luchian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
biroul vecin. Mă iertați, zice el, credeam că vă certați... Mai așteaptă puțin, îi zice Graur, că ajungem și acolo. Inginerul își retrage capul și închide ușa. Luchian scoate batista și-și șterge îndelung fața. Dă apoi din mînă a lehamite și se așează pe scaun. Mihăiță, surîde Graur, cred că acum ți-e limpede atmosfera din biroul nostru. Nu-ți rămîne decît să te duci acasă și să scrii piesa. Ce spui acolo, treaba ta. Un lucru să-ți fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
avut pană de motor. Uite care-i treaba, conchide Don Șef, balaurul pleacă deseară la București, că mîine pleacă în delegație în străinătate. Pînă se-ntoarce, uită de penalizare. Ori poate cade din avion. Don Șef, fac un semn a lehamite, ne aprindem paie-n cap pentru o sută șaisprezece lei. Faceți referat de penalizare, că nu uită el pînă se întoarce. Sînt sigur că și-a notat în agendă, să verifice cînd s-o întoarce... Don Șef cheamă secretara și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
celei de confort cinci, în care stă acum, dar să se supere pe noi, teatrul din localitate, singurul teatru care nu ne-am temut de faliment și l-am jucat... Mă uit lung la el și clatin din cap a lehamite. Ce te uiți așa, bădie, ce te uiți?! se miră Lazăr. Uite ici piesă de teatru, îmi arată el un dosar. Trebuie să-i răspund autorului că ne pare rău, dar... Cum, n-ai răspuns încă?! intervine secretarul literar ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pălmuiesc un bărbat, dar să-l pălmuiesc pînă la sînge, iar azi, cînd l-am avut în față, cînd nu ne mai despărțea plasa de sîrmă, cînd el era cel cu privirea în pămînt, mi s-a făcut o așa lehamite de gîndul meu intim de răzbunare încît nici măcar să-l jignesc cu un cuvînt nu am putut. Și-n loc să-l pălmuiesc pe el, cel care pretinde că pune umărul la făurirea istoriei, m-am întors în bucătărie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
bine aspirina, că deja mă ustură stomacul. Cred că pardesiul acela, care mi s-a părut de culoare deschisă, era bej, blestemata aceea de imagine care nu-mi dă pace!...", gîndesc imediat ce usturimea din stomac se estompează. Mă uit cu lehamite la patul meu de fier, sub care stau îngrămădite scîndurile și suporții metalici pentru biblioteca proiectată. Nici măcar nu mă pot înfuria că nu am primit garsoniera visată. Mi se pare că totul s-a întîmplat demult, așa de demult, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]