972 matches
-
bună trece primejdia rea...; melul blând suge la două mume...; capul plecat nu-l prinde sabia"; "...și se potriveau amândoi acești boieri într-o fire, după cum se zice: calul râios găsește copaciul scorțos". Cronicarul își frânge mâinile de-a lungul letopisețului, văietîndu-se și creîndu-se pe sine ca tip al boierului cu jale de țară: "Oh! oh! oh! Săracă țeară a Moldovei, ce nenorocire de stăpâni ca acesta ai avut... Oh! oh! oh! Vai, vai, vai de țeară!... Oh! oh! oh! săracă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și a urmașului său Constantin Cârnul, există fragmente care presupun alți redactori. Toate acestea cu mici adaosuri de umplutură au fost topite laolaltă de un cronicar de la sfârșitul secolului XVII, de Stoica Ludescu, se presupune, care a împlinit din partea sa letopisețul până la sfârșitul domniei lui Șerban Cantacuzino, de unde numirea de Cronica Cantacuzinilor dată acestei porțiuni (1654-1688). Stilul e savuros vulgar, cu citații răzbunătoare și văietături comice. Mihnea vine cu tătarii "ca niște draci". El "au fost de neamul lui grec cămătar
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
rău, și făcea grozăvii multe, că era mic, înfășat, iar el sărea ca unul de 30 de ani, și tot sbiera și țipa ca caii, pînă-și deade duhul..." Uciderea postelnicului Constantin Cantacuzino în trapezăria mănăstirii Snagov e povestită cu emoție. Letopisețului cantacuzinesc i se răspunde printr-o altă istorie de partid zisă Cronica Bălenilor, care este atribuită lui Radu Popescu († c. 1729). Aci toate acuzațiile Cantacuzinilor sunt "nește amestecături". Acestora numai "li s-au nălucit" de trădare din partea lui Gh. Băleanu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
insistând asupra atmosferei. Eroul rămâne mereu personagiul "damnat" al romanticilor. Astfel în Mi-hnea-vodă cel Rău, ultimele cuvinte ale agonicului armaș Dracea, erou satanic, sunt comentate sinistru de zângăniturile de cătușe și lanțuri din pivnițele în care zac robii. Pornind de la letopiseț, Odobescu narează cronologic și abstract, romanțând istoria, iar plăcerea literară e numai de ordin stilistic. Scriitorul e un peisagist de dimensiuni mari și un bun scenarist arheologic, cu grija coloarei locale. În Doamna Chiajna, și lexicul, până aci moderat, e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fie prin idei, să rămână. Răspunsul principal e negativ. N. Iorga era un stilist original, punând personalitate și pigment polemic în cataloagele de nume, în uscatele răsturnări de fișe cronologice. El reprezintă un tip anacronic de diac, de întocmitor de letopisețe pe baza unei cantități uriașe de izvoade. În materie literară, gustul său e refractat oricărei literaturi de o cât de relativă complicație. Descoperirile sale de scriitori și listele de "cărți bune" au fost scandalul vieții acestui om totuși de geniu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
medaliei, este inscripția semicirculara ȘASE SUTE DE ANI DE ATESTARE DOCUMENTARA. În legătură cu anul 1390 consemnat pe medalie, ca an al primei atestări documentare a Iașului, vom face câteva observații. Literatura de specialitate consemnează o listă de orașe, inserata în versiunile unui letopiseț rus, datând de prin anii 1389-1392, în care se găsesc și cuvintele ASKII TORG sau IASISKYI TORG între alte denumiri de așezări. Unii istorici au considerat că aceste cuvinte din slavona numesc pentru prima dată într-un document TÂRGUL IAȘI
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
lui I. este precocitatea. Spunând mai târziu că „n-a învățat a ceti și scrie”, acestea fiind „lucruri care i-au venit de la sine”, el mărturisea că la șase ani citise în original pe Champfleury, Amédée Pichot, Émile Souvestre, parcursese letopisețele editate de Mihail Kogălniceanu, adăugând: „Știam pe de rost fabulele din Florian, care nu-mi ziceau nimic, deși erau pentru mine, și Orientalele lui Hugo, care, deși nu erau pentru mine, îmi dădeau visuri de lupte crâncene și de locuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
intensitate, care a durat 5 zile. Potrivit Cronicii lui Miron Costin, cutremurul a produs “prăbușirea unui turn de apărare a Cetății Suceava și mari pagube în Transilvania, în special în Secuime și Țara Bârsei”. Acest cutremur este menționat și în “Letopisețul de la Bistrița”, “Cronica moldo-polonă” și “Cronica Putneană”, în care se spune că a avut loc “pe vremea când Domnul ședea la prânz”. * Cutremurul din anul 1472 a provocat mari pagube bisericii înălțării și Mănăstirii Neamțului, informație precizată într-o cronică
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
1679 ne vorbesc 3 cronici, astfel: “A fost cutremur grozav la 9 august 1679, marți noaptea, cu 3 ceasuri către zi, și au căzut multe case și biserici, și turnul cel mare de la Catedrala Sucevei, de ziceau oamenii Turnul Nebuisei” (Letopisețul Moldovei). “Fost-au și 3 semne mari în zilele Ducăi Vodă, când au purces cu oastea la Beciu, că s-au arătat o stea pe cer cu coadă, de s-au văzut multe zile. Mâncat-au și lupii oamenii. Fost
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
s-au arătat o stea pe cer cu coadă, de s-au văzut multe zile. Mâncat-au și lupii oamenii. Fost-au și cutremur mare. Căzut-au atunci și turnul cel mare de la Cetatea Sucevei, ce-i zicea Turnul Neboisei” (Letopisețul 21 moldovenesc, Ion Neculce). “în acest an 7187 (1679), în luna lui august, 9, marți noaptea, cu 3 ceasuri către ziua, spre Sfântul Apostol Evanghelist Matei, au fost cutremur mare de pământ, cât cădeau oamenii jos de prin biserici și
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
Matei, au fost cutremur mare de pământ, cât cădeau oamenii jos de prin biserici și vase de pe polițele de prin casele oamenilor. Spuneau oamenii bătrâni că n-au apucat cutremur așa de strașnic ca acela și huietul venea dinspre miază-noapte” (Letopisețul Țării Moldovei, Nicolae Costin). * 8 august 1861: “Să se știe când s-au cutremurat pământul, de au fost cutremur mare, cât n-au mai pomenit altădată nimenea, luni noaptea spre marți, la ceasurile 7 și un sfert, în Postul Sânteimării
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
București, 1940) I, 2, p. 153. 67. Anul 1848 în principatele române (București, 1902), I, p. 458. 68. Texte privind dezvoltarea gândirii social politice în România (București, 1954), I, p. 268. 69. Cezar Bolliac, op.cit., p. 102. 70. Ion Neculce, Letopisețul țării Moldovei, ed. I. Iordan (București, 1959), p. 386. 71. V.A. Urechia, op.cit., I, p. 14. 72. Cf. ștefan Bârsănescu, Academia domnească din Iași (București, 1962), pp. 54, 56. 73. G. Lazăr, Înștiințare, cf. G. Bogdan-Duică și G. popa
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Ă). Unii dintre poeții noștri au Încercat să surprindă pe altă cale ceva din măreția lui 23 August, acest moment de deschidere a unei perioade istorice noi pentru țara noastră. (Ă). (Ă). Este ceea ce vrea - și reușește să fie - poezia Letopiseț pe care o publică Mihai Beniuc În Contemporanul, nr. 202. Titlul ne indică el Însuși intenția poetului: poemul urmeză să cuprindă, ca În vechile hrisoave, transformările esențiale pe care le-a suferit țara noastră după 23 August (Ă). (Ă). Prin
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
asemenea rătăciri", lucruri scrise cel puțin în 1855, când apărea România literară, când adică și-a scris Cugetările. Curentul francez, de asemenea, va avea o soartă deosebită în Moldova decât în Muntenia. În Moldova, el se va 1 1905. 2 Letopisețe, ed. I, XXXIII. 3 Cugetări, "Revista romînă", 1863, p. 356. înfățișa mai ales ca un curent cultural, aproape literar, pe când în Muntenia, mai mult ca un curent social și politic. Curentul poporan, adică cunoașterea literaturii populare și utilizarea ei ca
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
lucru, cum se vede din istoria literaturii și cum îl vede și Kogălniceanu, nu e just decât pentru Muntenia, unde, zice Kogălniceanu, în acel interval de cinci ani, afară de Vestitorul românesc, nu cunoaște altă publicație. Pentru Moldova, însă, el citează: Letopisețele, Uricariul, Cronica lui Șincai, Baladele lui Alecsandri, Teatrul lui Alecsandri, Poezii de Sion, Istoria lui Laurian, Poezii de Bolintineanu tipărite la Iași, vreo trei publicații periodice etc. 1 "Romînia literară", Jurnalismul românesc în 1855, p. 66. 2 Scrieri, I, p.
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
istorie și cultură ale românilor Chiar dacă nici aici conceptul nu este același cu cel propus de noi, preocupări legate de specificitatea culturală a românilor găsim încă de la începuturile literaturii noastre scrise. Printre cele mai cunoscute lucrări, în acest sens, sunt letopisețele de secol XVII, dedicate istoriei Țării Moldovei, ale cronicarilor Ureche Letopisețul Țării Moldovei, dedicat perioadei dintre 1359 și 1594 Costin Letopisețul Țării Moldovei, între 1594 și 1661 sau De neamul moldovenilor și din ce țară au ieșit strămoșii lor -, Neculce
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
același cu cel propus de noi, preocupări legate de specificitatea culturală a românilor găsim încă de la începuturile literaturii noastre scrise. Printre cele mai cunoscute lucrări, în acest sens, sunt letopisețele de secol XVII, dedicate istoriei Țării Moldovei, ale cronicarilor Ureche Letopisețul Țării Moldovei, dedicat perioadei dintre 1359 și 1594 Costin Letopisețul Țării Moldovei, între 1594 și 1661 sau De neamul moldovenilor și din ce țară au ieșit strămoșii lor -, Neculce Letopisețul Țării Moldovei de la Dabija-Vodă până la a doua domnie a lui
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
culturală a românilor găsim încă de la începuturile literaturii noastre scrise. Printre cele mai cunoscute lucrări, în acest sens, sunt letopisețele de secol XVII, dedicate istoriei Țării Moldovei, ale cronicarilor Ureche Letopisețul Țării Moldovei, dedicat perioadei dintre 1359 și 1594 Costin Letopisețul Țării Moldovei, între 1594 și 1661 sau De neamul moldovenilor și din ce țară au ieșit strămoșii lor -, Neculce Letopisețul Țării Moldovei de la Dabija-Vodă până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat, ce descrie evenimentele dintre anii 1661-1743 dar și
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
de secol XVII, dedicate istoriei Țării Moldovei, ale cronicarilor Ureche Letopisețul Țării Moldovei, dedicat perioadei dintre 1359 și 1594 Costin Letopisețul Țării Moldovei, între 1594 și 1661 sau De neamul moldovenilor și din ce țară au ieșit strămoșii lor -, Neculce Letopisețul Țării Moldovei de la Dabija-Vodă până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat, ce descrie evenimentele dintre anii 1661-1743 dar și cele dedicate Munteniei, precum Cronica Cantacuzinilor, atribuită lui Ludescu (vezi Călinescu, 1997:22-3), sau Istoria Țării Rumânești... a lui Constantin
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Elementul roman și ideea apartenenței la vechea spiță a neamului lui Traian apărea în istoriografia externă nu doar în baza unor redescoperiri istorice (referințe la cuceririle romane), ci și a tradiției locale − mențiune care va apărea mai târziu și în letopisețul lui Ureche. Conștiința latinității menținea însă etnia așa-numiților vlahi nord-dunăreni, a românilor, în atenția cercurilor de influență ale imperiului bizantin și a politicii lui generale (Brezeanu, Identități și solidarități medievale 106-37). Or, secolul XIV lăsase deja în urmă schismele
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
eminamente pozitiv, nu mai este dispus să-și întemeieze judecățile decât pe izvoare certe. Istoriografii români (pentru noi și "scriitori") de dinaintea lui oficializaseră acele construcții narative care își alegeau subiectele cu predilecție din perioada "începuturilor". Așa s-a făcut că letopisețele (dar nu numai ele), înglobând în firul expunerii surse diverse, au transcris - pentru primele "momente" de care românitatea "își aducea aminte" - niște splendide povestiri (tradiții ale descălecatului li s-a spus, fie ale "celui dintâi", cel din Italia, fie ale
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
O teratologie proiectată la început timid într-o lumină sacră, pentru că arhetipul nu are dimensiunile uriașe din cosmogoniile grecești sau orientale, ci limitele geografice ale unui teritoriu real. Totuși, întâiul descălecător, Traian, prezent mai târziu la Miron Costin (precum și în Letopisețul anonim al Moldovei), nu figurează la Grigore Ureche, în prima mare scriere istoriografică a "țării". Latinitatea răzbate doar prin manifestările lingvistice, consecință a trecerii oștilor "Râmului" peste pământul sciților, unde au iernat în numeroase rânduri. Mărturie pentru aceasta stau urmele
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
română veche I 131) va fi abandonată chiar prin exercițiul istoriografic al lui Ureche, care utilizează critic mai multe izvoare și formulează, destul de sigur pe afirmațiile sale, prima teză a "descălecatului" roman (deși nenumindu-l pe Traian). De fapt, canonul letopisețului nu permitea introducerea în corpusul istoriografic, care se voia obiectiv și corect, a elementelor neverificabile ce țineau de imaginarul popular. De aceea, scrierile polone ale lui Miron Costin și Sama de cuvinte a lui Neculce - ca să nu numesc decât două
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și Sama de cuvinte a lui Neculce - ca să nu numesc decât două exemple anterioare Descrierii Moldovei - sunt lucrări separate de cronică și au un alt caracter, așa cum își asumă de altfel autorii lor. Cum se explică totuși iruperea legendei în letopiseț acolo unde istoriografia nu practica apelul la povestirile populare despre întemeiere? Ce rațiuni au impus abaterea de la regulă? Nimic altceva, cred, decât necesitatea fixării în textul istoric a unor repere simbolice, cunoscute și vehiculate de memoria colectivă, dacă nu întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de cărturari de a recupera începuturile, de a opune presiunilor externe un arhetip și o identitate națională apărată și prin prestigiul originii latine. Asumarea descendenței, în scrierile polone ale lui Miron Costin, consonante cu fragmentul din Analele slavone cuprinse în Letopisețul Cantacuzinesc și cu cronica lui Ureche, configurează în palierul culturii scrise perimetrul sacru al mitului etnogenezei, dat de "descălecatul" lui Traian (numit sau nu), cu totul diferit de vaga întemeiere datorată fraților eponimi. Acest din urmă motiv narativ al originii
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]