919 matches
-
continuat să asigure protecția celui de-al doilea fiu al dictatorului libian, Saif al-Islam Gaddafi </ref></ref>. Amnesty International a iniția o serie de investigații și a descoperit că aceste afirmații care l-ar fi vizat pe Gaddafi sau statul libian sunt ori false sau lipsite de dovezi. Opoziția libiană a declarat că a arestat mercenari străini din Turcia, Regatul Unit, Franța, Egipt, Tunisia și alte state. Imperiul Mogul a trecut printr-un proces de fărâmițare în secolul al XVIII-lea
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
al dictatorului libian, Saif al-Islam Gaddafi </ref></ref>. Amnesty International a iniția o serie de investigații și a descoperit că aceste afirmații care l-ar fi vizat pe Gaddafi sau statul libian sunt ori false sau lipsite de dovezi. Opoziția libiană a declarat că a arestat mercenari străini din Turcia, Regatul Unit, Franța, Egipt, Tunisia și alte state. Imperiul Mogul a trecut printr-un proces de fărâmițare în secolul al XVIII-lea și începutul celui de-al XIX-lea. În această
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
cereale, cum ar fi grâu și orz, și plante industriale, cum ar fi inul și papirusul. Civilizația Egiptului antic s-a dezvoltat în climatul arid din nordul Africii. Această regiune are mai multe caracteristici geografice cheie, ca deșerturile arabe și libiene și fluviul Nil ce izvorăște din munții Rwandei și Burundi și se varsă în Marea Mediterană printr-o deltă, traversând statele africane: Sudan, Sudanul de Sud, Burundi, Rwanda, Tanzania, Uganda, Etiopia și Egipt. Valea Nilului era numită ca fiind "Ținutul Negru
Agricultura în Egiptul antic () [Corola-website/Science/330568_a_331897]
-
(, n. 20 august 1858, în satul Zawiyat Janzour, Cirenaica, Libia - d. 16 septembrie 1931) a fost organizatorul rezistenței libiene, începând cu 1912, împotriva acțiunilor de colonizare întreprinse de Italia. În 1931 armata italiană l-a capturat, fiind executat prin spânzurare. În octombrie 1911, în timpul războiului italo-turc un contigent al marinei italiene sub comanda amiralului Luigi Faravelli a acostat pe
Omar Mukhtar () [Corola-website/Science/330921_a_332250]
-
cu 1912, împotriva acțiunilor de colonizare întreprinse de Italia. În 1931 armata italiană l-a capturat, fiind executat prin spânzurare. În octombrie 1911, în timpul războiului italo-turc un contigent al marinei italiene sub comanda amiralului Luigi Faravelli a acostat pe țărmul libian (aflat la momentul respectiv sub controlul Imperiului Otoman). Amiralul a solicitat administrației turce să se predea sau, în caz contrar, urma distrugerea imediată a localităților Tripoli și Benghazi. În loc să se predea, turcii și aliații săi libieni s-au retras în
Omar Mukhtar () [Corola-website/Science/330921_a_332250]
-
în zona rurală, situație care a determinat bombardarea celor două orașe de către italieni timp de trei zile; ulterior Tripolitania a fost proclamatîă frontiera de sud a Italiei. Aceste lupte au marcat debutul confruntărilor dintre forțele italiene și cele ale rezistenței libiene conduse de , majoritatea derulându-se în Cirenaica. A rămas orfan de mic, fiind adoptat de Sharif el-Ghariani (nepot al lui Hussein el-Ghariani, unul dintre liderii politici și religioși din Cirenaica). Educația primară a primit-o la moscheea din satul natal
Omar Mukhtar () [Corola-website/Science/330921_a_332250]
-
de voință a lui Omar Mokhtar. Guvernatorul Libiei Pietro Badoglio după îndelungi negocieri a ajuns la un compromis cu Omar Mokhtar. La sfârșitul lunii octombrie 1929 Mukhtar a denunțat armistițiul și a restabilit unitatea de acțiune a forțelor de rezistență libiene, pregătindu-se pentru o confruntare decisivă cu trupele generalului Rodolfo Graziani (comandantul militar al Libiei începând cu martie 1930). Ofensiva masivă împotriva forțelor de rezistență libiene din iunie 1930 a eșuat; în consecință factorii de decizie italieni (generalii Rodolfo Graziani
Omar Mukhtar () [Corola-website/Science/330921_a_332250]
-
domenii; era altruist și nu făcea compromisuri; în final a rămas un om religios și sărac.” În lupta de la Slonta din 11 septembrie 1931 Umar Mukhtar a fost rănit și capturat de armata italiană, care l-a tratat pe liderul libian precum un prizonier de război. Curajul său a fost remarcat de gardienii italieni care, mai târziu, au evidențiat puterea convingerilor sale naționaliste (în timpul interogatoriilor Mukhtar recita versete despre pace din Coran). Procesul lui Mukhtar a început la 11 septembrie 1931
Omar Mukhtar () [Corola-website/Science/330921_a_332250]
-
său vitreg Filip, în fața flancului său stâng, unde el se afla personal, alături de o bună parte din cavaleria sa, 4,000 de călăreți. Legătura dintre aceștia și falanga sa centrală era asigurată de arcași 2,500 de cretani și peltaști libieni sub comanda lui Eurylochus și a lui Zelys din Gortyna, precum și de 5,000 de mercenari greci, 3,000 dintre aceștia înarmați în stilul tradițional al hopliților iar alți 2,000 în stilul falangei macedonene. Alături de cei 20,000 de
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
Fayez Mustafa al-Sarraj sau as-Sarraj (în arabă:فايز السراج או فائز السراج, născut la 20 februarie 1960 la Tripoli) este un politician și om de afaceri libian, care, conform acordului de la Skhirat din decembrie 2015, îndeplinește funcțiile de președinte al Consiliului prezidențial și prim-ministru al Libiei (Guvernul de Acord Național). A preluat funcțiile mai întâi în exil la Tunis la 12 martie 2016. La 30 martie
Fayez al-Sarraj () [Corola-website/Science/337475_a_338804]
-
altor organizații. Al Sarraj este de profesie arhitect. s-a născut la Tripoli că fiu al lui Mustafa al Sarraj, care a îndeplinit funcții ministeriale în timpul monarhiei. A studiat arhitectură și planificarea urbană la Universitatea din Tripoli. În anii regimului Jamahiriei libiene a lui Muammar Al Gaddafi de dupa 1969, Sarraj a lucrat ca funcționar în Ministerul Locuințelor. Ulterior a condus o firmă de consiliere în proiecte inginerești. După revoluția care a dus la răsturnarea regimului lui Muammar al-Gaddafi, în iulie 2012 Faiz
Fayez al-Sarraj () [Corola-website/Science/337475_a_338804]
-
Khalifa Belqasim Haftar (Arabă: خليفة بلقاسم حفتر; născut în 1943) este un militar libian, deținând din anul 2016 gradul de mareșal, comandantul principal a uneia dintre părțile implicate în actualul război civil din Libia. Născut în estul Libiei, în orașul Ajadbiya, el aparține tribului al-Ferjani. A studiat la Academia Militară Regală din Benghazi, unde
Khalifa Haftar () [Corola-website/Science/336212_a_337541]
-
ciadiene sprijinite de francezi, generalul Haftar și cei 300 de oameni aflați sub comanda sa fiind capturați de către ciadieni în 1987. Al-Gaddafi nu a recunoscut faptul că a trimis trupe în Ciad, renegându-l pe Haftar și pe ceilalți luptatori libieni. Acest act al lui al-Gaddafi a constituit premisa pentru revanșa ulterioară a generalului Haftar. Evenimentele următoare au rămas neclare. Se spune fie că Haftar ar fi rămas încarcerat pentru următorii ani, fie că ar fi spus guvernului din Ciad că
Khalifa Haftar () [Corola-website/Science/336212_a_337541]
-
guvern provizoriu care să organizeze noi alegeri. În mai 2014, forțe loiale generalului Haftar au lansat o operațiune ofensivă terestră și aeriană amplă, ”Operațiunea Demnitatea” împotriva grupărilor islamiste din zona Benghazi și a CNG din Tripoli. Aflat la conducerea Armatei Libiene pusă sub egida Parlamentului recunoscut pentru un timp pe plan internațional (Camera Deputaților) din Tobruk, Haftar continuă să lupte împotriva grupărilor islamiste și împotriva Parlamentului din Tripoli, (Congresul General National) si a Guvernului de Salvare Națională din Tripoli, nerecunoscute internațional
Khalifa Haftar () [Corola-website/Science/336212_a_337541]
-
noul Guvern de Acord Național stabilit în martie-aprilie 2016 în Tripoli, pe motiv că forțele sale armate ar aparține încă fostului parlament pro-islamist (Congresul Național General) împotriva căruia acesta luptase anterior. În prezent, Haftar continuă să lupte în fruntea Armatei Libiene din est împotriva milițiilor rebele și reușește să instituie controlul asupra unor teritorii cheie cu importante resurse de petrol (ex. porturile al-Sidra și Ras Lanuf). În lupta sa împotriva milițiilor se bucură de sprijin semnificativ din partea Ciadului și Egiptului , iar
Khalifa Haftar () [Corola-website/Science/336212_a_337541]
-
petrol (ex. porturile al-Sidra și Ras Lanuf). În lupta sa împotriva milițiilor se bucură de sprijin semnificativ din partea Ciadului și Egiptului , iar mai apoi și din partea Rusiei, care nu s-a simțit obligată de embargoul occidental de arme impus armatei libiene din est.
Khalifa Haftar () [Corola-website/Science/336212_a_337541]
-
în 1921 și a călătorit intens în Africa. Ulterior, Amedeo a reintrat în forțele armate italiene și a devenit pilot. În 1932, el s-a alăturat Forțelor Aeriene Regale Italiene ("Regia Aeronautica"). A servit sub mareșalul Rodolfo Graziani și guvernatorul libian Pietro Badoglio în timpul etapelor de pacificare din Libia (1911-1932). Când ostilitățile din Libia au ajuns la final, la începutul anului 1932, el a devenit comandant al aviatorilor care l-au forțat pe Senussi să fugă din Libia și să caute
Amedeo, Duce de Aosta () [Corola-website/Science/336651_a_337980]
-
datorită influenței sale asupra lui Eusebius, asupra tuturor scriitoriilor mai târzii ai istoriei Bisericii printre care și Sfinții Părinți și asupra întregii școli grecești de cronicari. Enciclopedia din secolul al X-lea Suidas susține că Africanus a fost un "filosof libian", în timp ce îl consideră de origine romană. O parte din lucrările sale sunt incluse în volumul al 10-lea al colecției de scrieri Patrologia Graeca (161 de volume). Cea mai importantă lucrare a lui Julius este opera în cinci volume "Chronographiai
Sextus Julius Africanus () [Corola-website/Science/337365_a_338694]
-
Italia, Malta, Grecia ș.a. În mod cert, o grea povară apasă pe umerii Europei civilizate care, în primul rând încearcă să stăvilească avalanșa de imigranți, iar în al doilea rând face eforturi să adăpostească mii de refugiați provenind de pe litoralul libian, care se întinde pe o suprafață de 1.700 km. Cu greu poate fi oprită avalanșa de ambarcațiuni rudimentare în care familii întregi își cauta salvarea în Europa supunându-se pericolului de a-și pierde viața. Cum de altfel s-
Nori și ceață… by Carol Roman () [Corola-website/Journalistic/296401_a_297730]