1,038 matches
-
unde avea banii, prima rată pe caxe ar fi trebuit s-o plătesc la Câmpulung. ― Îmi dai o mie de lei acum și o mie de lei după ce primești scrisoarea de la școală că fiul dumitale a fost admis, zise falsul librar. Moșule, eu sânt profesor la București și știu unde să mă duc la minister ca să aflu la ce școală din țară sânt locuri libere. O să intre chiar fără examen de admitere, numai pentru bursă va trebui să candideze. E bun
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
bătălii a dat? ― E bun, moșule, o să ia și bursă, eu chiar mâine plec la București și mă întorc cu aprobarea în buzunar, dacă nu, îți dau banii înapoi. Tata scoase o mie de lei și i-o dădu. Falsul librar (mai târziu aveam să aflu că era și fals profesor) îmi dădu o cutie pe care o deschise tot el și luă din ea un fel de alviță moale și albă îndemnîndu-ne și pe noi să mâncăm. ― Mâine băiatul să
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
a doua zi am intrat la examene. N-aveau deloc capete de dovleci concurenții. După probele scrise, a doua zi am intrat la cele orale. Ne-am întors acasă spunîndu-mi-se că vom primi rezultatul prin poștă. În acest timp falsul librar se întoarse și el de la București și veni după noi. ― Moșule, strigă el din poartă, am reușit. Băiatul dumitale va pleca cu mine chiar acum la Abrud la școala normală, am repartizarea în buzunar. Trebuie sa-l duc eu fiindcă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
se în-șală ar fi fost primită cu rânjete batjocoritoare, sau cu milă, așa cum facem când avem în fața noastră un rătăcit sau un nebun inofensiv. FUSESERĂ ACOLO EXAMENELE MAI GRELE? N-am plecat direct spre Abrud, ci întîi spre București, falsul librar cu trenul iar eu cu autobuzul, cu "chioara", care trecea prin sat totdeauna seara, dar nu oprea, avea stație la Râca. I se spunea așa fiindcă de când o știam mașina asta n-avea decât un far. În București am tras
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
iar eu cu autobuzul, cu "chioara", care trecea prin sat totdeauna seara, dar nu oprea, avea stație la Râca. I se spunea așa fiindcă de când o știam mașina asta n-avea decât un far. În București am tras la falsul librar și au trecut două săptămâni până ce am plecat spre Abrud, timp în care am rătăcit de dimineața până seara prin marele oraș fără să-l cunosc și nedorind să-l cunosc, trăind doar sub fascinația vitrinelor lui, a clădirilor sale
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
vitrinelor lui, a clădirilor sale înalte, a marilor lui bulevarde, a vieții lui secrete din care veneau spre mine doar strălucirea și mișcarea vie a reclamelor orbitoare și frumusețea fetelor și femeilor. Ne-am urcat într-un accelerat și falsul librar mi-a spus că mi-a făcut rost de un carnet de elev care îmi dă dreptul să plătesc numai cincizeci la sută din bilet. Mi se pare că l-a prins un conductei 1, căruia a trebuit să-l
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
măruntă. Am găsit ușor clădirea școlii, care era pe un deal la marginea orașului și portarul ne-a arătat care era locuința subdirectorului școlii, profesorul Mayer. ― Cine e acolo? ne-a întrebat el. ― Cineva din București, i-a răspuns falsul librar și a adăugat: sânt profesorul... Ne-a primit înăuntru și în câteva minute am devenit elevul acelei școli. A doua zi falsul librar a plecat, iar eu am aflat că era adevărat ce spusese el, la această școală nici măcar nu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
școlii, profesorul Mayer. ― Cine e acolo? ne-a întrebat el. ― Cineva din București, i-a răspuns falsul librar și a adăugat: sânt profesorul... Ne-a primit înăuntru și în câteva minute am devenit elevul acelei școli. A doua zi falsul librar a plecat, iar eu am aflat că era adevărat ce spusese el, la această școală nici măcar nu se dădeau examene de admitere, fiindcă locurile nu erau complecte. În clasa întîia aveam patruzeci de locuri și elevi abia douăzeci și șapte
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
crede: pe mării poluatori că salvează Amazonia; pe mării otrăvitori că însănătoșesc planetă; pe mării dezinformatori că ne mântuiesc sufletul. Al Gore va fi propus pentru președinția ONU (între timp a luat și Nobel-ul pentru pace - prevăzusem eu)... În librarii va domni Coelho (nimic nou, decât doar că va primi girul tot mai multor intelectuali credibili); iar în magazinele de muzică - Manu Chao, care va trece la rafturile de mainstream. Noi aici îi vom redescoperi pe Alecsandri și Coșbuc: poemul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
editarea cât mai frumoasă a clasicilor sau a cărților pentru copii dată între editurile mari. Harry Potter mi se pare o prostie, dar sunt dintre aceia care fetișizează coperțile și calitatea hârtiei. Ei bine, chiar am avut ce „mângâia“ prin librarii. Unele cărți erau adevărate bijuterii (francizate multe dintre ele, e-adevărat). Numai că, uneori, plăcerea tactila se transformă în oroare față de traduceri. Nu cred că traducătorul e un trădător, numai că uneori poate fi un iresponsabil... Literatura Semne bune anul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
altora și astfel e al tuturor.” Voltaire 140. „Puțini scriitori celebri, care să fi scăpat de dizgrație. Aproape toți poeții care au avut succese, au fost calomniați.” Voltaire 141. „Nu poți opri pe mâzgălitorii de hârtie să scrie prostii, pe librari să le vândă și pe lachei să le citească.” Voltaire 142. „E mai de preferat o faptă rea decât o maximă rea; căci o faptă rea nu e la urma urmei decât o faptă rea, în timp ce o învățătură
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
carte, omul nu se poate nici edifica, nici împlini.” Ion Țăranu 575. „Cărțile mari, cărțile de mare rezistență, opera vieții, operele de o viață ce dau impresia mai multor vieți condensate, aceasta este rațiunea de a fi a editorilor, a librarilor, a criticilor, a atâtor zbateri, a atâtor eforturi creatoare și atâtor ratări, a tuturor părerilor despre cum și ce trebuie să fie scris... Când o carte de aceasta apare spre bucuria multora, spre înăcrirea câtorva, acceptăm rațiunea de a fi
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
edituri sunt mici, cărțile nu au avut destule cronici, vânzarea e modestă. Dar, în genere, autorii din Est nu vând prea bine în Franța. O librărie cu carte românească (dar nu numai), mai ales că Centre National du Livre sprijină librarii mici, mi se pare o urgență. Și cum este posibil ca într-o țară cu atâta exil/diaspora/emigranți cum e Franța să nu existe destui buni traducători? În Ungaria am fost la lansarea, într-o librărie centrală, pe trei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
exista cale de Întoarcere, În ciuda evidenței care mă Înjunghia, că mă voi căi, că deja mă căiam. Acum romanul nostru arăta ca o carte de preț căreia Însă Îi cam lipseau ceva pagini, precum un exemplar pe care Îl returnez librarului ca fiind necorespunzător. Orbită de furie și de căință, abia dacă am observat pata timbrului aidoma unei peceți de ceară. Dumneavoastră, ca un cunoscător al operei lui Mendel Osipovici, v‑ați putea imagina cum ar fi descris el această scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
oarecum ușor, bucuros (poate) de a fi scuturat orice disciplină și a fi devenit el însuși: un maestru și un cetățean, nu un elev. Altfel l-ar fi atins eliminarea din Școala Politehnică. * Un moment îl vedem întemeind, în prăvălia librarului patriot Caillot, din Rue de Sorbone, un fel de academie privată, în care își propune să inițieze pe diverșii ei membri în matematicele superioare cât și în propriul său cerc de idei. Academia trebuie să fi avut la început succes
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
venit În Cimitirul Cărților Uitate. Presărate pe culoare și pe platformele bibliotecii se profilau o duzină de figuri. Unele dintre ele s-au Întors să salute de la distanță, și am recunoscut chipurile mai multor colegi de-ai tatei din tagma librarilor de modă veche. În ochii mei de copil de zece ani, acei indivizi apăreau ca o confrerie secretă de alchimiști conspirînd fără știrea lumii. Tata a Îngenuncheat lîngă mine și, privindu-mă țintă În ochi, mi-a vorbit cu acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de celebritate În lumea Întreagă. Planul meu era să pun mîna pe toate operele lui și să le citesc de la cap la coadă În mai puțin de o săptămînă. Nu mică mi-a fost surpriza cînd am descoperit că tata, librar de mare clasă și bun cunoscător al cataloagelor editoriale, nu auzise niciodată de Umbra vîntului sau de Julián Carax. Intrigat, tata a cercetat pagina cu datele ediției. — După cît scrie aici, acest exemplar face parte dintr-o ediție de două mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Întîi În Franța? — N-o fi prima oară, cu vremurile astea, a argumentat tata. Eventual Barceló ne poate ajuta... Gustavo Barceló era un vechi coleg al tatei, proprietar al unei librării cavernoase de pe strada Fernando, aflată În fruntea frunții tagmei librarilor de modă veche. Trăia de-a pururi atașat de o pipă stinsă ce emana efluvii de piață persană și se descria pe sine ca fiind ultimul romantic. Barceló susținea că În genealogia sa exista o Înrudire Îndepărtată cu lordul Byron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
meu Sempere, din acela bun, iar pentru vlăstar un lapte bătut, că are de crescut. Ah, și aduceți cîteva feliuțe de șuncă, dar să nu fie ca acelea de mai Înainte, da, că pentru cauciuc există casa Pirelli, a răcnit librarul. Ospătarul a Încuviințat și a plecat, tîrÎndu-și picioarele și sufletul. Ce v-am spus eu, a comentat librarul. Cum să se găsească de lucru? Dacă În țara asta oamenii nu se pensionează nici după ce mor... Uitați-vă la Cid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
feliuțe de șuncă, dar să nu fie ca acelea de mai Înainte, da, că pentru cauciuc există casa Pirelli, a răcnit librarul. Ospătarul a Încuviințat și a plecat, tîrÎndu-și picioarele și sufletul. Ce v-am spus eu, a comentat librarul. Cum să se găsească de lucru? Dacă În țara asta oamenii nu se pensionează nici după ce mor... Uitați-vă la Cid. Într-adevăr, nu există nici o soluție. Barceló și-a savurat pipa stinsă, privirea lui de acvilă scrutînd cu interes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
prelungi, Barceló putea adulmeca o pradă bună așa cum lupul adulmecă sîngele. — Să vedem, a zis Barceló, prefăcîndu-se dezinteresat. Ce-mi aduceți domniile voastre? Am aruncat o privire spre tata. El a Încuviințat. Fără alt preambul, i-am Întins cartea lui Barceló. Librarul a luat-o cu o mînă expertă. Degetele lui de pianist a explorarat grabnic textura, consistența și starea. Exhibîndu-și zîmbetul florentin, Barceló a localizat pagina de ediție și a inspectat cu o intensitate de polițist vreme de un minut. Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
alte cărți pe care le-o fi scris. Barceló a rîs pe Înfundate și și-a vîrÎt la loc portofelul, reconsiderîndu-și adversarul. — Ia te uită, un academician. Sempere, dar ce-i dai dumneata de mîncare acestui țînc? a glumit el. Librarul s-a aplecat spre mine cu un gest confidențial și, pentru o clipă, mi s-a părut că Întrezăresc În privirea lui un respect care nu fusese acolo cu cîteva momente În urmă. Vom face o Înțelegere, mi-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
voiam să aflu ceva despre Julián Carax, mai convenabil ar fi fost să rămîn În termeni buni cu el. I-am zîmbit cu beatitudine, arătîndu-mi plăcerea produsă de latinăraia și vorbăria lui. — Nu uita, mîine, la Ateneu, a rostit solemn librarul. Dar adu cartea, sau adio Înțelegere. — De acord. Conversația s-a risipit Încetișor În murmurul celorlalți cenacliști, alunecînd spre discutarea unor documente găsite În pivnițele de la Escorial care sugerau posibilitatea ca don Miguel de Cervantes să nu fi fost altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ventilator care susura printre cititorii adormiți, topindu-se ca niște cubulețe de gheață peste cărțile și ziarele lor. Silueta lui don Gustavo Barceló se contura lîngă geamurile unei galerii ce dădea spre grădina interioară a edificiului. În ciuda atmosferei aproape tropicale, librarul purta hainele sale obișnuite de țafandache, iar monoclul Îi lucea În semiîntuneric precum o monedă pe fundul unei fîntîni. LÎngă el am deslușit o figură Înveșmîntată Într-o haină de alpaca albă, care mi s-a părut a fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o haină de alpaca albă, care mi s-a părut a fi un Înger sculptat În cețuri. La ecoul pașilor mei, Barceló și-a Întors privirea și mi-a făcut semn să mă apropii. — Daniel, nu-i așa? a Întrebat librarul. Ai adus cartea? Am Încuviințat În dublu exemplar și am acceptat scaunul pe care Barceló mi-l oferea lîngă el și misterioasa lui Însoțitoare. Vreme de cîteva minute, librarul s-a mărginit să zîmbească placid, străin de prezența mea. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]