1,090 matches
-
unui regat unit și sărac. Și Monarhul, și Prim-Ministrul vor găsi că Stațiunea reprezintă un model interesant, o excepție care nu poate deveni regulă. Concluzie abilă, pendulând între laudă și avertisment. Când se lasă noaptea, luna e dincolo de munte. Licuricii eliberați țâșnesc haotic: fulgere vii, amețitoare. Dar nu toți zboară. O mulțime, roiuri întregi, se așază pe oameni, pe obiectele din jur, pe arbori și pe caii ofițerilor. Bărbați-licurici, femei-licurici, scaune și sticle-licurici, Magistratul-Licurici, fiindcă cineva are grijă, de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
dată, ca pe el să coboare cei mai mulți. Șampanie-licurici. Armăsari de aur. Luminile sunt stinse, pentr-un sfert de ceas, în toată Stațiunea; privitorii laudă cu glas tare nemaipomenitele insecte și ideea unui asemenea spectacol. Pe urmă, se reia iluminatul și licuricii pălesc, chiar devin incomozi, findcă se vâră peste tot, cad în mâncarea adusă pentru banchetul nocturn. Oameni anume pregătiți încep să-i alunge cu niște evantaie uriașe, să-i strivească, să-i măture. C-un minciog mare și des, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nocturn. Oameni anume pregătiți încep să-i alunge cu niște evantaie uriașe, să-i strivească, să-i măture. C-un minciog mare și des, ar putea, în beneficiul serii viitoare, să recupereze mii de insecte. Dar organizatorii știu că niște licurici obosiți noaptea următoare nu vor fi îndeajuns de strălucitori sau vor zbura greu, influențând negativ spectacolul. Dacă e vorba de seara de adio, grijile sunt și mai mici: până la celălalt Carnaval, vor fi crescuți alții, există o preocupare permanentă. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
sfârșesc la fel? O serbare de nouă zile nu se contramandează pentr-un cap spart. Ministrul Provinciilor a renunțat să mai afle amănunte, nu era polițist. Următoarele seri au ieșit bine, chiar dacă, în una, o rafală de vânt a spulberat licuricii, de-abia lansați, și a doborât un cort, iar în alta s-a lăsat un frig subțire ce i-a învinețit pe participanți. Tot lucruri obișnuite. Deosebită a fost seara a șasea, când a apărut o mască nouă. O față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
uluitor despre egalitate, morală și dreptate, lumea, puhoi, a pornit spre Cazinou. După numai o jumătate de ceas, locul păcatului și al dezmățului era o vâlvătaie. Focul purificator. A urmat Primăria. Apoi vila Magistratului. Noaptea luminoasă a Stațiunii; Carnavalul cu licurici era un moft. Vitrinele de pe Corso au fost făcute zob și flăcările au mistuit încă vreo zece case. Viciul s-a dovedit inflamabil: Pensiunea s-a aprins de la o scânteie. Fațada Teatrului a fost unsă cu catran, iar pe zidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
parcă de niște ochi flămânzi, Petru a alergat toată noaptea. Farurile automobilelor înghițeau stâlpii de înaltă tensiune. Drumul spre pasul Tihuța era flancat de rețele electrice. Cablurile, ca niște vene negre, gata să pocnească, resuscitau felinarele. În inima rătăcitului, un licurici orb imita intenția focului pus sub icoană. A ajuns dimineața. Soarele, suveică în mâna lui Dumnezeu peste livada cu meri, urzeli de lumină. Printre ruinele bisericii, noaptea, ca o cloșcă întârziată, dosea pui negri. Pe locul unde au fost chiliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de fluturi aripi multicolore printre frunze, petale de acuarelă în cer. O albină, enervant de avară, culegea polen de lună plină, confundând-o cu o păpădie. Felinarul din fața liceului, repeta ca un elev prostuț: Și eu sunt o stea, și licuriciul este o stea, și lumânările cimitirelor sunt stele. Cerem partea de cer ce ni se cuvine, cerem! Aleea spre casă, o alunecare limpede. Ca să fii râu, trebuie să curgi ca o viață. Pe Sărărie, soarele se deșira ca o inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pozează-mi modelul și mă vei vedea până la cer pară de rugăciune. Petre, inima ți-e plină de cremene, sângele iască. Scapără o scânteie și se vei aprinde cimitire de viață. De ce vrei să arzi în seul pământului, Doamne? Dorm licurici în felinare. Pentru cine să fie noapte și pentru cine să fie zi, Stăpâne? Petru semăna cu mama: la miezul nopții, două jumătăți identice de rugăciune. Psaltirea era ca o grădină ce înflorea în zori. Rugăciunea, un fel de pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
gutui, vei săpa fântână în grădina lui Dumnezeu. Fotografia era lipită pe fața neluminată a oglinzii; pentru a trece dincolo, trebuia doar să deschidă o ușă. Transparența rupea zăvoarele. La 4 dimineața, luna ploua lumină pe frunzele teiului, milioane de licurici împodobeau clorofila, apoi, prin fereastră, ca o proiecție generoasă a cerului pe obrajii lui Petru, pistrui de lumină. Pulbere de lună printre cearșafuri. Bunico, este adevărat că nu toate stelele tulbură apa fântânilor? Adevărat, puiul bunicii, sunt stele ce umplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
proiecție generoasă a cerului pe obrajii lui Petru, pistrui de lumină. Pulbere de lună printre cearșafuri. Bunico, este adevărat că nu toate stelele tulbură apa fântânilor? Adevărat, puiul bunicii, sunt stele ce umplu izvoarele de lumină. Șterge-ți ochii de licurici, nu plânge! Nefericirea se descompune printre boscheți îndulcită cu iluzii la litru, înveșmântată în piele de arici, îngropată în stâncă, topită în crematoriu, semănată sub brazdă, despicată de copitele cailor, stropită pe tocuri de ușă, pironită pe cruce. Măști pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
îngerii tușeau înecăcios. Flăcări albastre, violacee, galbene, roșii proiectau umbre identice după fiecare fereastră. Umbrele purtau haine groase, căciuli, mănuși. La 21 se lua lumina, CET-tul băga abur cât să nu crape caloriferele. Fiecare își lumina colivia după cum îi scăpăra licuriciul. Candelele cimitirelor mocneau a secetă. Băga-mi-aș pula în voi de comuniști, am rămas cu clăbucii pe țâțe! Unde calci tu, ești proastă? Ăsta-i ligheanul meu, ia laba! Trageți apa, curvelor, când vă căcați! Pute tot holul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Viața, o vegetare ambalată în staniol. Între o coajă de portocală și un ambalaj de ciocolată, ochiul alege suprafața lucioasă și netedă, vara are gust dulce-amărui, tiparul scuipă culoare peste fâșia de celuloză. Suflete, întinde mâna... exiști atât cât eclipsezi licuricii ziua-n amiaza mare. Vine înserarea, suflete! Primăvara a împletit cămăși de nuntă pentru sâmburi de piersică, tu de pe ce ramură ți-ai ales acest veșmânt pixelat? Pentru cel mai adânc întuneric trebuie să te asortezi cu noaptea, de ce aprinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
colți și o limbă despicată. 45. Pe hol, un singur felinar stropit cu var și excremente de muște. În jurul luminii, fluturii prinși într-un dans tribal invocau ploaie. Zborul deșira flacăra ca pe un pulover putred, geometria intențiilor intersecta obsesiile licuricilor. Mirosul de gaz lampant tămâia înserarea până dincolo de fereastră. La demisol, medicul de gardă, euharistic, împărțea vise necoapte, pilulele de diazepam înmugureau iluzii în luna octombrie. În bucătărie, cazanele sunau a clopote desfundate. Gratiile, ca niște cruci încarnate, secționau noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Fii păstor peste o turmă ce și-a uitat stăpânul, paznic într-o livadă cu mere verzi, călugăr propovăduind Evanghelia omului singur. Nu te teme, este păcat să murdărești prima zăpadă noaptea. Uite liliacul cum își culege cerul din burțile licuricilor. Setea noastră, nene Matei, rouă în palma lui Dumnezeu. De la apă trebuie să învățam prima lecție de viață. Sărim gardul, apoi, până în zori, ne vom răcori sufletele cu intențiile fluide. Aleluia! Petre, mai ai două zile, vine ta-tu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cărare până-n ușa lui Dumnezeu. La 4, sfinții dormeau în icoană; pentru fiecare trezire, o lumânare aprinsă; portarul împodobea sfeșnicele; sfinții, pe inimă goală, beau lumină; sfinții erau ca niște becuri ecologice: le încărca soarele peste zi și clipoceau precum licuricii până spre miezul nopții. La 4 și jumătate catapeteasma își lepăda așternuturile peste somnambulii pământului. Binecuvântat este Dumnezeul nostru acum și pururi și-n vecii vecilor, amin! Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, care pretutindeni ești și pe toate le împlinești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
super lung, Ilarion a scos șipul de gin ars. S-au omenit o jumătate de oră, apoi, prin coada lacului, pe lângă fântână, pe sub șopronul cu lemne, în chilii. Vezi, spune, părinte, ne-am bătut gura degeaba? Este aproape trei și licuriciul încă mai linge foile, mama lui de ciudat, îl pun eu cu botul pe labe. În chilie, la lumina opaițului, Petru citea din învățăturile Sfântului Chiril al Alexandriei. 59. Dumineca Tomii. Domnul contabiliza necredințele. Golgota, precum o pușcărie pustie își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
obște. În cimitir, luna dormea sub o frunză de brusture. Arhimandritul lovea cu ciocanul într-o scândură de paltin parcă pentru a alunga ciorile; prinse ca într-un insectar pe obrazul cerului, stoluri de păsări moarte; călugării umpleau buzunarele cu licurici pentru noaptea cea de pe urmă; preoții ascundeau mucuri de lumânări aprinse în cerul gurii; egumenul își săpa mormânt sub o candelă aprinsă în cimitir. Ultima zi a săptămânii luminate stăvilea setea de întuneric în retinele somnambulilor. Livada mănăstirii cocea visele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în bucata de slănină afumată. Totuși scenariile nu le domoleau nici pe departe orgoliile de veterani ai schitului. De după creasta Bârgăului, soarele cât o mămăligă pentru toți flămânzii lumii; la poalele Bârgăului, o câmpie sub care pământul năștea milioane de licurici; vântul sufla atât cât să le deschidă ochii; cerul deasupra cerului era fumuriu; umbrele, prinse ca într-o menghină; fălcile înfometate ale muntelui scuipau cenușă; muntele tronul judecății; Dumnezeu, după o perdea deasă de fum, moțăia cu fruntea rezemată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
somnoros și ireal, să ne cheme spre poienile din deal... B3: ...taina liniștii înalte să ne fure prin cotite luminișuri de pădure... F1: ...și la umbră să ne-mbie, mai târziu, o clopotniță de aur străveziu, legănând deasupra capetelor noastre licuricii înălțimilor albastre. B3: Fără gânduri, ca-ntr-un somn abia deschis, să trăim, în clipe lungi, același vis, foi uscate-n jurul tău să cadă rar, la ureche să-ți descânte un bondar și, cum stai cu ochii-nchiși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
patru... MICUL PRINȚ: Trei milioane de ce? AFACERISTUL: Nemaipomenit! Nu-i chip să scape omul de tine! Trei milioane de lucruri din acelea mărunte, care se văd câteodată, noaptea... MICUL PRINȚ: Fluturi? AFACERISTUL: Nu, domnule, mărunte și care strălucesc. MICUL PRINȚ: Licurici? AFACERISTUL: Ei! Greu mai pricepi, domnule! Mărunte, aurii, care strălucesc și-i fac pe de-alde pierde-vară să viseze cu ochii deschiși. Eu sunt un om serios, n-am timp pentru visuri. MICUL PRINȚ: Aha! Stele? AFACERISTUL: Chiar așa. Uitasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de puțin? Și unde este clemența? Unde este zgomotul inimii mamei mele? Unde este zgomotul tuturor inimilor pe care le-am iubit? Dă-mi un coșuleț, fetițo, coșulețul cu care te duceai la grădiniță. Vreau să pun înăuntru, ca niște licurici în întuneric, luminile care mi-au traversat viața. Femeia din fața mea încetinea și încetineam și eu. Mă lăsam dus, docil ca un nou-născut în căruciorul lui. Câmpul de la marginea străzii era murdar. Cam pe acolo mi se oprise mașina cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Ce nu crezi? — Nu cred în lumea asta. Ce spui? Ce-mi pasă mie de lume, de toată carnea aceea anonimă. Acum vorbesc de noi. De micul meu penis, de mica ta vulvă. Acum vorbesc despre un punctuleț. De un licurici în întuneric. Nu mă simt în stare să aduc un fiu pe lumea asta... Îți strângi picioarele, te faci mică și ai vrea să fii un gândac, să te poți strecura pe lângă perete. Și unde vrei să te cațeri? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
la sfintele moaște atunci când a șutit un celular. Mi-am astupat urechile ca să nu mai aud cum zicea că fătuca aia e țigancă. Nu mi-a venit să cred când a declarat că mai bine Întreține relații sexuale perverse cu licuriciul mare decât să facă același lucru cu licuriciul mic. Am aplaudat atunci când a pus-o pe Roberta În funcție, când a pus-o pe Elena În funcție, când l-a pus pe Boc În funcție, când i-a pus pe
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Mi-am astupat urechile ca să nu mai aud cum zicea că fătuca aia e țigancă. Nu mi-a venit să cred când a declarat că mai bine Întreține relații sexuale perverse cu licuriciul mare decât să facă același lucru cu licuriciul mic. Am aplaudat atunci când a pus-o pe Roberta În funcție, când a pus-o pe Elena În funcție, când l-a pus pe Boc În funcție, când i-a pus pe toți În funcții. Când a plâns pentru Stolo
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mai bem ceva, că stăm de niște ore pe-aci și nici nouă nu ne e ușor... Doar ziceam mai devreme că Putin a dat cu apă pe incendii. Și-mi vine o idee ia uite, domnule, criză, criză, dar licuricii mici au apă din belșug. Eu credeam că la ei se stinge și focul tot cu vodcă. Și-am un foc la inimioară, Gicule, hop șiașa!!! 12.08.2010 Gicu și Edgar Alan Poe Sandule, ia lasă tu gargara care
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]