954 matches
-
și turnă cam jumătate din ceainicul mare Într-un lighean. Apoi puse-n apa rămasă În ceainic câteva lucruri pe care le scoase dintr-o batistă. — Astea trebuie să fiarbă, zise și apoi se spălă pe mâini În apa din lighean cu o bucată de săpun adusă din sat. Nick privea cum tatăl său Își freacă mâinile cu săpunul. În timp ce se spăla Îndelung și cu atenție, tatăl vorbea: — Vezi tu, Nick, copiii se nasc de obicei cu capul Înainte, dar uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
când Începu operația, unchiul George și trei indieni o ținură pe femeie să nu se miște. Ea Îl mușcă pe unchiul George și el Îi strigă „Cățea nenorocită“, iar indianul care vâslise În barca unchiului râse de el. Nick ținu ligheanul pentru tatăl său. Trecu mult timp. Tatăl ridică copilul și Îl plesni ca să-l facă să respire, apoi Îl dădu bătrânei. — Ai văzut, Nick, e un băiat. Cum e să fii stagiarul meu? — Merge, spuse Nick. Se uita În altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bătrânei. — Ai văzut, Nick, e un băiat. Cum e să fii stagiarul meu? — Merge, spuse Nick. Se uita În altă parte, să nu vadă ce face tatăl lui. — Și cu asta-i gata, zise tatăl și apoi puse ceva În lighean. Nick nu se uită. — Așa, acum trebuie să-i fac niște copci. Nick, uită-te dacă vrei, dacă nu, nu te uita. O să cos incizia pe care i-am făcut-o. Nick nu se uită. Îi pierise demult curiozitatea. Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dacă nu, nu te uita. O să cos incizia pe care i-am făcut-o. Nick nu se uită. Îi pierise demult curiozitatea. Tatăl termină și se ridică-n picioare. La fel făcură unchiul George și cei trei indieni. Nick duse ligheanul În bucătărie. Unchiul George Își privi brațul. Indianul tânăr zâmbi, amintindu-și ce se-ntâmplase. — O să-ți pun niște apă oxigenată, George, zise doctorul. Se aplecă deasupra femeii. Era liniștită acum, cu ochii Închiși. Era foarte palidă. Habar n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
șeful. N-ai cum să mă omori, pentru că ți-am luat pistolul. Sergent! Adjutant! Adjutant! — Adjutantul e la teleferic, Îi spuse sergentul. — Șterge-i ochii acestui ofițer cu apă și alcool. Și-a dat cu iod În ei. Adu-mi ligheanul să mă spăl pe mâini. El e următorul. Nu te-atinge de mine! — Ține-l bine. Delirează puțin. Un brancardier intră Înăuntru. — Domnule căpitan. — Ce vrei? — Bărbatul din morgă... — Ieși afară. — A murit, căpitane. M-am gândit că v-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
juriului, care e obligat să sublinieze că aceeași actriță joacă extraordinar, indiferent de film. Totuși mă văd nevoit să nu Înțeleg de ce scenele cu nuduri, de la care aștepți cel mai mult, sînt Îmbibate fără excepție la Pintilie de promiscuitate, gîndaci, ligheane, nu mai lipsea aici decît Maia Morgenstern, În negru sfîșiat. În altă ordine cinematografică, fiindcă nici măcar gîfÎitul din momentele lirice nu se aude corect, am stat să văd În sfîrșit cum Îl cheamă măcar pe unul dintre sugrumătorii coloanelor sonore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Căsăpirea fetei de ciocolată se petrece fără să o vezi, În timp ce tatăl și fiica fac amor sălbatic, și stropii de ploaie se transformă În ritm de step În stropi de sînge care-ncep să picure În cana cu apă, În lighean, cu zgomot metalic, prelingîndu-se pe pereți, pe asfalt. Și cînd te gîndești că Mengele nu-și imagina decît niște convenționale vivisecții iarna, cînd pică ovarul, scotea ovare pe viu și alte organe din aceeași categorie a inesteticului iar spre sfîrșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fiecărui sfeșnic și a candelelor lui după întrebuințarea fiecărui sfeșnic. 16. I-a dat greutatea de aur pentru mesele pîinilor pentru punerea înainte pentru fiecare masă, și greutatea de argint pentru mesele de argint. 17. I-a dat chipul furculițelor, lighenelor și ceștilor de aur curat; chipul potirelor de aur, cu greutatea fiecărui potir, și a potirelor de argint, cu greutatea fiecărui potir; 18. și chipul altarului tămîii în aur curățit, cu greutatea lui. I-a mai dat și chipul carului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
casa noastrî, sî vă ominim așă cum să cuvini. Antuzî! Adî apî caldî ca sî sî speli dumnealor di colb, cî o bătut atâta drum!... În clipa următoare, o nălucă de fată, toată numai nuri, a și sosit cu un lighean și o oală frumos spoită plină cu apă caldă. Pe braț purta un șervet nou-nouț... Țăranii și-au scos pălăriile și-au suflecat mânecile cămășii și s-au spălat cum se cuvine... Când au fost gata, piranda le-a deschis
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vară-nevară a viețucii mele și-a anului 1983. Trăiam într-un amestec dulce-acru de fericire și de nefericire. (Proustofilă cum sînt, vișina metisă e madlena mea.) O tresărire de fericire văzînd o vrabie dînd din aripi, cu căpșorul scufundat în ligheanul de tablă de la pompa din curte; o tresărire de nefericire că Iordan îmi lipsea și cum îmi mai lipsea! Aflasem de cancer, dar parte din mine mai spera că-i va trece. Nu eram pregătită nici pentru boala, nici pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un nor? - Mi-ar plăcea să am un nor mic în casă, așa... - Care plouă? - Îm... aș prefera să nu plouă, dar, din când în când, dacă nu se poate abține, poate să mai și plouă. Numai să pun un lighean - să plouă când îl apucă, în lighean. - În baie vrei? - În baie e mai bine. Poate ar fi bine să crească un nor pe acolo. Acolo poate să plouă direct în cadă. - Și faci baie tot timpul... - Nu, numai când
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
un nor mic în casă, așa... - Care plouă? - Îm... aș prefera să nu plouă, dar, din când în când, dacă nu se poate abține, poate să mai și plouă. Numai să pun un lighean - să plouă când îl apucă, în lighean. - În baie vrei? - În baie e mai bine. Poate ar fi bine să crească un nor pe acolo. Acolo poate să plouă direct în cadă. - Și faci baie tot timpul... - Nu, numai când plouă. - Atunci, am putea avea și un
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
a spus: Da. Și apoi s-a dus acolo. Și când se topeau... au văzut niște... niște umbre urcând, care semănau cu-o locomotivă. Na... Dar nu se vedea nimic acolo... pentru că ele se făceau după ce ieșeau din topitorie, din ligheanul ăla cu fier topit, din cazanul ăla mare cu fier topit, ele erau invizibile și apoi nu au mai fost invizibile, dar erau locomotive Diesel, nu mai erau cu aburi. Copilul a mers așadar și a găsit topitoria de locomotive
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
de gunoi. Într-un târziu, se întoarse în odaia lui. Aprinse o lampă, pentru ca lumina electrică să nu dea naștere la străluciri lipsite de rost. Răsturnă tolba, apoi luă un ștergar și se încinse cu el. Turnă apă într-un lighean, începu să spele și să usuce cu ștergarul frânturile acelea de lucruri și întâmplări trecute. Iacob Zevedei. E lucru de mirare să zâmbești auzindu- ți propriul nume. De fapt, nu atât numele în sine i se părea neobișnuit, cât năzăreala
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
atât numele în sine i se părea neobișnuit, cât năzăreala bătrânului Zevedei de a-și boteza fiii Ioan și Iacob sau, mai degrabă, de a-i numi așa, căci, de botezat, nu-i botezase nici măcar cu popă adus acasă, cu ligheanul de rufe pe post de cristelniță și cu perdelele lăsate. Cere botez, spuneau uneori bătrânele, privind vreun prunc pe care nimeni nu-l putea domoli din plânsul lui. Dar Iacob Zevedei fusese un copil tăcut, nu plângea decât atunci când era
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se părea caraghios să i-o spună, câtă vreme nu putea face nimic să i-o dovedească. I se rupea inima când o auzea icnind, luându-l în brațe, ca să-l mute de colo colo ori ca să-l salte în lighean și să-l spele, înainte de a-l înfășa pentru noapte. Îi mulțumi în gând poștașului că o ajutase să-l treacă peste bordurile înalte din jurul statuii cu leul de pe Mihai Eminescu. Poștașul era tânăr și zvelt, își purta uniforma cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și el încuviință. I-o puse în față și o deschise. El făcu semn de câteva ori, până când Melania, întorcând paginile, se opri, apăsând pe cotorul cărții, ca să rămână deschisă în locul nimerit. Își văzu apoi de treburi, spălă farfuriile în ligheanul cu apă fiartă de pe plită, le clăti și le aranjă în dulap. La urmă se așeză să tricoteze. Era liniște, focul amorțea, îmboldind aburii ridicați din lighean să îmblânzească aerul uscat. Melania fredona încetișor, rostogolind, din când în când, ghemul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca să rămână deschisă în locul nimerit. Își văzu apoi de treburi, spălă farfuriile în ligheanul cu apă fiartă de pe plită, le clăti și le aranjă în dulap. La urmă se așeză să tricoteze. Era liniște, focul amorțea, îmboldind aburii ridicați din lighean să îmblânzească aerul uscat. Melania fredona încetișor, rostogolind, din când în când, ghemul, ca să-l deșire. Iar el citea și, pentru ca lectura să fie pe îndelete, îmbucătățea cuvintele din vârful buzelor. Când ajungea în josul paginii din dreapta, se apleca, apuca iscusit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
deprinsă cu conceptul ch’an de fericire, care presupune să găsești mulțumire în lucrurile mărunte. Eu am fost învățată să apreciez aerul curat al dimineții, culoarea frunzelor care ruginesc toamna și atingerea plăcută a apei când îmi înmuiam mâinile în lighean. Mama nu se considera o ființă educată, dar îi plăcea la nebunie Li Po, un poet din dinastia Tang. De fiecare dată când îi citea poeziile descoperea noi înțelesuri. Își punea cartea jos și privea îndelung pe fereastră. Fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Mă imploră să le îngădui să mă slujească. Una dintre ele ține un prosop umed ca să mă șteargă după aceea, o alta ține un vas cu săpun, a treia are o tavă cu hârtie de mătase, iar a patra un lighean de argint. Ultimele două duc câte o găleată plină cu apă, una cu apă caldă și cealaltă cu rece. Lăsați totul pe jos, le zic. Sunteți libere. Toată lumea murmură: — Da, doamnă, dar nu se mișcă niciuna. Ridic vocea: — O să put
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Yun sunt precum două vergele fierbinți înfipte în pielea mea. Împăratul Hsien Feng nici măcar nu s-a obosit să mă salute. La pauză se ridică și pleacă. Îl privesc ieșind, urmat de eunuci și de doamnele de onoare care duc ligheane, scuipători, evantaie, platouri cu pișcoturi, supiere și tăvi. Eunucul-șef Shim ne spune că soțul nostru se va întoarce în scurt timp. Așteptăm, însă Majestatea Sa nu revine. Asistența își îndreaptă din nou atenția la operă. Mintea mea e ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ați trimite să-l înștiințez de îndată pe Majestatea Sa. Au de gând să vă chinuie până când pierdeți „sămânța dragonului“. Simt contracții. Înspăimântată, mă țin de burtă și îi zic lui An-te-hai să nu irosească nici o clipă. El ia un lighean și iese prin camera din spate, prefăcându-se că se duce după apă. Aud afară o voce care strigă să mă grăbesc cu îmbrăcatul: — Majestatea Sa Împărăteasa așteaptă! Nu știu dacă sunt eunucii mei sau oamenii care au venit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fără sfârșit. Corpul meu se liniștește ca oceanul după furtună. Fără să aprindă lumânarea, An-te-hai se dă jos din pat. O șuviță de păr ud mi-a căzut pe față. Simt gustul transpirației mele. La lumina lunii, eunucul pregătește un lighean cu apă caldă. Mă îmbăiază cu tandrețe cu un prosop. O face mângâietor, de parcă ar fi făcut asta toată viața. Alunec într-un somn liniștitor. 21 Mi-a fost trimisă copia unui decret scris de Su Shun în numele lui Tung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
precum un țăran. După masă, călugărul ne conduce politicos în camera noastră și pleacă. Suntem foarte bucuroase să descoperim că lângă paturi sunt încălzitoare din ceramică, așa că ne punem hainele la uscat. În clipa în care Tung Chih vede că ligheanele sunt pline cu apă, Nuharoo țipă de bucurie, apoi oftează: — Asta e, cred că va trebui să mă spăl fără servitoare. Se dezbracă nerăbdătoare. Este prima oară când o văd goală. Trupul ei de culoarea fildeșului este o minunată operă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se curbează într-un posterior rotund și senzual. Mă face să mă gândesc că moda hainelor fără formă pentru femeile manciuriene este o adevărată crimă. Precum o căprioară care stă lângă o stâncă, sub lumina lunii, Nuharoo se așază lângă lighean. Se spală încet pe tot corpul. Frumusețea aceasta a fost numai pentru ochii lui Hsien Feng, mă gândesc eu. Mă trezesc în toiul nopții. Nuharoo și Tung Chih dorm buștean. Suspiciunile mele revin. Îmi amintesc zâmbetul călugărului - îi lipsea sinceritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]