942 matches
-
histamine, dovedind existența unor mecanisme complexe de reglare și autocontrol la nivel celular și molecular între diferitele compartimente ale sistemului imun. Limfokinele și monokinele, componente moleculare ale sistemului imun sunt mediatori solubili antigen nespecifici (citokine) secretați de diferite populații celulare (limfocite, monocite), care au un rol biologic complex în cadrul sistemului imun, dar și în cadrul altor organe și sisteme. Secrețiile leucocitelor denumite interleukine cu " rol de hormoni ai sistemului imun" sunt implicate în reacțiile imune specifice și în procesele inflamatorii localizate la
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
al organismului animal este un proces complex și dinamic, caracterizat prin fenomene celulare (chemotactism, fagocitoză), modificări chimice (proteoliză), perturbări imunologice, activarea complementului seric ( ANDERSEN, L.1995, BOITOR, I. ,1984, TRIFF, R., VIOR,C.,1996). Prin intermediul citokinelor secretate și eliberate de limfocite se stabilesc relații de interdependență între sistemul imunitar, sistemul nervos și sistemul endocrin, influențându-se reciproc în procesul de reglare a răspunsului imun, (TRIFF, R., VIOR,C.,1996). Se apreciază faptul că definirea profilului imunologic se impune ca un factor
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
acțiunii factorilor endogeni și exogeni asupra efectorilor celulari și umorali ai sistemului imunitar au loc modificări complexe caracteristice imunodeficiențelor secundare care se manifestă prin: hipoplazia sau aplazia timusului și a organelor limfoide secundare; leucopenie cu limfopenie prin reducerea numărului de limfocite T (în special a limfocitelor T ajutătoare) și scăderea numărului de limfocite B; hipogamaglobulinemie (Ig M); reducerea activității fagocitare și bactericide a leucocitelor; reducerea valorilor complementului seric. Aceste modificări ale efectorilor imunitari, celulari și umorali produc disfuncții temporare sau permanente
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
imunitar au loc modificări complexe caracteristice imunodeficiențelor secundare care se manifestă prin: hipoplazia sau aplazia timusului și a organelor limfoide secundare; leucopenie cu limfopenie prin reducerea numărului de limfocite T (în special a limfocitelor T ajutătoare) și scăderea numărului de limfocite B; hipogamaglobulinemie (Ig M); reducerea activității fagocitare și bactericide a leucocitelor; reducerea valorilor complementului seric. Aceste modificări ale efectorilor imunitari, celulari și umorali produc disfuncții temporare sau permanente prin reducerea rezistenței față de diferiți agenți patogeni, cu consecințe negative asupra sănătății
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
ușor excavate, având consistentă scăzută, adesea sfărâmicioasa, delimitate la început de un inel roșiatic și pe masura evoluției, cenușiu-gălbui. Este reacția delimitantă a țesutului gazdă, reprezentată prin aflux de hematii - congestie- și apoi de leucocite, respectiv granulocite neutrofile, macrofage și limfocite, primele fiind predominanțe. Necroza ceroasa a țesutului muscular este cunoscută și sub denumirea de necroza de tip Zenker. Are ca punct de plecare hialinoza fibrelor musculare. Procesul începe la nivelul căsuțelor lui Krausse și treptat, treptat cuprinde întreaga fibră. Teritoriile
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
subfamilia VLA, sau β1, Beta 1 integrine cu activare târzie și foarte târzie; este constituită din 6-8 membri (Olinescu A., 1995Ă: VLA-1, VLA-2, VLA-3, VLA-4, VLA-5 și VLA-6. Cea mai cunoscută este integrina VLA-4 (α4β1Ă codificata CD49/CD29, exprimată pe limfocite Ț, NK, monocite, eozinofile și bazofile; MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 55 Fig. 2.2. Diapedeza granulocitelor neutrofile (după Goodman, St., 1999Ă. A. Granulocitul expresează integrine și glicoproteine, care servesc că liganzi; B. În faza de rulare citoscheletul fixează selectine care obligă
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
granulocitelor neutrofile, a monocitelor și a macrofagelor și intervin în fenomenul de aderenta imuna. Situați pe hematii/ eritrocite și pe plachete/ trombocite, permit atașarea și transportul bacteriilor opsonizate și a complexelor imune spre celulele sistemului monocitar-macrofagic; situați pe suprafața unor limfocite B ar putea servi că inductori ai activării acestora. CR2 (CD21Ă. Sunt prezenți pe majoritatea celulelor B, pe celulele dendritice și pe unele celule Ț. (Menționam că în literatura de specialitate actuala, datorită funcțiilor multiple și uneori comune limfocitele B
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
variată de celule sanguine emigrate din torentul circulator, atrase din țesuturile învecinate sau chiar multiplicate pe plan local (Fig. 2.7Ă. Fig. 2.7. Unele celule participante la exsudat (După Thomson, R.G., 1984Ă. 1. granulocite neutrofile; 2. granulocite eozinofile; 3. limfocite; 4. plasmocite; 5. plasmoblast; 6. macrofag; 7. celule epitelioide, 8. celulă giganta. Granulocitele polimorfonucleare (PMNĂ se situează pe primul plan. În cadrul lor se deosebesc: neutrofilele, pseudoeozinofilele, bazofilele/ mastocitele și eozinofilele/ eozinocitele. Granulocitele neutrofile sunt parteneri și protagoniști activi ai reacțiilor
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
proteine mici (8-10 kdaă care actioneaza că mediatori ai inflamației, având calitatea comună de a recruta și atrage spre și în focarul inflamator subpopulații leucocitare diverse (Harigman J.J. și colab., 2004Ă. Sunt secretate de monocite , macrofage, granulocite, neutrofile, eozinofile, bazofile, limfocite Ț, plachete, fibroblaste, celule endoteliale, keratinocite etc.(Mary, 1997Ă. Se deosebesc de moleculele chemoatractante clasice (C3a, C5a, leucotrienele B4 și factorul de activare plachetară - PAFĂ prin structura moleculară caracteristică: 4 reziduri de cisteina (CĂ unite sau separate de 1-3 aminoacizi
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
epiteliilor care acoperă foliculii limfoizi (domul plăcilor lui Payeră. Butor și colab. consideră că nu sunt adevărate celule prezentatoare de antigene ci mai mult celule specializate în transcitoză. Morfologic, se caracterizează printr-un buzunar bazolateral al membranei celulare, care conține limfocite imature (naiveă și pe cale de maturare și un număr redus de macrofage. Ultimele pot muri rapid prin apoptoza și să genereze procese inflamatorii locale. Antigenele transocitate prin buzunarele celulelor M participa la maturarea celulelor limfoide imature și la fagocitoza macrofagică
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
imuna a acestora: plasmocitele; 3.Celulele limfoide Ț; 4.Alte celule limfoide: K, NK etc. Pe cât de monomorfa este morfologia acestor celule pe atât de mare este diversitatea lor funcțională. În literatura mai veche sunt toate cunoscute sub denumirea de limfocite. Literatura mai recentă le acordă denumirea de celule limfoide, celule asemănătoare limfocitelor clasice, IOAN PAUL90 dar cu multiple particularități funcționale, uneori fiind denumite simplu: celule B, celule Ț, celule K, celule NK etc. Celulele B, bursocitele sau limfocitele timoindependente sunt
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
memorie, care reintră în circulație. Pentru păsări trebuie să menționam faptul că membrana celulelor limfoide este mai labila decât cea a mamiferelor, ca cca 10 % din celulele limfoide prezintă la suprafață proeminențe vizibile în frotiuri colorate May-Grunwald- Giemsa, așa numitele “limfocite cu prelungiri” (Tărca F., 1999; Chelaru, 2002Ă (Fig. 2.18Ă. IOAN PAUL92 Tabel 2.10 Factori de diferențiere a celulelor B și Ț (după Tizard, 2004Ă Criterii B Ț Dezvoltarea Măduva osoasă, bursa lui Fabricius la păsări, plăcile lui Peyer
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Concavalina A, vaccin BCG Recunoaștere de Ag Proteine de corp străin Proteine de corp străin procesate în antigene CMH Celule progenitoare PlasmociteCelule cu memorie Efectoare Ț , celule cu memorie Produși de secreție Ig Citokine Fig. 2.18. Diferite tipuri de limfocite la păsări. 1 - limfoblaști cu și fără prelungiri citoplasmatice; 2- limfocite mature cu prelungiri citoplasmatice (După Chelaru Ana, 2002Ă. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 93 Subpopulațiile funcționale de celule Ț se deosebesc prin markeri membranari specifici: molecule de diferențiere - cluster designation - CD
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Proteine de corp străin procesate în antigene CMH Celule progenitoare PlasmociteCelule cu memorie Efectoare Ț , celule cu memorie Produși de secreție Ig Citokine Fig. 2.18. Diferite tipuri de limfocite la păsări. 1 - limfoblaști cu și fără prelungiri citoplasmatice; 2- limfocite mature cu prelungiri citoplasmatice (După Chelaru Ana, 2002Ă. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 93 Subpopulațiile funcționale de celule Ț se deosebesc prin markeri membranari specifici: molecule de diferențiere - cluster designation - CD -, bine cunoscuți la șoareci, măi puțin la om și foarte putin
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
observat în morfopatologia aplicată și este mai puțin cunoscut în patologia mamiferelor, el este din ce in ce mai frecvent în literatura de specialitate actuala și ca atare îl prezentăm și noi (Vezi moleculele de diferențierea. Celulele Ț au fost divizate în: - celulele TCD4+, limfocite care recunosc antigenele în asociație cu moleculele complexului major de histocompatibilitate clasa a-II-a; - celulele TCD8, care recunosc antigenele asociate cu CMH, clasa-I. Adevăratul marker al celulelor Ț este însă receptorul pentru antigen - Ț cell receptor - TCR, care poate fi
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
prin același tip de punți. Ambii receptori se asociază cu mai multe polipeptide și formează complexul CD3. Celulele CD3/TCR1 reprezintă o minoritate de celule Ț circulante (CD4 și CD8Ă care se localizează în epiteliul mucoaselor fiind cunoscute și că limfocite interepiteliale - IEL, implicate în vehicularea antigenelor. Și celulele Ț pot fi subdivizate în celule funcționale sau cu viața scurtă și celule au memorie sau celule Ț cu viață lungă. Dar subpopulațiile de celule Ț sunt mult mai diversificate funcțional. Manolescu
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
celulele NK, K și LAK n-a fost mai puțin criticată. Între cele trei tipuri de celule nu sunt delimitări certe. Celulele NK Tizard (2004Ă reduce a treia populație de celule în una singură: celulele NK, pe care le consideră limfocite mari care expresează la suprafață CD56 și mai puțin CD2, CD3, CD6, CD95 (ligandul Fașa și liganzii CD40, CD154 și chiar CD8. Sunt aspecte de la om. La animale sunt unele diferențe că: Bovine, celulele NK sunt CD2+, CD5+, WC1+, CMH
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
a- II-a și LFA - 1+. Se găsesc în splina și în sângele periferic și mai puțin în nodurile limfatice sau timus. Sunt celule mici rotunde cu butonase în microscopia electronică SEM (scanning sau în reliefa. Alți cercetători le consideră limfocite cu granule mari. Pot liza celulele canceroase de om ca si pe cele infectate cu TGE- virusul gastroenteritei transmisibile sau cu virusul lui Aujeszky. Câini. Celulele NK de câine pot liza celulele infectate cu virusul jigodiei cât și celulele tumorale
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
pe cele infectate cu TGE- virusul gastroenteritei transmisibile sau cu virusul lui Aujeszky. Câini. Celulele NK de câine pot liza celulele infectate cu virusul jigodiei cât și celulele tumorale din melanoame, osteosarcoame și carcinoame mamare. Pisici. Celulele NK feline sunt limfocite mari granulare, existente în sânge și în splina, sunt active contra celulelor infectate cu virusul leucemiei feline, herpevirus sau vaccinia virus. O singură proprietate a celulelor NK este însușita de toți cercetătorii: intervenția în citotoxicitatea celulară. După Emillie ( 1997Ă citotoxicitatea
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
de citotoxicitate pe când limfocitele TCD8, utilizează numai calea ligandului Fâs. Literatura de specialitate mai recentă (Emoto M., 2003Ă, adaugă acestor celule ucigașe celulele NKT, clasice și nonclasice, mai abundente în ficat, puține în timus și în epiteliul mucoasei intestinale (IELĂ, limfocite intraepiteliale. Inițial li s-a atribuit origine hepatică, pereții capilarelor sinusoide, iar mai recent, timică sau chiar măduva osoasă pentru NKT clasice. Contribuie la supravegherea imuna a ficatului. Alte celule participante la procesul inflamator Încheiem coloana celulelor participante la procesul
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și fibroblaste. Acționează asupra celulelor dendritice, endoteliale și fibroblaste. MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 103 Acționează asupra celulelor Ț, B și NK. Induce expresarea de chemokine și receptori; sporește proliferarea celulelor Tc și Th și este chemoatractantă pentru granulocitele neutrofile, NK și limfocite la sediul inflamației. Este esențială pentru prelungirea vieții celulelor cu memorie. ÎL-15 întârzie apoptoza spontană a PMN și crește expresarea integrinelor CD11b/CD18 și ICAM-1 (CD54Ă. Ar crește de asemenea adeziunea dintre IMN și linia A549 de celule epiteliale pulmonare
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
limfocitele în repaus și joacă rol în aderenta celulară. CD51 este un lant alfa de integrină existența pe plachete și celulele endoteliale. Lanțul beta este CD61 și ligandul lor este vitronectina. CDw52 Glicoproteină de 21-28 kDa localizată în special pe limfocite și monocite. CD53 Glicoproteină de 32-40 kDa situată pe leucocite. CD54 (ICAM -1Ă ligand pentru integrinele CD11a /CD18 și CD11b /CD18. Este expresat de o mare varietate de celule, mai ales celulele endoteliilor vasculare. Induce creșterea AMPc intracelular. CD55 (DAF
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Puțin cunoscut, expresat pe celulele Ț helper și Ț citotoxice. CD61 Este integrina Beta3 care asociată cu CD41 leagă proteinele matricei extracelulare. Este expresată de plachete și macrofage. CD62 O familie de hidrocarbonate de legare a glicoproteinelor expresată pe plachete, limfocite și celulele endoteliale. Leagă structurile hidrocarbonate (CD15Ă sialil Lewis pe neutrofile. Constituie familia selectinelor formată din CD62E, CD62L și CD62P. CD63 O glicoproteină puternic exprimată pe trombocite, monocite și slab pe celulele Ț, B și pe granulocite. CD64 Numit și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
a. CD95 Cunoscut că fâs este receptor pentru ligandul (fasCD95L sau CD178Ă și un component semnal pentru moartea celulei. Joacă rol cheie în selecția negativă a cel. Ț self reactive. CD102 (ICAM-2Ă o glicoproteină expresată pe celulele endoteliului vascular, pe limfocite și monocite; nu pe granulocitele neutrofile. Este ligand pentru integrina CD11a / CD18. CD105 Receptor TGF-beta, expresat pe celulele endoteliale. CD106 Numit și VCAM-1 este expresat pe celulele endoteliale. Este ligand pentru CD49d / CD29 (VLA -4Ă. CD115 Receptor M-CSF este
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
este bazofila la mamifere și oxifilă la păsări. În jurul focarului necrotic se evidențiază adesea o zonă limitanta de dimensiuni variabile, reprezentată în inflamațiile acute prin hiperemie și hemoragii, iar în inflamațiile subacute, prin diferite elemente mezenchimale și mai ales histiocite, limfocite și plasmocite. Cu cat evoluția procesului este mai îndelungată cu atât va fi mai dezvoltată barieră mezenchimală. Sub impulsul interleukinelor, elementele ei constitutive se vor diferenția în direcție fibroblastica și vor genera țesut fibros, contribuind la încapsularea focarului. Inflamațiile necrotice
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]