2,115 matches
-
zăpadă nu voia de ei să se despartă. Mult timp, mult timp mai tremură apa sub gheața spartă. Blaga (1957) Când se rupea ziua de noapte În ocol pe ogrinji uscați, Cățeaua a fătat șapte Căței roșcați. Îi dezmierda iubitoare Lingându-i în timp ce sugeau. Fulgi de ninsoare De caldul burții ei se topeau. Iar mai spre seară, Când se culcă păsăretul buimac, A venit ursuz omul de-afară Și i-a băgat pe toți șapte în sac. Alergând după el prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
doi cerbi ce se luptau hieratic între ei cu coarnele încleștate: se înfruntau demonstrativ ca să cucerească o femelă. Căprioara tânără privea neutră, stând retrasă mai la distanță. Am rămas grozav de surprins când am văzut-o apoi alergând îngrijorată să lingă rănile cerbului care pierduse lupta. Acest lucru a deșteptat în mine o emoție adâncă. Dar am privit-o foarte mirat, cu ochii mari deschiși când, după ce l-a consolat pe cel învins, l-a urmat docilă pe învingător printre arborii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
stau lucrurile și își pusese în minte să-și rezolve toate problemele, deloc neglijabile. Ceea ce voia să lase în urma ei i se păreau nimicuri în comparație cu ceea ce exista în interiorul ei. Se simțea ca un câine singur, îmbătrânit înainte de vreme, care-și linge rănile. Sufletul îi ardea mocnit ca un rug funerar. Asprimea din tonul bărbatului o făcea să devină crispată mai ales atunci când el venea acasă la ore târzii și-l auzea zicând: ,,Vă omor eu pe toți! Dacă nu vă mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
bate un gând, zâmbește el sarcastic, tot am pus-o de mămăligă cu "Scaunul cela de la Suceava"... Ce-ar fi să mă pustnicesc? îl întreabă pe bătrân, dar acum zâmbetul său e mai mult rânjet. Mă curăț de păcate... Îmi ling rănile... Mă lepăd de trufie... Mă lepăd de "Scaun"... Nu-i vorbă:... m-au lepădat alții... Zău-așa. Nu cunoști prin preajmă, niscaiva peșteri... au, vreo scorbură mai micșoară, așa, pe... "pe măsura mea?" Daniil surâde, cu bucurie. Cum să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vezi?! Ți s-au aprins și crierii! Aiurezi, Măria ta! Aiurezi!... Ștefan nu-l ascultă, nu-l aude. Se agită de colo-colo șchiopătând, pradă focului ce arde în el, și, în bătaia lumânărilor ce abia pâlpâie, umbra lui, uriașă, fantastică, linge pereții, urcă pe boltă, se întinde pe pardoseală. Ironic, sarcastic, se ploconește umbrei: "Ai făcut-o de oaie", maiestate!! Sunt "maestru" renumit în miracole răsunătoare "gen Podul Înalt"! De Valea Albă nu mă întreabă nimeni?! O așa frumușică de "minune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
moldovenesc"! Se împiedică în cârpele ce-i oblojesc piciorul. Daniil, îmbufnat, bombăne ironizându-l: Alta acum! "Ucigător"... Da, mai stai locului, Măria ta! Faci vânt și-mi stingi lumânările! Poate... poate trebuia să las ifosele! Trebuia să mă plec! Să ling papucii padișahului! Un domn adevărat pentru țara lui face orice mârșăvie! N-am putut s-o fac! N-am putut! Îmi dau palme pentru trufia mea nesăbuită! Și-acu eu... eu ce să fac?! Să dau bir cu fugiții? Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sale sorți?! Un trăsnet despică cerul și-apoi tunetul bubuie pierzându-se printre nouri. Doamne, șoptește Daniil înfiorat... Sau îl vezi pe Ștefan Voievod "Sabia lui Hristos", "Izbăvitorul Creștinătății!" continuă Ștefan înfierbântat, ironic, hohotind sarcastic, îl vezi în patru labe, lingând papucii Slăvitului Padișah, cerșind îndurare, vânzându-și țara în schimbul tronului pierdut?! Mă prind pe barba Profetului că Mahomed numai capul "spurcatului ghiaur al Moldovei" visează, bineînțeles, dat la sare să nu se împută, umplut cu paie și înfipt în suliță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dau obolul cu sapa... "De bunăvoie"... Păi cum altfel, zâmbește Țamblac cu subînțeles. E pielea noastră în joc. "Vin turcii!" repetă el înfricoșătoarea veste, se înclină și iese. Au rămas singuri... Ștefan ia de pe farfurie un fagure de miere. Își linge degetele: Numai lucruri dulci se află în iatacul ista, spune el privind-o pe Maria, care, repede, își ascunde roșeața din obraz printr-un hohot de râs. Ștefane, îți mulțumesc pentru ajutorul ce-l dai lui Alexandru! se avântă Maria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Lumina Lumii", s-a stins cu durerea în suflet că nu și-a văzut visul cu ochii. Vlad Țepeș Drăculea, "Spaima turcilor", trădat, părăsit, putrezește de zece ani în temnițele Vișegradului de lângă Buda. Uzum-Hassan, șahul Persiei Leul Pustiului înfrânt, își linge rănile la Bagdad. Matei Corvinul se războiește el cu turcii, dar mai mult cu gura... Nu s-a ridicat la dimensiunea europeană a tatălui său, Iancu. E tânăr, mai are timp să crească... L-am rugat pe Mateiaș ca pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o bizară armonie, cu glasurile vesele, de zurgălăi ale copiilor... "Deci, e Ajunul... Se spune că pruncii ce se duc la zi-sfântă se fac îngerași." Umbla de colo-colo fără nici un rost și, în lumina lumânărilor, umbra se ținea după el lingând pereții, șchiopătând o dată cu el. O mână se lasă ușor pe umărul lui, ca o aripă obosită din zbor. Țamblac îl îmbrățișează. Ștefan își culcă fruntea pe umărul lui... Fără cuvinte... Oblonul se zbătea zgâlțâit de viscol. Un clopot bătea undeva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
visat clipa aiasta! "Împreună"!... Vlad mi-a cerut ajutor ca să-și recucerească domnia. Îi plătesc astfel o veche datorie, când m-a ajutat el pe mine. Noroc de Vlad! Cât despre Mateiaș, îi e a se război precum câinelui a linge sare; e taman în călduri din cele grozave... spune Duma și rânjește cu subînțeles. Adică? Adică, ia cuvântul Mihail, cu un zâmbet nu mai puțin rânjit, se gătește de nuntă mare și de soi cu prea frumoasa Beatrice de Aragonia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Republicii Lagunelor? Țamblac își drege glasul și începe: La Veneția, am căzut ca musca-n lapte. Carnavalul era în toi: bătaie cu flori pe Canal Grande, măști, măscărici, cântece, beție nebunie! Și aistora le arde de "Cruciadă" precum câinelui a linge sare, mormăie Ștefan. Și?... Dogele, pe galera-amiral, arunca inelul în valuri, logodea Veneția cu Marea, încununând-o "Stăpâna Mărilor" Încaltea, să se cunune și cu Cerul și cu Pământul, să devină "Stăpâna Lumii"!... De ce nu? La puterea banilor lor... sugerează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ne luăm puterea înapoi! îi ține isonul Cupcici. Destul ne-a prigonit Satana! răbufnește Negrilă. Destul ne-a despuiat Nelegiuitu'! se vaicăre Cupcici. Destul am jucat țonțoroiul după cum ne-a cântat Diavolu' blond! spune Isaia scuipând cu scârbă. Și-i lingem încă dreapta ce ne lovește!... Și ce frumusețe de barbă mi-am tăiat pentru că Măriei sale nu-i prea plăceau "bărboșii"! se frăsuie Cupcici. Să zici bogdaproste că nu ți-a tăiat și capul, o dată cu barba, îl înțeapă Alexa. Nu pierdeai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Aurelia, verișoara mea. Țesea cuverturi în patru ițe, țoluri de lână, ițari, marame înflorate și valuri de pânză. Când mă vedea intrând la ei, ieșea din război și se pregătea de treabă. Făcea niște clătite așa de gustoase, că te lingeai pe degete, după ce le mâncai. Le făcea mai groase, le așeza câte 5-6 pe un platou, între ele punea niște miere, turna peste ele smântână din abundență și le dădea la dobă, la copt. Clătitele mătușii Saveta erau cunoscute în
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Și mobila era furată. Tata ne încuraja spunându ne mereu, că e bine cât suntem în viață și sănătoși. Lucrurile se vor îndrepta și se vor mai face... Deodată cineva a împins ușa de la intrare și-a sărit pe noi, lingându-ne cu multă dragoste. Era Cuțui, care s-a întors înaintea noastră, să păzească gospodăria. Slab, jigărit, de i se puteau vedea coastele. O bucurie ni s-a strecurat în suflete... Eram din nou acasă și asta conta cel mai
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
situație, am salu tat-o în treacăt și, fără nici o vorbă în plus, am plecat. Am avut, desigur, grijă să trag cu coada ochiu lui să văd reacțiile. Frumoasa găsise un coș unde să-și arunce înghețata și acum își lingea dege tele ; ceilalți își vedeau de ale lor. Nici vorbă de regrete că nu m-au invitat - așa cum mi-ar fi plăcut mie. Dar să închid totuși această lungă paranteză și să mă întorc la liceu. Deh, asta-i cu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
era lăsată liberă prin curte. Da, mînca găinaț ; și din cele întă rite și rotunde, pe care le ronțăia ca pe niște bezele reușite, și din cele apoase - cînd se spîrcîiau găinile -, pe care le lua cu degetul și le lingea. Dănuț, de fiecare dată cînd își vedea sora mozolită pe la gură, alerga repede și bucuros la maică-sa - fiica doamnei Bădescu - (de fapt, o striga „mamă, ia uite la Cami, iar a mîncat !“) și se înciuda că mama nu era
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
tulburi, deschiși lacom asupra vieții. Vezi, Mouette, asta n-am să uit niciodată: prima mea întâlnire cu tine, în pragul băii din Câmpineanu. Am simțit atunci instincte de lupoaică cu pântecul spintecat, care și-ar da ultima suflare ca să-și lingă puiul<footnote id=”3”>E. Lovinescu aștepta de trei zile „delivrarea“ (nașterea) și, pe 19 noiembrie 1923, își nota emoționat în jurnal: „Azi la ora 9½ dimineață, după mari dureri, s-a născut Monica“ (op. cit., vol. I, p. 28). </footnote
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
întăririi sănătății și a creșterii potențialului biomotric al organismului copiilor și tinerilor, recunoscându-se totodată valoarea lui educativă. Practicarea exercițiului fizic ca mijloc terapeutic a cunoscut o evoluție importantă în epoca Renașterii. În clasificarea exercițiilor fizice făcute de Amoros și Ling apare o ramură medicală a gimnasticii. Problemele teoretice, metodice și terminologice sunt studiate și înregistreză progrese continue în secolul XX. Leshaft, în Rusia, sistematizează exercițiile fizice folosite pentru corectarea anumitor deficiențe fizice, iar Șimșelevici introduce termenul de “Cultură fizică medicală
REEDUCAREA FUNCŢIONALĂ A CIFO-LORDOZELOR la clasele I-IV by Paraschiva ŢUŢURMAN () [Corola-publishinghouse/Science/91661_a_93196]
-
refuz pe X, redactorul”), să se automotiveze („N-avem încotro: trebuie să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului”) ori să gîndească rău despre cei ce „se lasă greu”: „Fac mofturi - îmi zicea ieri-alaltăieri Sp. - pentru că s-au săturat de lins”. Care-s foloasele? Pentru unii contează „încrederea pe care le-o acordă partidul” (echivalentă cu o evidențiere, bună pentru acum și pentru cîndva), pentru alții onorariul, din păcate tot mai scăzut. Pot totuși cumpăra o pereche de ciorapi pentru amantă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vechi și noi, sârbe și hore, tot ce se poate face la o astfel de adunare unde toată lumea putea răsufla, în sfârșit, liniștită, căci - vorba lui Shakespeare - totul e bine când se termină cu bine. Marți, 9 iulie Ne-am lins rănile cu toții după orgia din ajun. Miercuri, cu siguranță Ecaterina și Zgripți s-au trezit singure, mirate, bănuiesc eu, că nu mai zumzăie nimic în jurul lor. A fost cea mai inedită tabără la care am participat vreodată, dar nici nu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
a decide, eu n’aș ști ce să fac: să le arunc o bucată de pâine ori să-i ucid. Ei sunt totuși ființe care, pentru a se salva, ei Înșiși și viața cu V mare, se prostituează, cu ghilimele, lingând mâna care știe și să ucidă. Și aici, ne dau o lecție, a sacrificiului pentru Viață de la care noi, raționalii, abdicăm adesea. Aș amâna decizia, până ce vom găsi o soluție. Trebuie să procedăm cu Înțelepciune, lăsând timp oamenilor de știință
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
înșiră alte torturi la care au fost supuși cei din grupul său: au fost forțați să își mănânce arpacașul din genunchi, dar s-au prăbușit cu toții cu fața în gamelă, opărindu-se, fiind sleiți de puteri; au fost obligați să lingă mâncarea de pe jos; li s-a servit saramură în loc de apă; ținuți dezbrăcați, au fost fixați pe rând cu capul la perete, fiecare fiind obligat sub lovituri de bâtă să sărute dosul celorlalți. ̨ n celulă cu el au mai fost
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
scoaterea dinților prin lovituri cu pumnul ori piciorul, smulsul părului și al mustăților, arsul feselor cu țigara, linsul closetului, îndesarea capului în hârdăul cu urine și fecale până la sufocare, obligarea victimelor să își mănânce propriile fecale, să sărute și să lingă dosul celorlalți deținuți, să își introducă degetul în anus după care să îl lingă, să urineze unul în gura celuilalt, să se scuipe în gură unul pe altul etc. La masă erau puși să își lingă reciproc terciul de pe față
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
feselor cu țigara, linsul closetului, îndesarea capului în hârdăul cu urine și fecale până la sufocare, obligarea victimelor să își mănânce propriile fecale, să sărute și să lingă dosul celorlalți deținuți, să își introducă degetul în anus după care să îl lingă, să urineze unul în gura celuilalt, să se scuipe în gură unul pe altul etc. La masă erau puși să își lingă reciproc terciul de pe față, să se muște de nas ori li se turna mâncarea fierbinte pe gât. Chinurile
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]