122,821 matches
-
programatic prin prisma relațiilor acestuia, biografice și literar-creatoare, cu urbea monografiată. Pușkin are o atitudine ambiguă față de Petru și de orașul său, explicabilă și explicată de Ion Ianoși prin biografia poetului (pe linie paternă, aparținând nobilimii de viță veche, pe linie maternă, celei create de reformator): "Astfel, biografic el moștenea, iar spiritual își asuma o atitudine duală față de Petru și reformele lui."( p.47) Gogol descrie un Petersburg sumbru, din care se evadează doar în vis sau nebunie, un oraș absent
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
istoria culturii mai toate marile valori. Comarnescu trăiește în această epocă între grija zilei de mâine și teama de cenzură, pe de o parte, pe de alta, încercarea, adesea penibilă, de a se adapta noilor condiții, de a fi "pe linie". Sunt multe naivități aproape inexplicabile pentru un intelectual de înalta ținută a lui Comarnescu, însă contrabalansate mereu de încrederea în artă. Un sentiment apăsător domină paginile din acești ani ale jurnalului în care întrezărim figura unui învins (nu știu cât de convins
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
aceste versuri, un adevărat spectacol carnavalesc al simțurilor dilatate ce sunt, parcă, incapabile să cuprindă, să-și anexeze o asemenea plenitudine vitalistă inaugurată de o memorie lirică ce caută să restaureze timpul paradisiac al copilăriei. Elementele gastronomice, obiectele, suprafețele și liniile sunt parcă erotizate; un flux insinuant de voluptate plutește printre obiecte, conferindu-le acestora palori gingașe, trăsături candide, dar și o beatitudine somnolentă: "Ienibahar, piper prăjit pe plită,/ Pești groși ce-au adormit în sos cu lapte,/ Curcani păstrați înz
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
ostentație reabilitate". O poezie ce răspunde întru totul unor astfel de caracterizări este Balada crinilor care și-au scris frumos, din volumul Cântece naive (1976). Poetul este atras, în această poezie, de alegoria cu tentă erotică, scrisă cu rafinament, în linii delicate, vaporoase, cu transpuneri ale elementelor vegetale în delicate parabole ale aspirației și neîmplinirii, ale atracției spre celălalt și ale halucinației depărtării. Sentimentul iubirii, așa cum e figurat aici, este rodul distanței, se naște dintr-o neostenită foame de ireal. De
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
smulg Rescriere încerc să cad la învoială să mă scutur de mine un pact cu timpul e chiar utopia prin care respir mai mult decât țipătul mă ține în viață cărbunele ros la un capăt el rescrie mereu cercuri și linii încărcate de zguri Penumbră Cu degete oarbe pipăi liniștea din mărăciniș îndurerate pietre eșuate la mal coperțile zilei se închid cu un țipăt scurt auriu fructul serii îmi oferă coaja-i amară cu bucurie îngădui un val să mă lovească
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
sfințenie de mama în adăpostul parfumat al scrinului din sufragerie Și deodată alerg la fereastră " Trece trenul" strig din toată inima și arunc socotitoarea și toți copiii mă urmează în curte dincolo de gardul de lemn al grădiniței chiar trece o linie ferată și chiar un tren adevărat ca și aici la Lewisburg, chiar prin grădina Casei Poetului iar veverițele și iepurii se joacă printre traversele din lemn. La capătul străzii mele americane Trece și un fluviu leneș Susquehana Și pot zări
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/12850_a_14175]
-
și duce o viață aristocratică departe de microbii din "zonele schito-sarmatice" și de prieteni și dușmani de care nu uită totuși. Referitor la creația sa literară, Caragiale credea a fi scris la Berlin cele mai reprezentative opere. Greșea oare? Pe linia dramaturgică, da! Scriitorul își propusese să reia într-o nouă comedie, în trei acte, personajele din O noapte furtunoasă și din O scrisoare pierdută urmărindu-le ascensiunea socială și politică după douăzeci și cinci de ani. "Calul său de bătaie era mereu
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
aveți dreptate, ori n-aveți dreptate, din această dilemă nu puteți ieși, iar... dacă nu aveți dreptate - Ba, pardon - Ba pardon, eu - Atunci cum venim noi să facem astfel ca opinia publică cu... Peste prima redactare Caragiale a trasat o linie orizontală și a adăugat probabil ulterior, cu o scriitură mai mare și mai apăsată: CHIRIAC: mă'nțelegi Și atunci nevricale, mă'nțelegi Eu n-am poftă pentru ca s-o supăr și să se plictisească dumneaei și... nevricale mă'nțelegi Din
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
trifoi decît dacă lîngă gura mea gura lui dumnezeu fiind mănîncă și ea o dată cu mine trifoi cu patruzeci de foi scurt pe doi da voi vîna înaintea voastră acest taur mare și negru acest taur viteaz care aleargă spectaculos pe linia orizontului încurajat susținut aplaudat jertfit indecent de puterile și misterele fără limită ale zodiei mele da voi avea mîinile goale apoi firește voi merge la bal voi dansa ciuleandra cu inima taurului ucis elegant mă voi îmbăia în sîngele lui
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
degetelor. Ca și cum ar fi paralizate. Ca și cum degetele i-ar fi mai lungi decît are el nevoie. Pare apăsat de un lung șir de strămoși geniali. Căscînd și întinzîndu-se mi-a explicat: în familia noastră geniul s-a transmis ereditar, pe linie paternă. Geniul și înălțimea. Străbunicul avea 2,10. Dacă s-ar sinucide, nu s-ar sinucide un întreg neam. Vlăjganul are un băiat. Pe măsură ce povestesc, nu mai am de-a face cu el. Dar dacă îl uit, mi se strecoară
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
înscrie, după dorința unilaterală a tatălui, la Facultatea de Drept din București. Războiul îl surprinde în postura de �student întîrziat". Este mobilizat în toamna anului 1916 și, după un scurt stagiu la Școala de ofițeri din Botoșani, devine combatant de linia întîi la Oituz, Mărăști și Mărășești. Ca și în cazul lui Camil Petrescu, născut și el tot în aprilie 1894, experiența frontului devine un prețios material literar. Printr-o reducție care simplifică, poate prea categoric, N. Manolescu vede �coincidența" dintre
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12914_a_14239]
-
sub treaba asta. Iată-le: „Însă Haplea ce făcea? Profitînd de-ncurcătură Iute putina spăla!” Cred că era finalul poeziei! restul îmi rămîne neclar. Parcă era o afacere cu niște gîște furate, sau așa ceva. Robinson Crusoe l-am citit pe linia moartă, într-un vagon de marfă stricat, întins pe burtă în pătratul de soare pe care-l făcea ușa pe podea. Mi-l alesesem anume dintr-un șir întreg de vagoane părăsite (aveau cîte ceva defect), pe care-l exploram
Robinson Crusoe, l-am citit într-un vagon de marfă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13186_a_14511]
-
Liviu Georgescu sfalt de Mondrian imagini Titanici anonimul săli de gimnastică și galaxii de hârtie valsul de porumb neonul efemer firul de ață și parabola orbilor asfaltul liniilor drepte asfalt de Mondrian maestrul păianjen secretând inerții în pânze abstracte peste voința umilitoare nimeni nu se pierde nimeni nu se câștigă printre eretele babel arterele te varsă în marile fluvii în magazine de cârpă și baruri de cupru în
Manhattan by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13236_a_14561]
-
pus la index, reapare, cu traduceri, apoi cu poemul Lauda semințelor. Nu mai puțin importantă este, ceva mai tîrziu, 1975, lucrarea lui Dumitru Micu despre “Gîndirea”, model, într-o oarecare măsură, a primei reviste literare postbelice din Transilvania, “Steaua”. E linia majoră a revistei înființate în 1949, cu numele de “Almanahul literar”, coordonată de M.R. Paraschivescu, Geo Dumirescu, inițial, devenită din ’54, “Steaua”, unde A.E. Baconsky e redactor-șef, până în ’59, când Aurel Rău preia conducerea revistei devenită, în timp
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
mari arii culturale, inclusiv din literele europene occidentale, ne dau măsura unor degajări de presiunile ideologiei totalitare și a originalității unor volume de versuri semnate de A. E. Baconsky, Aurel Rău, Aurel Gurghianu, Victor Felea. Primii doi mai hieratic-elaborați, pe linia pomenitului ermetism, epură a realului, Aurel Gurghianu mai campestru-elegiac, un fel de reînviat Giovanni Pascoli, iar Victor Felea, poate mai aproape de simplitatea concretă, de citadinismul triestinului Saba. Petre Stoica se aliază și el cu o poezie cu nuclee postmoderne, dezinhibată
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
nu izbucnim în rîs. Cel mai slab de înger plesnea, în sfîrșit, într-un hohot gîlgîitor! Toți (acum era voie!) rîdeam fiindcă el, cedînd primul, mîncase virtual mîță moartă! Strașnic joc! Aveam 6-7 ani, stam la Belcești, un sat pe linia Podu Ilioaie-Hîrlău. Taică-meu era șef de gară! Avea uniformă, chipiu și paletă! Tot din acea perioadă îmi aduc aminte următorul dialog versificat ce circula printre țărăneii cu care mă jucam: „- Ce faci moșule-n pîrău?”/ „- Trag femeia la gealău
La popa la poartă stă o mîță moartă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13398_a_14723]
-
Iuliana Alexa Niște poezii Dintre sute de poeme născute de prolifica noastră literatură actuală de linia a doua și a treia, am reținut spre discuție astăzi două volume. Primul este Utopia nisipului, aparținând poetului orădean Gheorghe Vidican. Poezia care deschide cartea e cel mai potrivit moto pentru ceea ce urmează: ”E firesc să se prelingă/ noaptea ca
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
casă, pe urmă autobuzul 38, doar eu, șoferul și doi-trei muncitori de la Regie, eram năuc de somn, mă străduiam, printre hurducături, să reconstitui fantasmele de peste noapte - merita, visam întotdeauna îngeri -, în fine gara exalând mirosuri grele, găseam acceleratul tras la linia a șasea, urcam la clasa boierească (aveam abonament lunar), mă tolăneam pe canapeaua îmbrăcată în catifea albastră și deschideam o carte, în câteva minute se auzea semnalul plictisit al împiegatei anunțând plecarea trenului de Pietroșița. Mă întovărășeau la drum trei-patru
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
de conducere), dar mai ales - aici roșea discret - mă bănuia că mă înhăitasem cu vreo târfuliță cu care mă destrăbălam și care uneltea să-mi compromită rostul și căminul - și astfel, îngrijorată de sănătatea mea morală (îngrijorare venită, cred, pe linia puritană a ascendenței ei suddunărene) și frământată de ideea de a mă readuce cu orice chip în Capitală, a purces la o asiduă campanie de persuasiune asupra doctorului - lamente, rugăminți și alte arme din panoplia unei femei energice și voluntare
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
altul primește povara mărturisirii. Proza lui C. Țoiu foiește de "martori, de caligrafi, istoriografi ori arhivari care transformă în numele autorului, al memoriei și al bunului simț estetic faptele esențiale ale unei epoci în "esențe de întîmplări. Pus, nu o dată în linie cu alți prozatori care au scrutat "obsedantul deceniu din tranșeele aceluiași "timp al mărturisirii, de la un M. Preda încrîncenat, uneori încleștat pe subiect, la un Al. Ivasiuc cu uimitoare abilități asociativ-demonstrative și de la un G. Călinescu, oarecum in anticipo, la
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13741_a_15066]
-
noi”. Din asemenea notații și construcții ale imaginației iese una dintre cărțile majore ale scriitoarei, reabilitând insolitul întâmplărilor mărunte de fiecare zi în versuri și pagini de proză scrise cu un condei rafinat, mereu liber în conturarea ori în deformarea liniilor “obiectelor” sale. Adepților unei “poetici textualizante”, precum Marin Mincu, le-a plăcut să identifice în poeziile semnate de Nora Iuga mai ales din ultima perioadă - cea acoperită de volumele Dactilografa de noapte (1996), Capricii periculoase (1998) și Spitalul manechinelor (tot
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
frumusețea și vlaga în tăcere trupul împreunării s-a făcut an. eurydike, pierdută deodată și moartă cu mult înainte - cîntec cu cîntec cuvînt împreună - împreună cu vîntul inimă-albastră - pe inima goală am cîntat, eurydike frumusețea și vlaga... prea omenește/ prea pieritoarele linii frumusețea și vlaga în cîntece din care fugea mereu vestitorul cu plînsul - cu dragostea/ din cîntec în cîntec m-am trezit pe noian de cuvinte inimă goală în inimă-albastră dragostea nu m-a învățat plînsul plînsul nu m-a învățat
în cîntecul singur by Mircea Cau () [Corola-journal/Imaginative/13794_a_15119]
-
Ca sălbăticiune Adusă în casă, Un copil plăpând Sau o bătrână A nimănui E tristețea Dormind învelită Între gânduri, Un adăpost La fel de bun Ca o pădure neumblată, Jocul de-a prinselea Sau îmbrățișarea cuiva Îndepărtat și drag. * Palme iubitoare Cu linii strânse în buchete, În torenți, în poteci Neștiute vânătorilor Și păstorilor, Poteci bătute de inorogi Și de alte făpturi Veșnic măiestre. Vâltoare în care se curăță Postav Ca și păstrăvii De lenea lui iulie. Același greiere Desenat de o mie
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
Neștiute vânătorilor Și păstorilor, Poteci bătute de inorogi Și de alte făpturi Veșnic măiestre. Vâltoare în care se curăță Postav Ca și păstrăvii De lenea lui iulie. Același greiere Desenat de o mie de ori; Un gest de adorație A liniei, Detalii aproape perfecte, Înclinarea frunzei Nimbul lunii Într-o ceață de sidef, Istoria în care Ard cele o mie de pagini Într-o noapte plină De greieri, sulfine-nflorite Și de așteptare. Încântarea sufletului Adus încet pe buze Precum o
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
rup/ De-ntrupări,/ Resemnări/ pe sub tomni/ Doamne, domni/ îmi țâșni/ Peste răni/ De fântâni/ Mai subțiri/ Ca doi miri/ Înspre bis/ Ce s-a zis/ A fi seu/ de la deu." Barochismul, chiar concettismul acestor poeme îl plasează pe Adrian Bodnaru în linia poeților ermetici și nu chiar, la paritate cu oniriștii și de ce nu, amintește pe alocuri de Leonid Dimov sau de Emil Brumaru, asemănare pe care eu aș afirma-o cu destulă siguranță, pentru unele versuri mustoase și pline de erotism
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13893_a_15218]