4,922 matches
-
și bătrâni, mereu / Bunădimineața este spus de salve de tunuri, - / Deocamdată sufletul meu, deocamdată, / mâine întreaga bătrână carne a cerului / de mortuari crini explozivi s-ar putea / să fie brăzdată”. Traducând simplu ar fi să deslușim aici un reflex al liricii antirăzboinice, cultivată intens și în toate chipurile de Eugen Jebeleanu. Dar parcă e totuși mai mult. Un sentiment al dezaxării existențiale este de perceput, al prăbușirii nesfârșite și al extincției, potențat în poeme și de acea plastică de severe tonalități
Însemnare la un Centenar by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5561_a_6886]
-
și Ghiberti. Înfățișările motivului închipuite în expoziția noastră rîvnesc mai degrabă spre o sacralitate mai slobodă, spre acel fond de remanență mitologică - în jurul lui Pan și a unor anume răsunete dionysiace, de care s-a servit exemplar Lucian Blaga, în lirica înfiorată a începuturilor: cînd zeul «prinde-n palme încetișor căpșorul mieilor», să-i caute «sub năstureii moi de lînă», iar boii în lan, prin flori de sînziene, «își rumegau căldura pe sub sălcii»; și «mă miram - spune poetul - că ei nu
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
putea discuta liber despre poezia lirică, de exemplu, era necesar să se admită faptul ca realismul (concept ideologic fundamental și universal în marxism) să fie restrâns la anumite specii artistice și considerat inaplicabil în altele. Dacă romanul putea fi realist, lirica nu putea îndeplini o astfel de condiționare. Realismul fără frontiere conducea, oarecum împotriva titulaturii, la libertatea de a-i stabili frontiere. Ce păcat că disidentul comunist din anii 1960 a devenit mai apoi negaționistul fără scrupule și pseudo-savantul în istoria
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4516_a_5841]
-
impregnează poeziile din Sora mea de dincolo, volum apărut la finele deceniului opt. Dacă Vladimir Streinu, într-o altă epocă literară, încerca „o dramă de inteligență” la capătul analizei unei cărți precum Cuvinte potrivite, Ovid S. Crohmălniceanu pornea în interpretarea liricii Ilenei Mălăncioiu tocmai de la „misterul” conversiunii a ceea ce este comun, reiterativ, „public” în ceea ce este propriu, intens-personal, de unică folosință poetică. În Spațiul magic al Ilenei Mălăncioiu (cuprins în volumul Al doilea suflu), Crohmălniceanu pune întrebarea-cheie: „Cum scoate Ileana Mălăncioiu
Recviem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3295_a_4620]
-
cea care o plînge convulsiv. Între poezie și moarte nu mai există acum nici o distanță filosofantă, teoretizantă, culturalizantă. Moartea a fost aici și a luat cu ea pe sora mea. Ca atare, Ileana Mălăncioiu își va schimba în mod vădit lirica pentru a o putea aduce la nivelul acestei experiențe. Continuitatea în linia poeziei este fracturată prin ruptura, traumatizantă, în linia vieții. Liricul se modifică din interior, cu o uimitoare capacitate de adecvare la trauma scriitorului. Aceasta nu poate fi expusă
Recviem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3295_a_4620]
-
în singurătate.” Iubitorii de poezie care au citit cândva poemele sale în traducerile românești de până acum au, grație solidei traduceri a lui Mircea Barnaure, precum și a subtilului portret făcut de Ioana Orleanu, șansa de a intra în contact cu lirica sa cuprinsă între anii 1913-1956, un eșantion reprezentativ din creația unui mare poet care a marcat poezia europeană a secolului trecut. Poate că ar fi fost mai bine ca poemelor antologate să li se fi precizat, pe lângă anul scrierii, și
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
devenit vehicule pentru transmiterea de texte lirice ale altor etnii. Majoritatea cântecelor care bucurau audiența timpului erau, firește, cele de dragoste. Numele celor mai mulți poeți amatori, autori ai textelor, s-au pierdut. Câteva din creațiile lor au supraviețuit în colecția bănățeană. Lirica nu excelează în profunzime a sentimentului sau în forța pasiunii. Unele texte par azi parodice; ar fi confortant să știm că erau percepute astfel și atunci: "Ah ce frumuseață,/ Ce chip plăcut,/ în vis ieri noapte/ Eu am văzut:/ Chip
60 de cântece românești by Constantin Eretescu () [Corola-journal/Memoirs/7712_a_9037]
-
conviețuiau cultural diversele grupuri etnice într-un mediu în care se vorbeau multe limbi și se practicau obiceiuri diferite, aflat în afara limitelor spațiului național. El reconstituie de asemeni atmosfera culturală a epocii și are meritul că scoate la lumină nivelul liricii care nu apucase să se înnobileze prin temele și limbajul poetic eminescian.
60 de cântece românești by Constantin Eretescu () [Corola-journal/Memoirs/7712_a_9037]
-
Originalele celor două scrisori, necunoscute până acum, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din București. 1. G. Călinescu - Jurnalul literar în Istoria literaturii române. Compendiu. [București], Editura Națională Mecu S.A., 1945, p. 402. [„G. Mărgărit, înclinat mai mult spre lirică, pune în articolele critice intuiție fantastică și expresie amănunțit plastică"]. 2. George Mărgărit - Vulturii amiezii. Poezii. Ediția îngrijită de Lucian Dumbravă șiHoria Zilieru. [Iași], Editura Junimea, 1970, 120 pagini. 3. Lui G. Călinescu i-a trimis cinci epistole: [București], 15
Noi contribuții la bibliografia lui George Mărgărit by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6151_a_7476]
-
până acum, se află la Biblioteca Academiei Române. * Cartea cu autograful lui Perpessicius, ce se publică aici întâia oară, se află în biblioteca dinstinsei doamne Ioana Vlasiu, fiica scriitorului. 1 Mihai Eminescu - Literatura populară. șVolumulțVI. Introducere. Poeme originale de inspirație folclorică. Lirică populară. Balade. Dramatice. Basme în proză. Irmoase. Paremiologie. Note și variante. Anexe. Exerciții și Moloz. Caietul anonim. Bibliografie. Indices. Ediție critică îngrijită de Perpessicius. Cu 63 reproduceri după manuscrise. București, Editura Academiei Republicii Populare Române, 1963, 756 pagini + Erată. 2
Noi contribuții la bibliografia lui Ion Vlasiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5827_a_7152]
-
cu suspiciune de criticii pentru care poetul autentic este, în primul rînd, o „natură”. Înrudită, oarecum, cu poezia livresc meditativă a echinoxiștilor Adrian Popescu sau Ion Mircea și, mai pe departe, cu ceremonialurile lui Cezar Baltag, copios alimentată de tradiția liricii religioase europene, dar tot mai deschisă, cu trecerea timpului, spre real și experiența biografică directă, poezia sa reflexivă și ceremonială tinde să cristalizeze, mai nou, într-un proiect unitar, într-o „Carte singură” care ar putea-o, eventual, relansa. Autorul
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
e că un cenaclu și un critic al lui preferînd un anumit tip de poezie (cea postmodernistă, in statu nascendi, în 1981) au receptat profesionist un altul, empatizînd cu autorul care-l ilustra. Altfel spus, „lunediștii” nu au venit, asupra liricii tînărului Mureșan, cu un format procustian al poeziei lor, atît de diferită de a sa. Receptînd diferența, au acceptat-o; și acceptîndo, au integrat-o - nu poetic, dar critic. Este motivul pentru care vizionarismul modernist al lui Ion Mureșan se
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
limba și literatura română, dovedind deja că le cunoaște profund, în chiar spiritul lor, nu doar ca materie de studiu. A mai tradus și publicat deja un volum de versuri (din Matei Vișniec), și anunță alte două antologii - una din lirica populară, cealaltă din poezia cultă, cu care va ajunge cronologic pînă la sfârșitul veacului trecut. Iar această antologie Arghezi este, pur și simplu, excepțională. Titlul ales, A cânta cu gura închisă, selecția, studiul introductiv, notele, echivalențele inventive găsite, polisate și
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
indo-europeană, este un spectacol lexical care deseori ocultează și complică sensul, punînd deja la acest nivel dificultăți insurmontabile de traducere? Probabil toate acestea împreună, dar și mediocritatea traducerilor precedente, au ocultat adevărata originalitate argheziană. Las că și puținele antologii din lirica românească, chiar cea din 1968 de la Ed. Seuil, erau puternic marcate de un aer proletcultist și de inconsistență (toți tovarășii realismului socialist se voiau prezenți, ca să uimească Franța!). Iar traducătorii occidentali cu marcate sensibilități de stânga, care, pe bună dreptate
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
Păscu, Strada Negustori, nr. 19, Sectorul 3, București]. * [București, 28 februarie 1969] Dragă domnule Păscu, Mă grăbesc să-ți comunic plăcerea surprizei resimțite la primirea scrisorii dumitale, cu cele două poezii ocazionale, concepute cu spiritul care-ți caracterizează totdeauna verva lirica. Requiemul pentru câinele Fox9 ar trebui neapărat să cauți a-l publică pe undeva, meritând din plin să depășească sfera delectării mele personale. Încă o dată îți mulțumesc pentru atenția deosebită, pe care ne-o acorzi cu orice prilej, și te
Noi completări la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5576_a_6901]
-
fideli încă/ Mă gândesc la trupul meu slab/și la puterea gândului/la vorbele bune/ și la frumusețea vieții/ la moartea caremi face un semn/ amintește-ți la mine” (mă gândesc). Pierderea patriei este unul dintre motivele acut prezente în lirica Rosei Ausländer, resimțit și asumat nu atât la modul tragic, dar mai ales din perspectiva unui complementarism prin regăsirea logosului cu rol de catharsis. Poartă un nume predestinat în acest sens, un nume primit prin căsătorie. Sub această zodie fatidică
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
cultural Mitteleuropa, dispărut după război: „nomadă evreică/a limbii germane/crescută sub/un steag galben/și negru/granițele m-au trimis/ba într-o latinitate slavă/ba în America//Europa/în castelul tău/am visat/viitoarea mea naștere”(autoportret). Dacă lirica erotică este proba de foc a unui poet, atunci la Rose Ausländer iubirea este cea a contopirii totale, în care cuplul se regăsește întregindu-se paradisiac: „Ne vom întâlni din nou/ în lac/ tu fiind apa/ eu o floare de
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
ne iubește/ Aici soarele ni l-au fost îngropat / o noapte eternă a soarelui s-a așternut.” Întâlnirea cu Paul Celan, deși cu mult mai tânăr, va constitui o turnură spre împlinirea ei ca poetă în acord cu tendințele din lirica modernă. A renunțat la scriitura așa numită poetică și a mers spre nuditatea diamantină a sensului. Are loc o schimbare radicală: un anumit patos al novicelui face loc unui nou limbaj, caracterizat prin claritate, muzicalitate, printr-o economie a vocabularului
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
o economie a vocabularului, doar cel din fondul principal de cuvinte, prin imagini-eveniment. Dialogul purtat cu Paul Celan, așa cum se întrevede din versurile sale acum, după 1957, nu se rezumă la admirație și pastișă necondiționate. Densității negre a cuvintelor din lirica mentorului, Rose Ausländer îi opune un stil simplu, dar aluziv și melodic; încărcăturii metaforice, îi răspunde cu o scriitură translucidă, de o forță dezarmantă la nivelul sincerității, repetitivă prin câteva cuvinte cheie: aer, cuvânt, lumină, plecare, dragostea, moarte, patrie. Aspectul
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
opune un stil simplu, dar aluziv și melodic; încărcăturii metaforice, îi răspunde cu o scriitură translucidă, de o forță dezarmantă la nivelul sincerității, repetitivă prin câteva cuvinte cheie: aer, cuvânt, lumină, plecare, dragostea, moarte, patrie. Aspectul cel mai profund al liricii sale este cel legat de atitudinea poetei față de cuvânt. De vreme ce patria i-a fost furată, distrusă, își construiește și trăiește în propria sa patrie, cea a cuvântului: „Patria mea nu mai există/ au trecut-o/prin foc și sabie// Trăiesc
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
ea propria sa voce, și mai mult, ea îi reprezintă pe cei care nu mai sunt: „atâta știu/ mulți din cei plecați și-au găsit odihna în mine”. Fiindcă dincolo de toate aceste considerații, mai mult sau mai puțin subiective, din lirica Rosei Ausländer răzbate un puternic umanism. Este umanismul celui trecut prin furcile caudine ale istoriei: noi, cei care „am fost condamnați la moarte, incredibil facem apel la speranță.” Dacă n-am uitat, înseamnă că i-am pedepsit: „a avea/ un
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
să se trădeze. Calculînd și judecînd corect, autorul abia ieșit din adolescență se refugiază în esențele și structurile unei poezii a adolescenței, configurată simbolic, iar nu haotic, și cu conștiință artistică, nu doar cu talent. Evazionismul de primă tinerețe al liricii lui Dinescu este oportun, o dată, în ordine politică (poetul refuză ideologia unică, prin ignorarea cadrului ei constrîngător) și, apoi, în ordine estetică. Între genurile literare, cel liric este cel mai apropiat de formula punerii între paranteze a unui prezent despre
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
transparența antitotalitară a mesajului, minim travestit și deghizat aici, este de observat modificarea de accent și de structură poetică. În volumele de primă tinerețe, realitatea și realismul pigmentau poezia lui Dinescu. Erau un contrapunct necesar pentru melodicul și metaforicul unei lirici evazioniste. Cum foarte bine sintetizează Ion Pop, „jubilația vitală” „tradusă, mai ales în primele două volume, într-un discurs muzical aglomerat de metafore suavinsolite, întors narcisiac spre chipul poetului tînăr încîntat de propriile haruri inventive, a dispărut, practic, din noile
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
În ultimul timp criticii literari ai planetei susțin că se scrie mult și prost, mai ales în domeniul liricii, gen literar maltratat fără jenă, milă și regrete. Totuși, în noua familie a poeților de toate felurile, apar și excepții, valori sau vârfuri, care contrazic regula operei de sertar. Este vorba de Dumitru Marius Paraschivescu, un cunoscut poet al Olteniei
Un poet total, cu operă de Altar. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Memoirs/93_a_115]
-
titlu, care totalizează 147 de stofe. În prefața lucrării, criticul Alexandru Firescu precizează: Ne aflăm în fața unui poem lirico-dramatic, scris într-un registru special, cu o curgere firească a versului, într-o tendință accen tuată de plasticizare a metaforei comună liricilor ce stau sub semnul imagismului baroc. Poemul de mare succes se încheie cu stofa: Dar povestea lor trăi-va / Ca un nimb al nemuririi / Cât îi lumea dăinui-va / Lacul Roșu, al Iubirii. În anul 2002, a apărut la Editura
Un poet total, cu operă de Altar. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Memoirs/93_a_115]