3,144 matches
-
dovedi incurabilă.” În primele două volume (Persoana întâia plural și Călcâiul vulnerabil, 1966) și chiar în al treilea (A treia taină, 1969), fuziunea reflecției cu vibrația e discontinuă și nu în toate cazurile deplină. Nota cărții de debut este un lirism al ingenuității, căruia nu-i sunt necesare, spre a se comunica, construcțiile imagistice, „procedeele”, „literatura”. Simpla (de fapt, doar aparent simpla) confesie îi este de ajuns. Poeta operează rareori cu metafore, de regulă apelează la „simple” (însă provocatoare) reprezentări: „Iubesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
provocatoare) reprezentări: „Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile, / Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă, / Îmi place să le rup firele și să umblu cu ele în dinți, / Să amețească, privindu-mă astfel, bărbații.” În Călcâiul vulnerabil, lirismul emană uneori din reflecție, devenind gnomic sau parabolic, iar A treia taină e un fel de mea culpa față de versurile anterioare. Autoarea se străduiește să-și comunice simțirea ne-„modelată în fraze”, ne-„înnorată de vorbe”, neliteraturizată și, implicit, neadulterată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
astfel, în posesie natura incoruptibilă. Coboară la izvoarele ființei, la „nume”. Când, în următoarele cărți, îndeosebi în Arhitectura valurilor (1990) și în Soarele de apoi (2000), intuițiile și, în genere, stările sufletești devin, prin exces de conștientizare, cam prea transparente, lirismul riscă a fi absorbit pe alocuri de filosofie. Asemenea situații sunt rare. De regulă, poeta „filosofează” visând, cântând în „somn”, ca greierii. Visuri treze, grațioase fantazii se materializează liric, adesea cu efecte de umor delicios, în versurile accesibile și copiilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
idee din introducerea la antologia Literatura română contemporană: „modernii se tradiționalizează, fără să vrea, tematic, iar tradiționaliștii se modernizează, fără să vrea, în expresie”. De asemenea, pe larg scrie S. despre V. Voiculescu, care „a ținut o dreaptă cumpănă a lirismului nostru”, lucrând cu vremea în spiritul inovației, cu etape mereu suitoare. Voiculescu nu este uitat nici ca poet al inspirației religioase, situat alături de Tudor Arghezi. Criticul comentează numeroși alți poeți, de la Dan Botta la Ștefan Aug. Doinaș, de la Constant Tonegaru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
influența lui Marcel Proust și a lui Camil Petrescu în opera lui Anton Holban (Ioana). De menționat că despre marile romane ale lui Camil Petrescu nu s-a pronunțat, discutând numai ideile estetice ale scriitorului. Îi reproșează lui Ionel Teodoreanu lirismul de album (Fundacul Varlamului), iar mai târziu se entuziasmează cu îndreptățire de proza lui V. Voiculescu, cel care „a dat povestirii românești o altă vârstă literară”. În considerațiile făcute pe marginea Crailor de Curtea-Veche, Mateiu I. Caragiale i se înfățișează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
echilibrului dobândit prin exercițiile la bârnă au dat un plus de siguranță în efectuarea piruetelor. Elanul și ușurința în execuție, însușite la gimnastica ritmică sunt folosite la paralele, iar exercițiile la sol pline de elemente valoroase, sunt aproape dansate, exprimând lirism sau dramatism, după cerințele impuse de muzică. Exercițiile din gimnastica ritmică sunt folosite cu succes de celelalte ramuri sportive ca mijloc de educare a expresivității corporale, a ușurinței și a grației mișcărilor. Exercițiile din gimnastica ritmică se folosesc atât pentru
Aspecte teoretice privind pregatirea asrtistica in gimnastica artistica feminina by LIUȘNEA DIANA NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/1673_a_2936]
-
ce se pot reduce la hăituire, fugă, evadare, întâlnire periculoasă etc. conferă poemelor o frenezie halucinantă, un dionisiac nemaiîntâlnit. În Întunecatul April se naște, sub aparențe ludice, fanteziste, o veritabilă mitologie. Masivul volum Pe-o gură de rai aduce un lirism decantat, cu o exteriorizare mai amplă și mai directă a unui lăuntru mai adânc, într-o altă alchimie verbală. Textul se structurează acum ca „document” (Documente asupra melancoliei) ori „comentariu” (Comentariu la o viață pierdută). Stările lirice fugitive, visele, viziunile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
cel Scurt, La moartea lui Zed, Ruga fericitului autor) ori în aceea „a măștilor” (Bocetul lui Ion Vodă Armanul mai numit și cel Cumplit), dar constituie și secvențe în poeme dramatizate sau descriptiv-narative (Monos, Glasul Petrului Cercel, Dormind, Iberia). Atenuarea lirismului, disimularea lui se vădesc și în zugrăvirea unor „întâmplări nelumești”, a unor întâlniri în spațiul visului ori al halucinației, sub formă de joc dramatizat, dialog esențializat. Numite de autor „nuvele”, narațiunile din Trântorul au fost considerate la apariție mai degrabă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
al revelației curmând la vreme ispita căderii în prihană. Și în roman, autorul se sprijină pe precepte evanghelice, care ar fi putut să împingă totul într-o zonă de uscăciune, dacă textul nu ar fi primenit de o boare de lirism. Tot așa, grăbirea ritmului epic priește unei proze care îndeobște se complace în lentori. Prin Femeia lui Ben-Zohar, unde personajul charismatic este Iisus, profetul din Nazaret, autorul ambiționa să pună, nici mai mult, nici mai puțin, decât o „piatră de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285965_a_287294]
-
Aristotel încoace, ficțiunea, dincolo de toate controversele pe care conceptul le-a iscat, reprezintă, în esență, condiția literarității unui text prin faptul că "propune publicului ei acea plăcere dezinteresată care poartă (...) marca judecății estetice"39. Aceeași funcție îi este atribuită și lirismului care contrabalansează, de fapt, definiția aceleiași literarități, impunându-se ca un criteriu determinant ce, în planul receptării, corespunde evident emoției estetice. Pornind de la această perspectivă bipartită a literarității, G. Genette constată discriminarea nefondată, indusă de "poeticile esențialiste", prin includerea în
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
studiu sistematic comparativ despre Tudor Arghezi și Léon Bloy, o pistă, dealtfel, pe care credem că un cercetător preocupat de segmentul publicistic al operei argheziene ar trebui să o fertilizeze. Atunci când atinge problematica pamfletului arghezian, în cadrul unei abordări ample a lirismului în opera poetului, recurgând la unele din considerațiile blagiene privind filosofia culturii, Pompiliu Constantinescu (unicul critic congener despre care Arghezi a afirmat că a dat "singura lucrare substanțială" despre creația sa) își va preciza limitele fără echivoc: "într-o caracterizare
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
exprime trăirea emoțională. Iată un cadru de acest fel: "Morții adevărați și răniții adevărați umblă fără pansamente, de la dreapta la stânga și invers și în zigzag, cu mațele în brațe, ca să le așeze undeva"147. Alteori, viziunea crepusculară împrumută nuanțele unui lirism pictural, plasticizând în mod simbolic ideea abrutizării: "O sută de instincte vechi care trezesc imaginea flămândă a bestiilor carnivore cresc deodată în sufletul mulțimii, și umbra ei în fugă, ia forme de mistreți furioși, de zimbri cu nările umflate, de
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
un sens larg, pretextul abordării lirice a lumii. Ei bine, trebuie precizat că, în proza publicistică, eideticul nu poate fi detașat de finalitatea satirică (în sens generic) a demersului, deci de o miză polemică implicită sau explicită. Din acest unghi, lirismul devine o categorie estetică ce aparține unei recuzite mai ample a artistului pamfletar. Privit dintr-o perspectivă generoasă, lirismul poate fi corelat cu tot ceea ce înseamnă emoție estetică, fie la nivelul expresivității limbajului, fie la nivel global, transformând pamfletul alegoric
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fi detașat de finalitatea satirică (în sens generic) a demersului, deci de o miză polemică implicită sau explicită. Din acest unghi, lirismul devine o categorie estetică ce aparține unei recuzite mai ample a artistului pamfletar. Privit dintr-o perspectivă generoasă, lirismul poate fi corelat cu tot ceea ce înseamnă emoție estetică, fie la nivelul expresivității limbajului, fie la nivel global, transformând pamfletul alegoric într-o poezie a cotidianului cu substrat etic. Insistăm asupra acestui aspect pentru că el relevă consubstanțialitatea demersului critic (ca
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cotidianului cu substrat etic. Insistăm asupra acestui aspect pentru că el relevă consubstanțialitatea demersului critic (ca materializare a ethos-ului scriitorului) și a celui artistic (ca asumare subiectivă a realității, deci expresie a pathos-ului), specifică prozei publicistice. Într-un sens restrâns, lirismul în pamflet, și cu atât mai mult în pamfletul arghezian, este "un lirism al invectivei și caricaturii, o poetizare a violenței care țin de subiectul pamfletar, îndeosebi de pamfletarul-poet"183. Explicitul polemic este detectabil în măsura în care pamfletarul recurge la pathosul agresiv
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
critic (ca materializare a ethos-ului scriitorului) și a celui artistic (ca asumare subiectivă a realității, deci expresie a pathos-ului), specifică prozei publicistice. Într-un sens restrâns, lirismul în pamflet, și cu atât mai mult în pamfletul arghezian, este "un lirism al invectivei și caricaturii, o poetizare a violenței care țin de subiectul pamfletar, îndeosebi de pamfletarul-poet"183. Explicitul polemic este detectabil în măsura în care pamfletarul recurge la pathosul agresiv, căruia îi corespund, în planul retoricii discursive, figurile vehemenței. Albert W. Halsall 184
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prin cuvintele sale și de a pretinde remedierea "pe calea armelor"), abominațio, figură destinată să provoace enunțiatarului o aversiune extremă față de subiectul vizat, cataplexis, prin care enunțiatarul este amenințat cu pedeapsa, și ara ("repulsia se combină cu imprecația"). Perceput astfel, lirismul dobândește o dimensiune ontologică, fiind generat de atitudinea negatoare a pamfletarului în raport cu lumea exterioară, aflată în derivă. De aceea, artistul va căuta întotdeauna să-și individualizeze revolta pentru că gestul său public reprezintă, înainte de toate, rezultatul unei implicări bidimensionale: estetice, prin
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
paradigmatic al creației publicistice, pentru ca, apoi, să-i distingă complet, la nivelul de suprafață al discursului publicistic ei devenind exponenți ai unor maniere diferite de "punere în formă". Fapt firesc, având în vedere "orgoliul de prozator" al lui Caragiale, în contrast cu lirismul structural arghezian. Primul se manifestă epic în proza jurnalistică, al doilea cedează ușor impulsului liric. Să ne amintim că Arghezi decretase, încă din 1904, e drept cu destule exagerări, superioritatea absolută a poeziei (sau, mai bine zis, a "stării de
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de pe tort", dacă ne e permisă asocierea, lăsat la final; el face obiectul unei culpe minore și, de aceea, perspectiva enunțării se poate schimba radical. O tendință constantă și firească, în publicistica polemică argheziană, este abandonarea discursivității retorice în favoarea unui lirism iconic al agresivității, care preia dubla funcție (expresivă și argumentativă) a metaforei, fapt semnalat, de altfel, și de o însemnată parte a exegezei. Într-un articol amplu (prin raportare la cele mai multe din gazetăria sa), publicat în 1937 și intitulat, neutru
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Arghezi, Editura Minerva, București, 1994, p. 158. 97 Ibid. p. 160. 98 Vezi Eugen Lovinescu, Critice I, Editura Minerva, București, 1982, pp. 304-310. 99 Pompiliu Constantinescu, Tudor Arghezi, Editura Minerva, București, 1994, p. 177. 100 Eugen Lovinescu, Cele două coarde: lirismul și pamfletul, articol programatic, în Opere 8, Editura Minerva, București, 1989, p. 486. 101 D. Micu, cu prilejul Colocviului organizat de Institutul Cultural Român, la finele lunii mai 2005. 102 Mariana Ionescu, "Postfață" la Pamflete, Editura Minerva, București, 1979 și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cea avansată de Marin Mincu în Paradigma Tudor Arghezi, vezi www.asalt.seanet.ro/paradigma arghezi.htm 122 În acest sens, "Tată și fată", în Scrieri 41, p. 271, este, dintr-o suită amplă, un text reprezentativ pentru ceea ce înseamnă lirismul paternității la Tudor Arghezi, o temă care, cel puțin din unghiul estetico-afectiv, îl singularizează pe poet în peisajul literar interbelic. 123 Tudor Arghezi, Scrieri 25, Editura Minerva, București, 1974, p. 170. 124 În ***L-am cunoscut pe Tudor Arghezi, p.
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și de miză, revelatoare pentru mecanismele acestei deteritorializări a gazdei fără voie, actor al unei ospitalități constrânse și supotarte, care nu este nici vrută, nici dorită. Umbra și harta Maupassant (sau mai precis și exact naratorul din Horla) descrie cu lirism (e drept un lirism în mod foarte subtil neliniștitor) locul său de ședere unde își are rădăcinile, această casă unde a crescut "cu uriașul platan care o acoperă, adăpostește și umbrește în întregime": Îmi place acest ținut și îmi place
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pentru mecanismele acestei deteritorializări a gazdei fără voie, actor al unei ospitalități constrânse și supotarte, care nu este nici vrută, nici dorită. Umbra și harta Maupassant (sau mai precis și exact naratorul din Horla) descrie cu lirism (e drept un lirism în mod foarte subtil neliniștitor) locul său de ședere unde își are rădăcinile, această casă unde a crescut "cu uriașul platan care o acoperă, adăpostește și umbrește în întregime": Îmi place acest ținut și îmi place să trăiesc aici pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
al prozei sale îi aduc o notorietate specială printre confrați și critici, care, ușor amuzați, ușor intrigați, i-au apreciat prestația. Primele apariții editoriale - Flori de nufăr, Culise cernite (1904), Comedia adolescenții (1922) - conțin secvențe descriptive sau meditative, de un lirism desuet, a căror improprietate stilistică și abundență de figuri forțate generează texte bizare, care vor să ilustreze ideea „filosofică” din prefața la Comedia adolescenții: „Deci, vis și viață, egal halucinațiune”. Cam de aceeași factură sunt și nuvelele din volumul Trilogia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289502_a_290831]
-
el reactiva programatic imaginea creatorului de tip laborios, cu rădăcini în marile modele de pretutindeni: "Păstrarea unor forme tradiționale ale poeticii nu înseamnă prizonierat al tradiției uscate și reci: înseamnă doar recunoașterea unui principiu poetic adevărat de veacuri acela că lirismul este o substanță a spiritului, că producerea lui implică o disciplină a spiritului, că e o oglindă a macrocosmosului" (Poezie și modă poetică, 1972). În starea de pre-poezie, tensiunea dintre sentiment, idee și cuvânt poate genera fulguranțe, de unde delimitările de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]