1,076 matches
-
de aluviuni vărsate pe foarte multe brațe, care impun înaintarea rapidă a fiecăruia; procesul se desfășoară intens, depășind ritmul construcțiilor marine (bancuri, cordoane). Deltele barate (tip Nil) sunt delte cu aspect lobat, a căror dezvoltare este oprită, fie de către curenții litorali, ce împrăștie toate aluviunile aduse de fluviu (deltă blocată) - Nilul, fie de atingerea unei zone adânci sau în curs de lăsare (deltă barată) - Gange, Irawadi. Zona litorală suferă în timp oscilații determinate fie de mișcări ale uscatului, fie de mișcările
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
sunt delte cu aspect lobat, a căror dezvoltare este oprită, fie de către curenții litorali, ce împrăștie toate aluviunile aduse de fluviu (deltă blocată) - Nilul, fie de atingerea unei zone adânci sau în curs de lăsare (deltă barată) - Gange, Irawadi. Zona litorală suferă în timp oscilații determinate fie de mișcări ale uscatului, fie de mișcările eustatice (mișcări ale nivelului apelor și oceanelor, cauzate de variațiile climatice globale: În cazul ridicării uscatului sau al eustatismului negativ, faleza, plaja și o parte din platforma
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
submersiune, cu excepția unor porțiuni cu fiorduri, unde ridicarea eustatică postglaciară a fost însoțită de o mișcare izostatică pozitivă a uscatului. Este un tip de țărm cu golfuri, capuri, peninsule și insule. Procesul principal este abraziunea, care creează faleze și platforme litorale. Se disting mai multe tipuri de țărmuri înalte: Evoluția ulterioară a lor este în funcție de tipul de rocă (foarte rapidă în cenușe și tufuri, dar mai înceată în bazalte); apar faleze, mici platforme de abraziune pe care se pot instala corali
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
limita maximă a aridității. Ploile sunt atât de rare încât trec ani sau zeci de ani până când se înregistrează o aversă de câțiva mm. În deșerturile continentale (Death Valley) se înregistrează contraste termice diurne foarte mari, în schimb în deșerturile litorale (Atacama) amplitudinile termice sunt reduse. Vegetația este efemeră (durează doar câteva zile după căderea unei ploi). Lipsa solurilor și vegetației de pe cea mai mare parte a regiunilor aride, pune roca în contact direct cu variațiile termice violente și cu insolația
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
vântului. Dunele sunt niște valuri asimetrice și reprezintă formele cele mai caracteristice ale acumulării eoliene. Ele apar în condițiile unei cantități abundente de nisip, din zonele aride și semiaride. În regiunile temperate dunele cele mai importante se găsesc în regiunile litorale, unde alimentarea cu nisip și brizele creează condiții favorabile formării acestora, sau în apropierea marilor lunci fluviatile și a lanțurilor morenelor glaciare. În funcție de dinamica vântului și abundența nisipului, pot lua forme diferite. Formarea și evoluția dunelor se poate urmări cel
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
fumegânde, ușor curbate, numite sif. În locurile unde efectul mai multor turbioane vecine este maxim, pe culmea dunelor se formează niște ridicături piramidale - dune piramidale - caracterizate printr-o mare instabilitate. După forma lor dunele au fost clasificate în cinci categorii: litorale, barcane, transversale (în W), parabolice și longitudinale. Extinderea și dezvoltarea lor sunt legate de existența unor mari cantități de nisip mobil, a cărui origine s-a dovedit a fi foarte variată. Numeroși cercetători ai Saharei au emis părerea că ergurile
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
naturale. Pomerania se întinde de-a lungul coastei Mării Baltice, între râul Recknitz și fluviul Vistula. La sud, s-a răspândit până la râurile Warta și Noteć, dar după 1250 frontiera s-a mutat mai departe la nord. Regiunea constă din câmpiile litorale și regiunile lacustre care aparțin Câmpiei Nord-Europene. Se pot observa multe formări glaciare, cum ar fi tipuri diverse de morene încluzând colinele Wieżyca și Rowokół, cele mai înalte în regiune. Solurile sunt de slaba calitate, fiind deseori contaminate cu nisip
Pomerania () [Corola-website/Science/299557_a_300886]
-
vorbește despre 192 de morți din rândurile atenienilor și 11 dintre aliații veniți din Plateea. Printre cei căzuți în luptă s-a numărat și polemarhul Callimachus. Ei au fost îngropați într-un tumul comun care mai domină și astăzi câmpia litorală de la Maraton. Herodot datează evenimentele despre care a scris în „"Istoriile"” sale conform unui calendar lunisolar; dar fiecare oraș-stat ("polis") din vremea sa utiliza o altă variantă. Prin calcule astronomice se poate obține o dată corelată cu calendarul iulian - astfel, Philipp
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
Chrysostom described the Dacians aș natural philosophers." În timpul domniei lui Darius I (522-486 î.Hr.), Imperiul Persan ajunge la apogeu. În urmă expediției organizate în 514/512 î.Hr. împotriva sciților, Darius își extinde stăpânirea asupra Peninsulei Balcanice, cu precădere asupra zonei litorale și a cetăților grecești. Demonstrația de forță împiedica expansiunea sciților spre vest, iar Tracia este transformată în satrapia Skudra. În 500-494 î.Hr., cetățile grecești din Asia Mică se răscoală împotriva perșilor, în frunte cu Miletul. Atena și sprijină revoltă ioniana
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
împotriva sciților cu lux de amănunte. Darius conducea o armată de 700.000 de soldați, dublată de o flotă ce numără 600 de corăbii. A traversat Bosforul pe un pod de vase și a înaintat spre gurile Dunării, prin zonă litorala. I-a supus pe tracii pe care i-a întâlnit în cale, mai puțin pe geții din sudul Dunării, care i s-au împotrivit, dar au fost repede zdrobiți. Sunt descriși de Herodot ca fiind "cei mai viteji și drepți
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
două treimi din populație. Insula conține vulcani activi și izvoare geotermale. Interiorul ei constă în principal dintr-un platou caracterizat de câmpii nisipoase și de lavă, munți și ghețari, din care mai multe râuri glaciare curg către mare prin câmpia litorală. este încălzită de Curentul Golfului și are o climă temperată, în ciuda latitudinii mari la care se află, în apropierea cercului polar de nord. Conform "", colonizara Islandei a început în 874 e.n., când căpetenia norvegiană Ingólfur Arnarson a devenit primul locuitor
Islanda () [Corola-website/Science/297679_a_299008]
-
Numele statului este derivat din numele deșertului Namib, care-i ocupă întregul țărm. Ziua națională este 21 martie, „Ziua Independenței” 1990. "Articol principal: Istoria Namibiei" "Articol principal: Politica Namibiei" Republica este organizată în 13 regiuni: "Articol principal: Geografia Namibiei" Câmpia litorală a Namibiei, care se întinde pe o lungime de aproape 1.500 de kilometri de-a lungul Atlanticului este neobișnuit de îngustă. La o distanță de numai câțiva kilometri în interiorul uscatului începe Deșertul Namib. În nordul țării, dincolo de întinderile deșertului
Namibia () [Corola-website/Science/297899_a_299228]
-
vie, dar aceasta fusese distrusă de filoxeră. Un mijloc de a-și mări veniturile prin lucratul pământului era cultivarea salviei, mai ales în Sušnjevicę. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, Istria face parte din Austro-Ungaria, provincia numită "Österreichisches Küstenland" (Provincia litorală austriacă), și este locuită de mai multe etnii, în principal croați și italieni. Spre deosebire de aceștia, istroromânii nu sunt recunoscuți ca naționalitate. Cercetătorii din epocă constată discriminările de care suferă. Gustav Weigand menționează că școlarizarea lor este foarte neglijată. Și croații
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
și nevoile ulterioare de legitimizare a puterii. Olaf este în general considerat ca forța activă ce a dus la finalizarea creștinării Norvegiei. Este în realitate o exagerare. Crucile mari din piatră dar și alte simboluri creștine sugereaza că măcar teritoriile litorale ale Norvegiei erau profund influențate de creștinism cu mult înainte de Olaf; cu o excepție toți conducătorii norvegieni din vremurile lui Håkon cel Bun (c. 920-961) fuseseră creștini iar adversarul principal al lui Olaf, Knut fusese el însuși creștin. Ceea ce este
Olaf al II-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/308608_a_309937]
-
arii rezidențiale destinate populării cu noi locatari evrei înstăriți (gentrification). Aceste proiecte riscă să lezeze drepturile unor localnici arabi, care se tem să nu fie evacuați fără despăgubiri corespunzătoare. În prezent au loc la Yaffa lucrări de amenajare a plajei litorale precum și de construire a liniei de tren expres regional care va uni orașele Bat Yam, Tel Aviv-Yaffo, Ramat Gan și Petah Tikva. aflat într-o clădire otomană cladită în secolul al XVIII-lea care a devenit la începutul secolului al
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
Cătina albă, cunoscută în unele părți și sub numele de cătină de râu sau simplu cătină (nume științific "Hippophaë rhamnoides" L.), este un arbust foarte ramificat și spinos care crește în România începând din nisipurile și pietrișurile litorale până în regiunile muntoase, alcătuind uneori crânguri și tufișuri destul de întinse. Cătina albă se utilizează deopotrivă în industria alimentară, în silvicultură, în farmacie dar și ca plantă ornamentală. Fructul de cătină conține de două ori mai multă vitamina C decât măceșul
Cătină albă () [Corola-website/Science/306717_a_308046]
-
de la nord la sud de Curentul Labradorului, un curent rece, cu lățimea de 30 km și adâncimea de 600 m. El străbate coastele nord-estice ale Americii de Nord cu o viteză de 3 km/oră, influențând decisiv flora și fauna din zona litorală. Apele Curentului Labradorului conțin cantități mari de substanțe nutritive și săruri minerale ce constituie sursa de hrană pentru plancton, la rândul său element de bază în lanțul alimentar al peștilor, animalelor și păsărilor marine. Marea Labradorului este bogată în pește
Marea Labrador () [Corola-website/Science/307963_a_309292]
-
Kosovo și Albania. Acesta se află între paralelele și și între meridianele și . Relieful Muntenegrului variază de la vârfuri înalte de-a lungul frontierelor cu Serbia, Kosovo și Albania, un segment al podișului Kars în vestul Peninsulei Balcanice, până la îngustă câmpie litorală, cu lățimea de doar 6 km. Câmpia se oprește brusc în partea de nord, unde versanții și al cad direct în . Regiunea Karst din Muntenegru se află, în general, la altitudini de 1000 de metri deasupra nivelului mării; unele părți
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
200 m), este larg ondulat după cutele calcarelor sarmațiene și înclină de la mare spre Dunăre. Văile au un pronunțat caracter endoreic. Extremitatea sud-vestică, cu altitudini maxime de 204m, poartă denumirea generică de "Deliorman" (continuându-se în Bulgaria). Subdiviziunile sunt: zona litorală înaltă, Podișul Medgidia (cu Valea Carasu), Podișul Negru Voda și Podișul Oltinei.
Podișul Dobrogei () [Corola-website/Science/302911_a_304240]
-
au slăbit Etruria și Latium. Amenințarea galica a fost eliminată în 332-329 î.Hr. Samniții și triburile sabelice erau reunite într-o confederație, în zona central-sudică, fiind o populație de pastori. Din zonele montane au traversat Campanie spre zonele de câmpie litorala, intrând în conflict cu cetățile campaniene. Romă a reluat și accelerat expansiunea în toate direcțiile. Armata română concentra 10 legiuni. A intervenit în conflictele dintre muntenii samniți și agricultorii campanieni. Inevitabilă ciocnire cu federația samniților a avut loc și a
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
parte, Cartagina nu mai era capabilă să expedieze întăriri în Italia, depunând eforturi substanțiale în Hispania. Din 215 î.Hr. românii au practicat războiul de uzură, pe termen lung fiind prielnic. Efectivele ajung la 25 de legiuni, utilizate să apere cetățile litorale și din interior și să-l supravegheze pe Filip V al Macedoniei care l-ar putea sprijini pe Hannibal.Cartaginezii au debarcat în Saridinia și în Sicilia, au ocupat Tarentul și au învins trupele române din Hispania. Simultan, începuse un
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
deși începând din secolul al VII-lea au controlat, timp de apropape un mileniu, suprafețe întinsedin India, prin intermediul unui sistem de guvernatori. În final, Orissa a intrat sub dominația Imperiului Britanic colonial. Englezii s-au arătat interesați numai de câmpia litorală și de comerțul maritim, zona din interiorul uscatului fiind abandonată în voia stăpânilor locali. În 1936, Orissa a devenit provincie separată a cărei primă capitală a fost la Cuttack. Din 1950, această onoare a revenit orașului Bhubaneswar. În statul Orissa
Orissa () [Corola-website/Science/304699_a_306028]
-
a influența curenții de apă din oceanul Pacific, nu au depășit niciodată stadiul de propuneri de principiu și există puține șanse ca ele să fie realizate vreodată. În prezent, gospodărirea apelor oceanice și maritime se limitează în special la zonele litorale, având ca obiect lucrări cum ar fi: În ceea ce privește protecția mărilor și oceanelor împotriva poluării acestea nu se limitează doar la poluările datorate evacuării de deșeuri de pe litoral ci se referă și la poluările nepermanente provocate de nave, fie în cazuri
Gospodărirea apelor () [Corola-website/Science/304106_a_305435]
-
vine din limba latină, de la cuvântul „abrasio” care înseamnă "roadere, tocire". Abraziunea generează nișe de abraziune, terase, faleze, insule, tunele ș.a. Materialele rezultate în urma abraziunii țărmurilor (nisip, argile) generează, sub influența valurilor, diferite forme acumulative de relief (perisipuri, săgeți, cordoane litorale, plaje ș.a.) dezvoltate pe șelf. Ca urmare a dezvoltării nișelor de abraziune, porțiunea de faleză rămasă fără sprijin se poate nărui, formându-se o faleză dedublată. Un timp oarecare materialul căzut la baza falezei o protejează, împiedicând valurile de a
Abraziune (geologie) () [Corola-website/Science/304351_a_305680]
-
Turcia se întinde în Podișul Anatoliei. Pe marginile țării întâlnim câmpii litorale. Cel mai înalt vârf se află în munții Alas, vârful Ararat având 5179 m. Capitala Turciei este Ankara. Turcia este o țară transcontinentală Euroasiatică. Turcia Asiatică (conține în mare parte Anatolia) care include 97% din țară, este separată de turcii
Geografia Turciei () [Corola-website/Science/312133_a_313462]